Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2023
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 756 din 8 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenţii-pârâţi Municipiul Timişoara prin Primar, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 180/22.02.2022, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2021, a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins excepţia de nelegalitate a HCL nr. 373/26.10.2021 emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant şi cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă, menţinând în rest sentinţa recurată.
De asemenea, a obligat intimatul-reclamant să plătească recurenţilor-pârâţi suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, şi a respins cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, ca neîntemeiată.
Cererea de revizuire
Împotriva acestei hotărâri intimatul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire, invocând, în esenţă, existenţa unor hotărâri definitive care tranşează problemele de drept asupra cărora Curtea de Apel Timişoara nu poate statua în contradictoriu, respectiv interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".
În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2021 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 1181/23.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Hotărârea recurată
Prin Decizia nr. 1503 din 16 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca tardivă.
În motivare, s-a arătat că hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la 8 septembrie 2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la 24 octombrie 2022, (potrivit filei 47 din dosarul nr. x/2022), cu depăşirea termenului legal de o lună, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere; în plus, revizuentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Recursul
Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, revizuentul A. a formulat recurs.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, respingerea excepţiei tardivităţii, anularea Deciziei nr. 756/2022 a Curţii de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 1181 din 23 septembrie 2021, cu cheltuieli de judecată.
A susţinut că în mod greşit a fost admisă excepţia tardivităţii, pentru că nu se putea declara calea extraordinară de atac a revizuirii în lipsa hotărârii, fiind necesar să se cunoască considerentele acesteia. Or, revizuentul a formulat cererea în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., dar criticile sale se referă la greşita apreciere a instanţei privind momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac; ca urmare, Înalta Curte va analiza aceste susţineri din perspectiva pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., fiindcă se referă la greşita aplicare a regulilor de procedură civilă.
Astfel, acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.
Dispoziţiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări.
Înalta Curte reţine că, prin cererea de revizuire formulată la 24 octombrie 2022 potrivit ştampilei de pe plicul cu care a fost expediată cererea, A. a solicitat anularea Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe motiv că s-ar fi încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 1181 din 23 septembrie 2021 a aceleiaşi instanţe.
Hotărârea judecătorească a cărei anulare s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 8 septembrie 2022 şi s-a împlinit la 8 octombrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 24 octombrie 2022, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa va înlătura şi susţinerea recurentului referitoare la obligaţia motivării revizuirii în termenul de declarare, reţinând că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, cum greşit susţine recurentul, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la textele de procedură civilă invocate, care nu fac nicio distincţie referitoare la considerentele hotărârilor.
De altfel, recurentul nici nu a contestat această situaţie de fapt; ceea ce invocă, în realitate, este că termenul de formulare al căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiţionată de însăşi motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra considerentelor respectivei hotărâri judecătoreşti şi asupra incidenţei autorităţii de lucru judecat.
Acest susţineri sunt, de asemenea, nefondate.
Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.
Or, se reţine că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, în condiţiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează recurentul, în condiţiile în care hotărârea supusă revizuirii este pronunţată într-un litigiu în care instanţa a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1503 din 16 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2023.