Analiza legalității avizului nefavorabil emis de Colegiul Medicilor din România, ca operațiune premergătoare refuzului de emitere a ordinului de recunoaștere a titlului
Cuprins pe materii: Drept administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004. Obiectul acţiunii judiciare
Index alfabetic:
- Act administrativ
- Medic
- Recunoaștere diplomă
Normele privind recunoașterea diplomelor,
certificatelor și titlurilor de medic specialist,
eliberate de un stat terț, altul decât Australia,
Canada, Israel, Noua Zeelandă și
Statele Unite ale Americii, art. 5-7
Recunoașterea profesională a titlurilor oficiale de calificare ca medic specialist se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte.
Avizul conform se emite, de către Colegiul Medicilor și are la bază raportul/procesul-verbal al comisiei mixte, căreia îi aparține plenitudinea de competență în analizarea cererii de recunoaștere și verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist.
Promovarea probei de aptitudini poate suplini neîndeplinirea criteriului prevăzut de art. 5 alin. (3) referitor la dovedirea condițiilor de studio și practică medical, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (1) din Norme.
ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729 din 9 februarie 2023
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. x/45/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelanda şi Statele Unite ale Americii, în principal, anularea adresei nr. 1751/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi recunoaşterea calificării profesionale de medic specialist chirurg vascular a reclamantului, deţinută în Republica Moldova, în vederea exercitării profesiei de medic chirurg vascular pe teritoriul României şi, în subsidiar, obligarea Ministerului Sănătăţii la desemnarea comisiei naţionale de soluţionare a contestaţiilor şi la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva adresei anterior menţionate.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
La termenul de judecată din 2 decembrie 2020, reclamantul a depus o cerere modificatoare a acţiunii, solicitând, în contradictoriu cu aceleaşi părţi, în principal, anularea adresei nr. 17948/24.09.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, precum şi a deciziei de validare a deciziei Colegiului Medicilor din Romania, anularea adresei nr. 1751/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi recunoaşterea calificării profesionale de medic specialist chirurg vascular deţinută în Republica Moldova, în vederea exercitării profesiei de medic chirurg vascular pe teritoriul României.
În subsidiar, a solicitat anularea adresei nr. 17948/24.09.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, precum şi a deciziei de validare a deciziei Colegiului Medicilor din România, anularea adresei nr. 1751/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi obligarea Ministerului Sănătăţii la recunoaşterea calificării profesionale de medic specialist chirurg vascular a reclamantului, deţinută în Republica Moldova, în vederea exercitării profesiei de medic chirurg vascular pe teritoriul României.
Prin întâmpinările depuse, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii, precum şi excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei de interes a acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 69 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii, precum şi excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei de interes a acţiunii, excepţii invocate de pârâţi.
A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere ce vizează anularea adresei nr. 17948/24.09.2020 şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelanda şi Statele Unite ale Americii, ca neîntemeiată.
A respins cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
3. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
5.Analiza cererii de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor expuse, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurent este medic specialist chirurg vascular și practică această profesie în Republica Moldova. A formulat cerere în vederea practicării acestei profesii și în România, prevalându-se de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii din 11.10.2017, anexă la H.G. nr. 764/2017.
Cu toate că a anexat cererii toate documentele doveditoare și a promovat inclusiv proba practică prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Norme, iar comisia mixtă de recunoaștere a recomandat recunoașterea titlului de medic specialist chirurg vascular, Colegiul Medicilor din România a emis aviz negativ, apreciind că nu este îndeplinită cerința privind perioada studiilor efectuate, iar proba practică nu suplinește aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii din 11.10.2017, aprobate prin H.G. nr. 764/11.10.2017, recunoașterea profesională a titlurilor oficiale de calificare ca medic specialist se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte.
În opinia Înaltei Curți, interpretarea dispozițiilor art. 5-7 din Norme nu susține concluzia în ceea ce privește rolul pur consultativ al comisiei mixte în cadrul procedurii de recunoaștere.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1), ”În cazul în care formarea de specialist analizată întrunește toate cerințele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei și o copie a dosarului titularului. Pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătății avizul favorabil de recunoaștere.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (8), ”Respingerea cererii de recunoaștere se aprobă de către ministrul sănătății pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de Colegiul Medicilor din România pe baza concluziilor stabilite de comisia mixtă și a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de acesta și se aduce la cunoștința petentului împreună cu motivele care stau la baza acesteia.”
Rezultă că, deşi avizul conform se emite, în ambele cazuri, de către Colegiul Medicilor, acesta are la bază raportul/procesul-verbal al comisiei mixte, căreia îi aparține plenitudinea de competență în analizarea cererii de recunoaștere și verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Norme,, avut în vedere de judecătorul fondului, ”(1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, echivalente specialităților medicale clinice și paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătății pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiția îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții:
a) titularul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;
b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoașterea s-a efectuat în condiții de studiu și practică medicală care asigură competența profesională a acestuia cel puțin similară cu competența profesională a medicilor pe plan național;
c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.”
Cu toate acestea, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4), doar ”neîndeplinirea cumulative a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum și nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a acesteia”.
Astfel, dispozițiile art. 5 alin. (3) din același act normative menționează în mod expres că: ” Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum și alte documente atestând formarea specializată, respectiv experiența profesională a titularului și stabilește dacă formarea de specialist a solicitantului întrunește cumulativ următoarele cerințe:
a) s-a efectuat în una dintre specialitățile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare;
b) condițiile de organizare, desfășurare și supraveghere a formării, durata și curriculumul de pregătire teoretică și practică în specialitate sunt similare/echivalente condițiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză;
c) competențele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătății în specialitatea respectivă;
d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator.”
Însă dispozițiile art. 7 menționează în mod expres că ”(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului.(2) Proba de aptitudini constă în susținerea și promovarea a două componente, teoretică și clinică sau practică, în funcție de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obține minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului și Ministerului Sănătății împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop.”
Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant s-a aflat în ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (1) din Norme, aprobate prin H.G. nr. 764/2017, promovând proba de aptitudini cu nota 8.99.
În acest context, Înalta Curte constată că, atât timp cât dispozițiile art. 7 alin. (1) din Norme menționează în mod expres că, în cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute de art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului, în mod eronat a reținut prima instanță că promovarea acestei probe nu are aptitudinea de a suplini criteriul prevăzut la art. 5 alin. (3) referitor la dovedirea condițiilor de studii și practică medical, neîndeplinit de solicitant.
Dacă s-ar accepta ideea avansată de instanța de fond, ar însemna că proba de aptitudini nu ar produce niciun efect, indiferent dacă este promovată sau nu, or, nu se poate susține că instituirea acestei probe este inutilă și nu produce efecte juridice, în condițiile în care este prevăzută în Norme și trebuie interpretată în sensul în care produce efecte și nu în sensul neaplicării.
Promovarea acestei probe are aptitudinea de a suplini neîndeplinirea criteriului prevăzut de art. 5 alin. (3) referitor la dovedirea condițiilor de studio și practică medical, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (1) din Norme.
Această concluzie este confirmată și de prevederile art. 7 alin. (4) potrivit căruia doar „neîndeplinirea cumulative a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum și nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a acesteia”
Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că din conținutul Normelor rezultă faptul că evaluarea parcursului teoretic și a abilităților practice, prin susținerea probei de aptitudini, echivalează cu îndeplinirea criteriilor de practică medical.
Avizul negativ al Colegiului Medicilor din România este în dezacord cu propunerea favorabilă de recunoaștere a titlului de medic specialist în cazul reclamantului, iar neînțelegerile cauzate de modul de interpretare diferit a cerințelor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3) din Norme, de către cele două organisme administrative implicate în derularea procedurii nu pot justifica refuzul de recunoaștere a pregătirii profesionale, refuz care aduce atingere intereselor legitime ale recurentului.
În consecință, actul contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Norme astfel că se impunea anularea.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a admis recursul, a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor prin Ministerul Sănătăţii.
A anulat adresa nr. 1751/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 și, aplicând prevederile art. 18 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, a obligat intimatul Colegiul Medicilor din România la reluarea procedurii de avizare a cererii reclamantului recurent, de recunoaștere a calificării de medic specialist chirurg vascular în Romania, prin verificarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 764/2017, pentru ca instanţa sa nu se substituie atribuţiilor intimatului.
A menţinut în rest dispozițiile instanței.
Potrivit art. 453 C. proc. civ., fiind parte care a pierdut procesul, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei, cu aplicarea art. 451 alin. ( 2) C. proc. civ., având în vedere complexitatea generală a litigiului şi faptul că acţiunea a fost admisă în parte.