Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 64/2023

Decizia nr. 64

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2023

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 66/A din 3 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cauză, în opinia contestatorului, în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunţată decizia nr. 66/A din data de 03.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ar trebui să se constate că a intervenit prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată raportat la deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, acesta solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi încetarea procesului penal.

De asemenea, s-a reţinut şi faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Totodată, instanţa supremă a reţinut că dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., referindu-se la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal, fac trimitere în mod explicit la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen.. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. includ între cauzele de încetare a procesului penal intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, Înalta Curte a constatat că, pe de o parte, contestaţia în anulare este formulată împotriva deciziei penale nr. 66/A din 3 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, care a evaluat instituţia prescripţiei răspunderii penale, iar pe de altă parte, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului A. potrivit C. pen. din 1968.

În acest context, secţia penală a instanţei supreme a făcut trimitere la Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în cuprinsul căreia s-a statuat că "Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii", constatând astfel că, în ipoteza în care instanţa de apel a examinat incidenţa dispoziţiilor legale referitoare la prescripţia răspunderii penale prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, invocarea naturii juridice diferite a acesteia din urmă, astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022, nu poate fi realizată pe calea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., întrucât constituie o chestiune de drept, iar nu o eroare de procedură.

Or, potrivit considerentelor deciziei, la paginile 82, 95 şi 97, împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare, instanţa de apel a făcut o analiză a prescripţiei răspunderii penale.

În atare condiţii, s-a apreciat că invocarea cauzei de încetare a procesului penal, pe calea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., nu poate genera o nouă dezbatere asupra chestiunilor antamate şi soluţionate definitiv.

În acest sens, secţia penală a Înaltei Curţi a făcut referire la Decizia nr. 10/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 25 mai 2017, potrivit căreia, în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal. În considerentele acestei decizii s-a arătat că premisei prezumţiei de legalitate a soluţiilor pronunţate au impus o reglementare strictă a căilor extraordinare de atac, respectiv: pentru a repara eventuale erori de fapt care ar vicia prezumţia res judicata pro veritate habetur (revizuirea), pentru a repara erorile privitoare la aplicarea legilor (recursul în casaţie) şi pentru a înlătura erorile de procedură (contestaţia în anulare).

Prin urmare, s-a considerat că principiile autorităţii de lucru judecat şi securităţii raporturilor juridice exclud o astfel de soluţie în ordinea juridică naţională, cât şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că, în cauză, condamnarea inculpatului s-a dispus în baza C. pen. din 1968. Or, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a decis că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. actual sunt neconstituţionale, astfel că efectele acestei decizii ale Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Astfel, s-a constatat că Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, invocată de contestator, vizează neconstituţionalitatea unui text legal din noul C. pen. [art. 155 alin. (1) din noul C. pen..] şi pune în discuţie existenţa cazurilor de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale pentru cauzele judecate ulterior datei de 1 februarie 2014, în baza legii noi, C. pen. actual.

În acest context, văzând că, în cauză, contestatorul a fost condamnat în baza C. pen. anterior, instanţa supremă a apreciat că faţă de acesta nu sunt incidente consecinţele generate de pronunţarea Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, astfel că, prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, neputându-se devolua cauza în considerarea argumentelor evocate de către contestator.

Împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 25 septembrie 2023.

Prin cererea transmisă la dosarul cauzei la data de 18 septembrie 2023 apelantul contestator A. a învederat că înţelege să îşi retragă calea de atac formulată împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere, pe de o parte, declaraţia apelantului contestator A. în sensul retragerii apelului ce formează obiectul prezentei cauze, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să procedeze la retragerea acesteia până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea apelului formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2023.