Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2023
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 213 din 7 octombrie 2019, pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2019.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.
Decizia atacată
Prin Decizia nr. 141 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 judecători a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.
Cererea de revizuire
Împotriva acestei decizii, la 26 iulie 2023, recurentul A. a formulat cerere de revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:
"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva Deciziei nr. 141/2021, prin care a fost soluţionat un recurs, în procedura de filtrare a acestei căi extraordinare de atac. Ca urmare, sunt incidente prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Înalta Curte reţine şi că deciziile Curţii Constituţionale invocate de revizuent cu ocazia dezbaterilor se referă textul de lege incident în cauză, dar are în vedere că, prin acestea, instanţa de contencios constituţional a respins excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 493 C. proc. civ.
Astfel, prin Decizia nr. 287/2017, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, prin care se aprecia, printre altele, că ar fi neconstituţională lipsa oricărei căi de atac a unei decizii pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor.
De asemenea, prin Decizia nr. 839/2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. şi a constatat că sintagma "sau că recursul este vădit nefondat" este neconstituţională. Prin aceeaşi decizie, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 493 alin. (6) şi (7) din C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, prin care s-a criticat măsura judecării cauzei în procedura de filtru a recursurilor fără citarea părţilor.
Aşadar, reţinând că potrivit textelor de lege anterior redate decizia recurată nu este supusă niciunei căi de atac, se concluzionează că cererea de revizuire exercitat împotriva unei astfel de decizii este inadmisibilă.
În consecinţă, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate şi pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 141 din 12 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2023.