Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 690/A din 6 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 329/A din 11 martie 2021 a aceleiaşi instanţe (dosar nr. x/2013).
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 680 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. B.), să fie avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, mai întâi Curtea a prezentat pe larg conţinutul deciziei penale nr. 329/A din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. x/2013, prin care, printre altele, a fost respins apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 10 mai 2019 a Tribunalului Brăila, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare în dauna părţii civile S.C. C. S.R.L. (săvârşită în luna mai 2011), prevăzută de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., şi de folosire cu rea-credinţă, de către administratorul societăţii, a creditului de care se bucura societatea pentru a favoriza o altă societate, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect în dauna părţii civile S.C. C. S.R.L. (săvârşită în luna mai 2011), prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
În continuare, Curtea a constatat că, din motivarea contestaţiei formulate de condamnat, rezultă că, în esenţă, acesta este nemulţumit de faptul că nu s-a pus în discuţie prescripţia generală a răspunderii penale şi nu s-a ţinut cont de faptul că infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost săvârşite în mai 2011, astfel că nu au fost aplicate dispoziţiile art. 155 C. pen., aşa cum au fost interpretate prin deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale.
Totodată, a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., text de lege pe care contestatorul condamnat A. şi-a întemeiat contestaţia în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, printre altele, când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea a reţinut că faptele pentru care contestatorul a fost condamnat în cauza în care a fost pronunţată decizia penală nr. 329/A din 11 martie 2021 din dosarul nr. x/2013 sunt infracţiunile de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., şi folosire cu rea-credinţa, de către administratorul societăţii, a creditului de care se bucura societatea pentru a favoriza o altă societate, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de în art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., care au fost săvârşite în luna mai 2011.
Curtea a constatat că prin decizia nr. 329/A din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2013 a fost respins apelul formulat de contestatorul condamnat împotriva sentinţei penale nr. 111 din 10 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2013, şi a reţinut că instanţa de apel a pus în discuţie şi a analizat in extenso prescripţia răspunderii penale în cauză, unul dintre motivele de apel ale contestatorului fiind cel privind incidenţa prescripţiei, reţinând totodată că nu a fost împlinit termenul prescripţie.
Astfel, s-a constatat că, în considerentele deciziei date în apel, Curtea a motivat neîndeplinirea condiţiei prescripţiei răspunderii penale, prin referire clară la decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi a arătat următoarele:
"Contrar susţinerilor inculpatului, Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, nu înlătură norma de drept referitoare la prescripţia specială şi nici nu are ca efect inaplicabilitatea prevederilor art. 155 alin. (1) şi alin. (4) C. pen.
Prin Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că - soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Din considerentele deciziei Curţii Constituţionale, rezultă că este necesar ca legea să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul.
Astfel, Curtea a reţinut că prevederile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestuia, are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale.
Totodată, Curtea Constituţională a constatat că - soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau de inculpat.
În speţă, inculpatul A. a fost încunoştinţat cu privire la desfăşurarea urmăriri penale, i s-a adus la cunoştinţă Ordonanţa de punere în mişcare a acţiuni penale din data de 29.08.2012, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, astfel încât sunt pe de plin respectate condiţiile de previzibilitate.
Aşa cum am arătat mai sus, prevederile art. 154, art. 155 C. pen. îşi produc efectul, nefiind înlăturate ca urmare a Decizie Curţii Constituţionale.
Având în vedere data săvârşirii infracţiunilor (11.05.2011 - când a fost achiziţionată autoutilitara, respectiv 11.06.2011 când au fost achitate echipamentele), prin raportare pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., respectiv art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 187/2012, s-a constatat că nu a fost depăşit termenul prescripţiei speciale a răspunderi penale.
În concret, pentru infracţiunea prev. de art. art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. - limita maximă specială este de 4 ani şi 8 luni închisoare; iar pentru infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 187/2012 - limita maximă specială este de 3 ani închisoare; astfel încât, raportat la art. 154 lit. d) C. pen. - termenul prescripţie răspunderii penale este de 5 ani.
Conform art. 155 alin. (4) C. pen., prin depăşirea cu încă odată a terenului prev. de art. 154 lit. d), se) ajunge la concluzia că pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A., termenul prescripţiei speciale a răspunderi penale este d e10 ani şi s-ar împlini la data de 11.05.2021 respectiv la data de 11.06.2021.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu se impune încetarea procesului penala, nefiind incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.."
În raport cu acest aspect, Curtea a apreciat ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare formulată, sens în care a avut în vedere decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că:
"în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de întrerupere a procesului penal", precum şi decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanţa supremă a stabilit că "instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii".
Împotriva acestei decizii, la data de 30 iunie 2023, a declarat apel contestatorul condamnat A., susţinând, pe de o parte, că, întrucât sentinţa penală nr. 111 din 10 mai 2019 a fost pronunţată de Tribunalul Brăila, acestei instanţe îi revenea competenţa de a soluţiona contestaţia în anulare formulată şi nu Curţii de Apel Galaţi, iar, pe de altă parte, că, în mod nelegal, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie (art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale), curtea a soluţionat un alt obiect al cererii, cu care nu a fost învestită (reţinând că a fost declarată împotriva deciziei penale nr. 329/A din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 26 septembrie 2023, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Examinând apelul declarat de condamnatul A., prin prisma excepţiei invocate de parchet şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 329/A din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. x/2013, ca instanţă de apel. Aşadar, dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale art. 426-432 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte întemeiată contestaţia în anulare, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 5 din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, a stabilit că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului. În acest sens, s-a reţinut că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare ulterioară admiterii în principiu, precum şi că prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. (ce reglementează calea de atac a apelului) vizează doar sentinţele nedefinitive, pronunţate în cursul judecăţii, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.
Aceste argumente sunt valabile şi în ceea ce priveşte decizia pronunţată în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, cum este cazul în speţă, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 552 C. proc. pen., a rămas definitivă la data pronunţării acesteia şi, ca atare, nu este susceptibilă a fi atacată cu apel.
În aceste condiţii, raportat la prevederile legale anterior menţionate şi la aspectele statuate prin decizia nr. 5 din 4 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, se constată că A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunţată în contestaţia în anulare formulată împotriva unei alte decizii dată în apel, la rândul ei definitivă), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în etapa examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 06 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că apelantul condamnat se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 340lei, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 06 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2023.
GGC - MM