Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 68/2023

Decizia nr. 68

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2023, cu privire la măsurile asiguratorii, instanţa a dispus, în majoritate:

În baza art. 2502 din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, după cum urmează:

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., precum şi asupra sumelor de bani existente în conturile deţinute de inculpat la unităţile bancare B. S.A., C. S.A. şi D. S.A. – Sucursala Ploieşti până la concurenţa sumelor de 20.000 euro şi 553.965,68 RON (obiect al pretinselor infracţiuni de trafic de influenţă), 215.136,33 RON (reprezentând presupusul prejudiciu cauzat celor patru instituţii publice prin instigarea la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu), 187.142,27 RON (pretinsul folos necuvenit obţinut de S.C. E. S.R.L. Comarnic şi S.C. F. S.R.L. Comarnic;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului G., precum şi asupra sumelor de bani existente în conturile deţinute de inculpat la unităţile bancare B. S.A., C. S.A. şi H. – Sucursala Bucureşti până la concurenţa sumelor de 553.965,68 RON (obiect al pretinsei infracţiuni de cumpărare de influenţă), 215.136,33 RON (reprezentând presupusul prejudiciu cauzat celor patru instituţii publice prin complicitate la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu), 187.142,27 RON (pretinsul folos necuvenit obţinut de S.C. E. S.R.L. Comarnic şi S.C. F. S.R.L. Comarnic), precum şi a sumei de 3290 RON (obiect al pretinselor infracţiuni de dare de mită);

- asupra bunului imobil aparţinând inculpatului I. până la concurenţa sumei de 20.000 euro (obiect al pretinselor infracţiuni de trafic de influenţă şi dare de mită);

- asupra bunului mobil aparţinând inculpatei J. până la concurenţa sumei de 4000 euro (obiect al pretinsei infracţiuni de luare de mită);

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului K. până la concurenţa sumelor de 75.755,67 RON (reprezentând presupusul prejudiciu cauzat Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti prin infracţiunea de abuz în serviciu), 64.959,27 RON (pretinsul folos necuvenit obţinut de S.C. E. S.R.L. Comarnic) şi 299 RON (obiectul pretinsei infracţiuni de luare de mită);

- asupra bunului imobil aparţinând inculpatului L. până la concurenţa sumelor de 96.275 RON (reprezentând presupusul prejudiciu cauzat Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti prin infracţiunea de abuz în serviciu), 82.543,52 RON (ce constituie pretinsul folos necuvenit obţinut de S.C E. S.R.L. Comarnic) şi 2991 RON (obiectul pretinsei infracţiuni de luare de mită);

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei M. până la concurenţa sumelor de 47.274,08 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 44.861,08 RON (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. E. S.R.L. Comarnic);

- asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei N. până la concurenţa sumelor de 47.274,08 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 44.861,08 RON (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. E. S.R.L. Comarnic);

- asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei O. până la concurenţa sumelor de 2.752,77 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Sucursalei pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia a Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 4.226,77 RON (presupusul folosul necuvenit obţinut de S.C. E. S.R.L. Comarnic);

- asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului P. până la concurenţa sumelor de 68.834 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Consiliului Judeţean Prahova prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 55.510,90 RON (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. F. S.R.L. Comarnic);

- asupra bunului imobil aparţinând inculpatului Q. până la concurenţa sumelor de 68.834 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Consiliului Judeţean Prahova prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 55.510,90 (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. F. S.R.L. Comarnic);

- asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei R. până la concurenţa sumelor de 68.834 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Consiliului Judeţean Prahova prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 55.510,90 RON (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. F. S.R.L. Comarnic).

În opinie separată, s-a apreciat în sensul că trebuia să se ia act că prin sentinţa penală nr. 98 din 17.02.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a dispus:

- ridicarea restului măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată (ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti), asupra sumelor de bani, bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatilor A., G., K., L., N. şi M.;

- ridicarea integral a măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor O., P., Q., R..

Dispunând astfel, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, a constatat că sentinţa penală nr. 98 din data de 17 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021 nu este definitivă, astfel încât se impune verificarea măsurilor asiguratorii dispuse asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor instituite prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti.

Instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că măsurile asigurătorii se menţin dacă sunt necesare şi proporţionale cu scopul urmărit. Potrivit art. 249 din C. proc. pen., scopul măsurilor asigurătorii este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Referitor la condiţia necesităţii dispunerii măsurii asigurătorii, Înalta Curte a constatat, pe de o parte, că unele din infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor fac parte din categoria acelora în care instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar, pe de altă parte, că acestea au fost dispuse pentru a asigura posibilitatea recuperării prejudiciului produs prin săvârşirea presupuselor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor.

Totodată, s-a constatat că este îndeplinită şi condiţia proporţionalităţii dată de natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii.

S-a reţinut că dosarul este în curs de soluţionare în apel, iar durata de soluţionare a cauzei nu a depăşit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, numărul părţilor şi participanţilor, ce implică diversitatea probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Înalta Curte – Completul de 5 Judecători a reţinut că, la momentul procesual actual, în privinţa măsurilor asigurătorii se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate, iar prin luarea acestor măsuri a fost restricţionat doar dreptul de dispoziţie asupra bunurilor imobile (jus abutendi), iar nu şi celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, aceştia fiind pe mai departe titulari ai acestor prerogative.

II. Împotriva încheierii din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2023, au formulat contestaţie inculpaţii P. şi R., cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători.

Prin contestaţiile formulate, atât inculpatul P., cât şi inculpata R. au arătat că, prin sentinţa penală nr. 98 din data de 17 februarie 2023, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a dispus ridicarea integrală a măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând celor doi inculpaţi.

Cei doi contestatori au mai precizat că, în şedinţa din data de 12 iunie 2023, reprezentantul Ministerului Public nu a solicitat menţinerea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea acestora.

În acest context, instanţa de judecată a acordat cuvântul inculpaţilor care au fost vizaţi de solicitarea Ministerului Public privind menţinerea măsurilor asigurătorii, apărătorii acestora exprimându-şi punctul de vedere referitor la acest aspect.

Contestatorii P. şi R. au susţinut că nu au fost nominalizaţi de către instanţă pentru a-şi exprima opinia cu privire menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor ce le aparţin, fiindu-le astfel încălcat dreptul la apărare.

S-a mai arătat că, în cauză, Consiliul Judeţean Prahova nu s-a constituit parte civilă, apreciind că nu există prejudiciu, iar din probele administrate rezultă că lucrarea executată la S. corespunde din punct de vedere calitativ şi cantitativ, fiind respectate toate normativele în vigoare.

III. Examinând contestaţiile formulate de inculpaţii P. şi R., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători constată următoarele:

În cauza înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în şedinţa din data de 12 iunie 2023, în conformitate cu dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., instanţa de control judiciar a pus în discuţia reprezentantului Ministerului Public şi a părţilor subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii, prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti.

În acest context, reprezentantul Ministerului Public a solicitat menţinerea măsurilor asigurători dispuse prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor L., I. şi J. până la concurenţa sumelor ce fac obiectul confiscării speciale. De asemenea, a solicitat menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin aceeaşi ordonanţa asupra bunurilor mobile şi imobile şi asupra sumelor de bani aparţinând inculpatului A. şi G., precum şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor K., L., N. şi M., până la concurenţa sumelor echivalente prejudiciilor pretinse de cele două părţi civile, astfel cum au fost evaluate în faza de urmărire penală.

Referitor la aceste solicitări ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, au formulat concluzii apărătorii inculpaţilor indicaţi de către procuror.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, instanţa de control judiciar a menţinut atât măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor mobile, imobile, respectiv a sumelor de bani existente în conturile aparţinând inculpaţilor A., G., I., J., K., L., M., N., cât şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând celorlalţi inculpaţi, respectiv P., R., Q. şi O..

Astfel, din evaluarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că, deşi prin încheierea din data de 12 iunie 2023, au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor aparţinând tuturor inculpaţilor, această măsură nu a fost pusă în discuţia reprezentantului Ministerului Public şi a inculpaţilor P., R., Q. şi O., în ceea ce priveşte bunurile mobile şi imobile aparţinând acestor inculpaţi.

Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit art. 10 alin. (5) din C. proc. pen., organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.

În cursul judecăţii, exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare se realizează în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu, şi prin urmare, instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi subiecţi procesuali şi excepţiile ridicate de aceştia sau din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată, conform dispoziţiilor art. 351 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 76 din 26 februarie 2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că prin natura sa, contradictorialitatea este o garanţie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, întrucât duce la atingerea obiectivelor constituţionale prin posibilitatea atât a acuzării, cât şi a apărării, nu numai de a lua cunoştinţă de toate piesele, observaţiile sau elementele de probă propuse judecătorului de natură să îi influenţeze decizia, ci şi de a le discuta ori comenta.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că măsurile asigurătorii presupun ingerinţe în exercitarea drepturilor reale asupra bunurilor, drepturi protejate de dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, iar echitatea procedurii consacrată de art. 21 alin. (3) din Constituţie reprezintă tocmai o valorificare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie.

În acest context, se constată criticile fondate, întrucât inculpaţii P. şi R. nu au formulat apărări în faţa instanţei de control judiciar care a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând celor doi inculpaţi.

Totodată, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi reţine că dublul grad de jurisdicţie în materia drepturilor protejate de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, precum şi caracterul contradictoriu al procedurii presupun în primul rând o judecată a măsurii înainte ca aceasta să fie dispusă sau menţinută, având în vedere că o procedură în care se discută cu privire la drepturile sau interesele unor persoane, cu posibilitatea îngrădirii acestora, dar fără susţinerea apărărilor acestora, poate afecta echitatea procedurii.

Din această perspectivă, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători apreciază că efectivitatea remediului oferit contestatorilor inculpaţi P. şi R. se realizează prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a dispus măsura şi, în rejudecare, va fi avută în vedere respectarea caracterului contradictoriu al procedurii, urmând a se face cuvenitele aprecieri raportat la aspectele invocate de către contestatori, în funcţie de situaţia concretă dedusă judecăţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite contestaţiile formulate de inculpaţii P. şi R. împotriva încheierii din data de 12 iunie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2023.

Va desfiinţa, în parte, încheierea atacată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de menţinere a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului P. şi asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei R. şi, în aceste limite, va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2023.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpaţii P. şi R., vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi L., M., N., O., Q., J., în cuantum de câte 340 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile formulate de inculpaţii P. şi R. împotriva încheierii din data de 12 iunie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează, în parte, încheierea atacată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de menţinere a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului P. şi asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei R. şi, în aceste limite, trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2023.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpaţii P. şi R., rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi L., M., N., O., Q., J., în cuantum de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2023.