Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de revizuenţii A., B. şi C. şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016 ("Decizia penală nr. 382/A/2020").
2. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, au declarat recurs revizuenţii A., B. şi C., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de revizuire a aplicat greşit dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 şi art. 186 din C. proc. civ., realizând o interpretare ad litteram, contrară principiilor de drept conform cărora legea trebuie să fie interpretată atât în litera, cât şi în spiritul ei, precum şi în sensul de a produce efecte.
În cauză, se argumentează că, prin decizia penală nr. 382/A/2020, instanţa a schimbat situaţia laturii civile a cauzei, încălcând principiul autorităţii de lucru judecat. Însă, această încălcare rezultă din considerentele hotărârii, cunoscute părţilor numai în momentul comunicării deciziei.
Sub acest aspect, se argumentează că, în raport cu dispozitivele celor două hotărâri contradictorii, părţile nu au avut posibilitatea obiectivă de a cunoaşte soluţia pronunţată cu privire la autoritatea de lucru judecat, aşa cum aceasta a fost expusă în considerentele care stau la baza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, având în vedere că, din dispozitivul deciziei penale, nu reies suficiente elemente, care să permită identificarea vreunei asemenea încălcări.
Totodată, se arată că, la data pronunţării deciziei penale nr. 382/A/2020, nu erau in vigoare dispoziţiile Legii nr. 130/2021, prin care a fost modificat art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că hotărârea se pronunţă după redactare.
Pe de altă parte, se susţine că dispozitivul unei hotărâri penale, care schimbă în tot sau în parte latura civilă a cauzei, trebuie să fie redactat clar şi să ofere suficiente elemente pentru a da posibilitatea părţilor să atace hotărârea, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 233/2021, reiterându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi art. 186 din C. proc. civ., prin care s-a adus atingere dreptului părţilor de a formula o cale de atac.
Cu privire la repunerea în termenul de formulare a revizuirii, recurenţii-revizuenţi menţionează că cererea de revizuire a fost depusă în termenul legal, având în vedere că sunt criticate considerentele deciziei penale, care au fost aduse la cunoştinţa părţilor din proces la data comunicării hotărârii şi nu la data pronunţării, respectiv data rămânerii definitive a deciziei penale. În acest sens, se arată că, dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pot fi interpretate în sensul reţinut prin hotărârea atacată numai în situaţia în care încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ar rezulta din dispozitivul hotărârii. Astfel, se apreciază că, în situaţia în care încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat rezultă numai din considerentele hotărârii, termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. începe să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Pentru aceste argumente, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., se solicită repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, întrucât întârzierea în formularea cererii de revizuire se datorează unor motive temeinic justificate.
În continuare, sunt expuse argumente şi critici în susţinerea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei penale nr. 382/A/2020.
3. Întâmpinarea
Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata Regina Naţională a Pădurilor - ROMSILVA a formulat întâmpinare, prin care: (i) invocă excepţia tardivităţii recursului, în raport cu data comunicării hotărârii atacate la 18.12.2022 şi data înregistrării recursului la 22.12.2022; (ii) invocă excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., deoarece criticile invocate în recurs nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, întrucât: prin criticile din recurs sunt reluate susţinerile din revizuire, nefiind formulate critici de nelegalitate a hotărârii atacate; criticile vizând greşita aplicare a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi încadrate în motivul de casare menţionat, care nu se referă la încălcarea normelor de procedură; (iii) se solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul Institutul de Cercetare-Dezvoltare Protecţia Plantelor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata Garda Forestieră Bucureşti - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care: (i) invocă excepţia lipsei calităţii procesuale sale pasive, întrucât nu a avut calitate procesuală în cauzele în care au fost pronunţate hotărârile vizate de cererea de revizuire; (ii) solicită respingerea recursului, ca nefondat.
4. Procedura de filtrare a recursului
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul proces a început la 18.05.2016, fiind aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
Conform art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost analizat în şedinţa completului de filtru din 24 aprilie 2023, fiind ulterior comunicat părţilor.
Intimatul D. a formulat punct de vedere asupra raportului, prin care apreciază că recursul este admisibil în principiu.
Intimata Garda Forestieră Bucureşti a formulat punct de vedere asupra raportului, prin care solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi apreciază că recursul este admisibil în principiu.
În temeiul art. 493 alin. (5)-(6) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, completul de filtru a analizat admisibilitatea în principiu a recursului şi, prin încheierea de la termenul de la 26 iunie 2023, a respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimata Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, prin întâmpinare, a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la 25 septembrie 2023, cu citarea părţilor.
5. Considerentele Înaltei Curţi
5.1. Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Garda Forestieră Bucureşti - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti
Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata Garda Forestieră Bucureşti - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti, Înalta Curte o va respinge, având în vedere că, în prezentul cadru procesual, subiectul de drept menţionat intimata are calitate procesuală pasivă, întrucât a avut calitatea de intimat în dosarul nr. x/2021, Decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022 fiind pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inclusiv în contradictoriu cu Garda Forestieră Bucureşti - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti.
5.2. Asupra recursului
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Criticile din recurs se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin prisma căruia vor fi analizate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 18 mai 2021, revizuenţii A., B. şi E. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de C., moştenitor legal al părţii decedate) au solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea deciziei penale nr. 382/A/2020, întrucât încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea. Prin cererea de revizuire, revizuenţii au solicitat repunerea în termenul de revizuire, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., în sensul calculării termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se cere.
Având în vedere criticile din recurs şi soluţiile date prin hotărârea atacată de respingere a cererii revizuenţilor de repunere în termenul de revizuire şi de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, problema supusă dezlegării pe calea recursului - în condiţiile în care recurentul nu critică data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (17 decembrie 2020) şi nici data formulării cererii de revizuire (17 mai 2021) - vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună pentru introducerea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., atunci când se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat decurgând din considerentele hotărârii atacate.
Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:
"Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
Atât timp cât dispoziţiile citate sunt lipsite de echivoc, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că, în raport cu data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (Decizia penală nr. 382/A/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) - 17 decembrie 2020 - termenul de o lună de la data rămânerii definitive, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) din acelaşi Cod, s-a împlinit la 18 ianuarie 2021, astfel că revizuirea transmisă prin poşta electronică la 17 mai 2021, a fost exercitată cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de dispoziţiile procedurale menţionate.
La pronunţarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 330/2017, nr. 331/2017, nr. 34/2018, nr. 191/2018, nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 152/2022 şi nr. 221/2022, referitoare la modul de calcul al termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Criticile din recurs referitoare la calcularea termenului de revizuire de la data comunicării hotărârii, atunci când caracterul potrivnic vizează considerentele hotărârilor, nu pot fi primite, având în vedere, aşa cum în mod corect s-a reţinut şi în hotărârea atacată, cele statuate de Curtea Constituţională în motivarea Deciziei nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021, cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că:
"20. (...) şi înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii.
(...)
22. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
23. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată privind aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv."
În acelaşi sens sunt şi considerentele de la par. 28-30 din Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022.
Pe cale de consecinţă, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, indicate în precedent, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la curgerea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. de la data comunicării ultimei hotărâri, iar nu de la data rămânerii definitive acesteia.
De altfel, susţinerile din recurs referitoare la momentul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în cazul în care se invocă în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., încălcarea autorităţii de lucru judecat prin prisma dezlegării date unei anumite proleme de drept prin considerentele hotărârii, nu pot fi primite nici pentru argumentele expuse în continuare.
Din analiza actelor dosarului, rezultă următoarele:
a) prin sentinţa penală nr. 39 din 27 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a constatat, la cererea inculpaţilor F. şi RECIPLIA S.R.L., formulată în temeiul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., că au autoritate de lucru judecat în respectiva cauză penală următoarele hotărâri pronunţate de instanţele civile: (i) Hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin Decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 - exequatur, cu privire la calitatea inculpatului G. de moştenitor al fostului H.; (ii) sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003, pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea recursului prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti), cu privire la dreptul inculpatului G. de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea Snagov; (iii) sentinţa civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului G. de a solicita restituirea imobilului I.;
b) prin decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a decis, printre altele, chiar în debutul dispozitivului, respingerea cererilor inculpaţilor F. şi Reciplia S.R.L., formulate în temeiul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen.
În cauză, prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că decizia penală nr. 382/A/2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea, iar, prin prezentul recurs, se arată că s-a solicitat revizuirea deciziei menţionate pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea; sentinţa civilă nr. 1496 din 16 mai 2005 a Judecătoria Buftea; sentinţa civilă nr. 2146 din 6 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti; decizia civilă nr. 954 din 14 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, contrar susţinerilor din recurs, se constată că în dispozitivul deciziei penale nr. 382/A/2020 a fost respinsă cererea formulată de inculpaţi în temeiul art. 52 alin. (3) din C. proc. civ. - care se referă la autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei penale a hotărârilor definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal - cerere care viza constatarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti indicate în dispozitivul sentinţei penale nr. 39 din 27 iunie 2019, care sunt aceleaşi cu cele în considerarea cărora a fost exercitată revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Rezultă, astfel, contrar susţinerilor recurenţilor că, încă de la data pronunţării deciziei penale nr. 382/A/2020, părţile aveau cunoştinţă de soluţia dată de instanţă cu privire la autoritatea de lucru judecat în procesul penal a hotărârilor pronunţate de instanţele civile menţionate în cererea de revizuire şi, ulterior, în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente nu pot fi primite nici criticile referitoare la soluţia dată cererii de repunere pe rol. De altfel, soluţia dată cererii de repunere pe rol este la adăpost de orice critică, întrucât motivul invocat de revizuenţi în susţinerea cererii - şi anume, necunoaşterea considerentelor hotărârii la data pronunţării, ci numai la data comunicării hotărârii - reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a făcut obiectul unei bogate jurisprudenţe a Curţii Constituţionale şi a instanţelor judecătoreşti, iar nu un caz temeinic justificat, în sensul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în înţelesul de situaţie particulară specifică revizuenţilor care să-i fi împiedicat să formuleze cererea în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 496 din acelaşi Cod, va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Garda Forestieră Bucureşti - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti, invocată prin întâmpinare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 2148 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Încheiere
Dosar nr. x/2022
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2023
Având nevoie de timp pentru deliberare,
În temeiul dispoziţiilor art. 396 din C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Amână pronunţarea la 9 octombrie 2023.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.