Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2023
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 8 august 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- A., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 şi 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenţei pe care C. urma să o exercite asupra funcţionarilor responsabili din cadrul acestei Direcţii, atât în mod direct, cât şi prin intermediul primarului Sectorului 1 Bucureşti, A., pentru a asigura buna desfăşurare a contractului, atât sub forma plăţii la timp a facturilor, cât şi sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum şi suma de 8.640 RON sub forma plăţii unor facturi fiscale fictive emise de societatea E.. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său şi că trebuie să ţină legătura cu acesta pentru buna desfăşurare a contractului, confirmând caracterul real al influenţei acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preţ al traficării influenţei; în perioada ianuarie 2008 – martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soţii, inculpata B., cu care convieţuieşte şi cu care are un copil minor, şi a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora – în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele fostei soţii, în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul fostei soţii; achiziţionarea tot prin intermediul fostei soţii de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată şi care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziţionarea, pe numele acesteia a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională;
- B., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 – martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi convieţuind şi având un copil minor, şi prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora – în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul acesteia; achiziţionarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziţionarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro şi restituirea ulterioară, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională;
Prin ordonanţa din 03.12.2020, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu un cuantum al cauţiunii de 1.000.000 de euro faţă de inculpatul A. şi instituite obligaţii pe durata acesteia. La aceeaşi dată, prin ordonanţă a fost luată măsura controlului judiciar pe cauţiune cu un cuantum al cauţiunii de 200.000 de euro faţă de inculpata B. şi instituite obligaţii pe durata acesteia. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale şi apoi pe toată perioada camerei preliminare care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţii A., C. şi B..
Ulterior, prin încheierea din 24 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune dispuse faţă de inculpaţii A. şi B., iar prin încheierea din data de 26 octombrie 2022, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B. a fost menţinută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 1 februarie 2023, 22 martie 2023, 10 mai 2023 şi 26 iunie 2023.
Prin încheierea din 19 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2023, definitivă, s-a modificat conţinutul măsurii controlului judiciar pe cauţiune luate faţă de inculpata B., prin ordonanţa din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligaţiei impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. şi F..
Prin încheierea din 8 august 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2023, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.
Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune dispusă în cauză faţă de inculpaţii A. şi B., în raport cu dispoziţiile art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că temeiurile care au determinat luarea şi, ulterior, menţinerea faţă de inculpaţi a respectivei măsuri de prevenţie subzistă, fiind îndeplinite, în continuare, cerinţele prevăzute de art. 216 din C. proc. pen.
Astfel, instanţa de fond a menţionat că de la data de 26 iunie 2023, când a fost menţinută măsura de prevenţie, nu au intervenit împrejurări de fapt noi de natură să înlăture concluzia la care a ajuns instanţa cu privire la întrunirea exigenţelor prevăzute de lege, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, justificând în continuare presupunerea rezonabilă că inculpaţii A. şi B. au săvârşit faptele penale ce fac obiectul cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 202 alin. (1) teza I din C. proc. pen.
Împrejurarea că, între timp, s-a finalizat de către instanţă audierea martorilor propuşi de acuzare, în opinia instanţei de fond, nu poate constitui, prin ea însăşi, un element care să conducă la concluzia încetării temeiurilor care au justificat luarea şi menţinerea succesivă a măsurii, cu consecinţa revocării acesteia. Astfel, se reţine că cercetarea judecătorească este în plină desfăşurare, instanţa urmând să administreze probele deja încuviinţate la cererea inculpaţilor, precum şi să procedeze la audierea acestora în situaţia în care vor fi de acord să dea declaraţii în faţa instanţei.
Analizând temeinicia măsurii controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, din perspectiva dispoziţiilor art. 202 alin. (3) teza I din C. proc. pen., în raport cu gravitatea infracţiunilor de care aceştia sunt acuzaţi, dedus din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura acestora, urmarea produsă, funcţia deţinută de inculpatul A. (primar al Sectorului 1 Bucureşti), calitate în care îi incuba obligaţia de a păstra valorile sociale ocrotite de lege şi interesele generale ale societăţii, multitudinea tranzacţiilor imobiliare şi valoarea împrumuturilor acordate, instanţa de fond a apreciat că respectiva măsură de prevenţie este, în continuare, proporţională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, fără ca prin aceasta să se încalce prezumţia de nevinovăţie, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, în ansamblul său.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a considerat că măsura preventivă a controlului judiciar, cu obligaţiile ce se impun a fi respectate pe durata ei de către inculpaţi, este în continuare necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, în condiţiile în care cercetarea judecătorească se află în plină desfăşurare, interdicţia impusă inculpaţilor de a lua legătura cu martorii din cauză, obligarea de a informa organul judiciar cu privire la schimbarea locuinţei şi supunerea acestora unei supravegheri speciale din partea organelor de poliţie desemnate, constituind garanţii ale derulării în bune condiţii a procedurii judiciare, dar şi ale soluţionării dosarului într-un termen rezonabil.
Referitor la aspectele invocate de inculpaţi cu privire la durata excesivă a măsurii preventive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a apreciat că trecerea timpului, ca element de noutate, trebuie raportată la toate aspectele care obiectivează cauza, respectiv complexitatea acesteia, gravitatea acuzaţiilor aduse, relaţiile sociale lezate prin comiterea presupuselor fapte, context în care s-a constatat că durata măsurii preventive a controlului judiciar se încadrează în limitele unui termen rezonabil, în accepţiunea dată atât de dispoziţiile art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen., cât şi de principiile statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive faţă de inculpaţi, caracterul necesar şi proporţional al acesteia în raport cu gravitatea acuzaţiilor şi scopul urmărit, precum şi faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii.
Împotriva încheierii pronunţate de prima instanţă la data de 26 iunie 2023 în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestaţie inculpata B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 Judecători la data de 11 august 2023, sub numărul x/2023, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 23 august 2023.
În raport cu imposibilitatea constituirii completului pentru termenul din data de 23 august 2023, prin rezoluţia din camera de consiliu din data de 21 august 2023, s-a dispus preschimbarea termenului în data de 25 septembrie 2023, termen la care au avut loc dezbaterile.
Susţinerile apărătorului ales al contestatoarei inculpate B. şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatoarea inculpată, prin apărător, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază contestaţia ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispoziţiilor art. 208 din C. proc. pen.
Potrivit art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecăţii, instanţa verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.
Potrivit art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Referitor la condiţiile generale care să justifice luarea unei măsuri preventive se reţine că acestea sunt reglementate de art. 202 din C. proc. pen.
Astfel, dispoziţiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd obligativitatea existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acuzatul a săvârşit o infracţiune, dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol prevăd proporţionalitatea măsurii cu gravitatea faptelor penale ce îi sunt imputate acestuia şi caracterul necesar al respectivei măsuri pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, iar dispoziţiile alin. (2) impun inexistenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.
Raportând criticile de netemeinicie formulate de contestatoarea inculpată B., prin apărător ales, la dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi la gravitatea faptei de care este acuzată contestatoarea inculpată B., respectiv complicitate la infracţiunea de spălare de bani, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele invocate nu sunt de natură să modifice ori să infirme concluzia la care a ajuns, în mod justificat, prima instanţă când a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune.
Analizând punctual îndeplinirea cumulativă a condiţiilor generale ce concură la dispunerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune în speţa dedusă judecăţii, se constată că prima instanţă, contrar celor susţinute de contestatoarea inculpată, a procedat în mod justificat atunci când a dispus menţinerea măsurii, reţinând că sunt întrunite, atât cerinţa de proporţionalitate a măsurii cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, cât şi condiţia necesităţii măsurii pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv pentru buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatei de la judecată ori pentru prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.
Astfel, prin raportare la particularităţile dosarului, stadiul actual al cercetării judecătoreşti, complexitatea cauzei, natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, dedus din limitele de pedeapsă prevăzute de lege [infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019], constată că sunt îndeplinite şi la acest moment procesual cerinţele dispoziţiilor art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., probele administrate în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond permiţând în continuare să se aprecieze asupra existenţei unor motive verosimile care justifică bănuiala întemeiată că inculpata a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că nici conduita procesuală a inculpatei şi nici împrejurările concrete ale cauzei, în condiţiile în care în cauză urmează a fi administrate probatorii (audierea mai multor martori propuşi de apărare), nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune.
Mai mult, contestatoarea inculpată B. nu a indicat, argumentat şi dovedit, vreo împrejurare cu caracter de noutate sau elemente noi care să fie apte să pună în discuţie caracterul rezonabil al suspiciunii implicării sale în activităţile presupus ilicite, pentru care a fost dedusă judecăţii, suspiciune pe care s-a grefat luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive analizate astfel încât, în final, să conducă instanţa la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.
În ceea ce priveşte durata măsurii preventive, instanţa de control judiciar apreciază că are în continuare un caracter rezonabil, în raport cu scopul urmărit, cu stadiul procesual, gravitatea infracţiunilor cercetate, numărul inculpaţilor şi faptelor, precum şi în raport cu împrejurarea că inculpatei i s-a restrâns dreptul la libera circulaţie începând cu data de 3 decembrie 2020. De asemenea, instanţa de control judiciar a reţinut că nu au existat perioade de pauză în care organele judiciare să fi stat în pasivitate.
Prin urmare, în concordanţă deplină cu legislaţia naţională şi cu jurisprudenţa CEDO, apreciind că asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal poate fi realizată, la acest moment procesual, numai prin menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpata B., prin raportare şi la natura interesului public ocrotit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 8 august 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar va obliga pe contestatoarea inculpată B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 8 august 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2023.