Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50/P din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a admis sesizarea nr. 322/II/5/2023 din data de 15.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi, în baza dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27.03.2023 de Tribunalul de Primă Instanţă Wurzburg - Germania în Dosarul nr. 13 S Gs 918/23 (Dosar nr. x/2022 al Procuraturii din Wurzburg - Germania), pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în grup infracţional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene în înţelesul Convenţiei din 28 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene (3.481 fapte materiale), prevăzută şi pedepsită de paragraful 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german şi §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german, faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de evaziune fiscală calificată în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Lega nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faţă de persoana solicitată A. şi a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare solicitante din Germania.
A constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate împotriva persoanei solicitate A., să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, iar în cazul pronunţării în acest dosar penal a unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, amânarea predării până la punerea în libertate a persoanei solicitate A., ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile în vederea predării, de la data încetării cauzei care a determinat amânarea predării, calculată de la punerii în executare a mandatului de arestare în vederea predării.
A dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării faţă de persoana solicitată A., ce urmează a fi pus în executare la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică corespunzător, conform art. 109 alin. (13) din Legea 302/2004.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută, conform Ordonanţei nr. 322/II/5/2023 din data de 15.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 15.05.2023, ora 12:45.
Pentru a hotărî în acest sens, a reţinut că prin adresa nr. x/2023 din data de 15.05.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 103 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a înaintat documentele privind pe persoana solicitată A., pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.03.2023 de Tribunalul de Primă Instanţă Wűrzburg - Germania în Dosarul nr. 13 S Gs 918/23 (dosar nr. x/2022 al Procuraturii din Wűrzburg - Germania), pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în grup infracţional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene în înţelesul Convenţiei din 28 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene (3.481 fapte materiale), prevăzută şi pedepsită de par. 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german şi §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 10 ani închisoare), faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 9 la 15 ani).
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în perioada 26.04.2017 - 11.03.2019, A., împreună cu alte persoane (dintre care au fost identificate B., C. şi D.), au creat un circuit comercial fictiv şi au simulat livrări de bere de la două antrepozite fiscale din Franţa (E. şi F.) către un antrepozit fiscal din Germania G., în scopul diminuării nelegale a valorii accizelor datorate în cazul acestei băuturi alcoolice la punerea în liberă circulaţie.
Astfel, G., societate a cărei activitate era controlată de A. împreună cu C., a confirmat fictiv prin Sistemul de Control al Mişcărilor cu Produse Accizabile (EMCS) primirea unui număr total de 3.481 transporturi de bere expediate de E. (3.079 livrări) şi F. (402 livrări), care în realitate nu au ajuns niciodată la destinatarul G., fiind comercializate nelegal în Franţa şi Anglia.
În perioada arătată, G. a depus lunar la organul fiscal german competent (Biroul Vamal din Stuttgart) declaraţii prin care a raportat aceste achiziţii nereale de bere de la F. şi E.. Totodată G. a înregistrat în evidenţa sa contabilă livrări nereale de bere, aferente achiziţiilor fictive menţionate, către societăţi comerciale din Polonia, Letonia şi Bulgaria.
Prin acest mecanism, pentru cele 3.481 transporturi de bere, G. a plătit în Germania o valoare a accizei mult mai mică decât ar fi trebuit să plătească E. şi F. dacă berea ar fi fost pusă în liberă circulaţie în Franţa, producându-se bugetului de stat francez un prejudiciu în valoare totală de 35.011.815,65 euro.
În acest sens, Biroul Naţional al României la EUROJUST, prin adresa transmisă prin e-mail la data de 26.04.2023, a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa luarea de măsuri pentru căutarea, identificarea şi prinderea persoanei solicitate A., pentru a fi prezentat în faţa Curţii de Apel Constanţa în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare arătat mai sus.
La data de 15.05.2023, numitul A. a fost identificat de către lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, care l-au condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru a fi prezentat procurorului, în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania.
A. a fost audiat în prezenţa apărătorului ales H., ocazie cu care aceasta nu şi-a exprimat acordul pentru a fi predat autorităţilor judiciare din Germania. În prezenţa apărătorului ales H., i s-au adus la cunoştinţă lui A., faptele şi infracţiunile reţinute de autorităţile judiciare germane, precum şi că pe numele său a fost transmis mandatul de arestare european menţionat mai sus, că va fi audiat şi va fi prezentat în faţa Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, căruia i se va solicita luarea măsurii arestării preventive, în vederea punerii în executare a acestui mandat european de arestare.
A reţinut că prin Rechizitoriul nr. x din data de 02.10.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1365/26.10.2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 ani sub supraveghere, termen stabilit de la data rămânerii definitive a sentinţei.
A constatat că împotriva acestei hotărâri A. a formulat apel, care se află în curs de judecată la Curtea de Apel Constanţa, unde este înregistrat sub nr. x/2020 şi are termen de judecată la data de 25.05.2023.
Totodată, a notat că, în procedura de executare a mandatului european de arestare, faţă de A. s-a dispus reţinerea pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 15.05.2023, ora 12:45, până la data de 16.05.2023, ora 12:45.
Curtea de apel, având în vedere descrierea succintă a faptelor pentru care se solicită predarea persoanei solicitate A. în mandatul european de arestare, a constatat că acestea sunt prevăzute în infracţiunea de evaziune fiscală şi în cea de grup infracţional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene în înţelesul Convenţiei din 28 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene (3.481 fapte materiale), prevăzute şi pedepsite de par. 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german şi §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 10 ani închisoare), faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de evaziune fiscală calificată în formă continuată, prevăzută şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 9 la 15 ani).
Prin urmare, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, faptele pentru care este a fost emis mandatul european de arestare se încadrează în dispoziţiile pct. 8 ale acestui text de lege, respectiv fraudă, inclusiv ceea ce aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, infracţiune care nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări şi care dă naştere la dreptul de predare şi de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane.
În raport de aceste considerente, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane, precum şi faptul că, cu ocazia audierii sale în faţa Curţii de Apel, în data de 15.05.2023, după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu şi-a exprimat consimţământul de a fi predată autorităţilor judiciare germane şi a arătat că nu renunţă la respectarea regulii specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.
De asemenea, în urma examinării dispoziţiilor art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, a reţinut că nu rezultă existenţa unor motive obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare, iar în cauză nu s-au formulat obiecţiuni cu privire la identitatea persoanei solicitate A., potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată. Susţinerile persoanei solicitate în sensul că ar fi o eroare în ceea ce priveşte persoana sa nu au fost explicitate prin niciun mijloc de probă, astfel că, se constată că nu există niciun impediment în ceea ce priveşte predarea sa către autorităţile judiciare din Germania, în vederea lămuririi situaţiei sale juridice.
Împotriva sentinţei penale nr. 50/P din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a formulat contestaţie persoană solicitată, fără a indica în scris motivele exercitării căii de atac.
În dezbateri, a susţinut, în esenţă, că în cauză era incident un alt motiv de amânare a predării, respectiv faptul că suferă de o boala gravă, care face imposibilă predarea sa imediată, precum şi faptul că autorităţile germane au fost în eroare cu privire la persoana sa la momentul emiterii mandatului de arestare.
Examinând contestaţia formulată de persoană solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 27 martie 2023 de către autorităţile judiciare din Germania, Tribunalul de Primă Instanţă Wurzburg, în Dosarul nr. 13 S Gs 919/23 (dosar nr. x/2022 al Procuraturii din Wurzburg - Germania), că aceeaşi instanţă a emis faţă de cetăţeanul român A., în dosarul nr. x Gs 918/23, la data de 27 martie 2023, un mandat naţional de arestare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în grup infracţional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene în înţelesul Convenţiei din 28 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene (3.481 fapte materiale), constând în aceea că, în perioada 26.04.2017 - 11.03.2019, A., împreună cu alte persoane (dintre care au fost identificate B., C. şi D.), au creat un circuit comercial fictiv şi au simulat livrări de bere de la două antrepozite fiscale din Franţa (E. şi F.) către un antrepozit fiscal din Germania G., în scopul diminuării nelegale a valorii accizelor datorate în cazul acestei băuturi alcoolice la punerea în liberă circulaţie.
Astfel, G., societate a cărei activitate era controlată de A. împreună cu C., a confirmat fictiv prin Sistemul de Control al Mişcărilor cu Produse Accizabile (EMCS) primirea unui număr total de 3.481 transporturi de bere expediate de E. (3.079 livrări) şi F. (402 livrări), care în realitate nu au ajuns niciodată la destinatarul G., fiind comercializate nelegal în Franţa şi Anglia. În perioada arătată, G. a depus lunar la organul fiscal german competent (Biroul Vamal din Stuttgart) declaraţii prin care a raportat aceste achiziţii nereale de bere de la F. şi E.. Totodată, G. a înregistrat în evidenţa sa contabilă livrări nereale de bere, aferente achiziţiilor fictive menţionate, către societăţi comerciale din Polonia, Letonia şi Bulgaria. Prin acest mecanism, pentru cele 3.481 transporturi de bere, G. a plătit în Germania o valoare a accizei mult mai mică decât ar fi trebuit să plătească E. şi F. dacă berea ar fi fost pusă în liberă circulaţie în Franţa, producându-se bugetului de stat francez un prejudiciu în valoare totală de 35.011.815,65 euro. Faptele descrise sunt prevăzute de paragraful 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german şi §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 8) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, fapta imputată este incriminată şi de legea penală română în art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Lega nr. 241/2005, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii.
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 15 mai 2023, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea . Totodată, a precizat că nu a săvârşit faptele reţinute în cuprinsul mandatului european de arestare, că nu a avut nicio societate comercială în Germania, nu a lucrat împreună cu alte persoane şi nu cunoaşte nicio persoană dintre cele menţionate în mandatul european de arestare, apreciind că este o eroare în ceea ce priveşte persoana sa.
Eroarea cu privire reţinerea săvârşirii faptelor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare de către persoana solicitată a fost susţinută de către apărare şi în dezbateri, fiind prezentate argumente pentru care situaţia de fapt prezentată nu corespunde realităţii. Având în vedere argumentele prezentate în invocarea erorii cu privire la identitatea persoanei solicitate, Înalta Curte constată că, în realitate, se contestă temeinicia acuzaţiei, nu faptul că persoana solicitată nu ar fi vizată de mandatul european de arestare. În acest context, subliniază faptul că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumţia de nevinovăţie nu este de natură a conduce la admiterea contestaţiei, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumţie nu este afectată.
Totodată, Înalta Curte observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. De altfel, apărarea contestatorului persoană solicitată nu a vizat acest aspect, axându-se pe temeiul pentru care instanţa de fond a dispus amânarea predării, considerând că este incident şi cazul de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, alături de cel prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române), reţinut ca urmare a procedurilor judiciare derulate împotriva persoanei solicitate în Dosarul penal nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, "Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;(...)". Or, cercetarea persoanei solicitate în Dosarul penal nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, aflat în prezent pe rolul Curţii de Apel Constanţa, atrage incidenţa motivului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, context în care nu poate fi reţinută teza predării iminente a persoanei solicitate, care să permită analiza temeiniciei cazului facultativ de amânare a predării reglementat de dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Referitor la suspiciunile apărării în sensul că mandatul european de arestare ar fi emis pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, Înalta Curte constată că, pe de o parte, că la dosarul cauzei nu sunt probe care să conducă la o astfel de presupunere, iar, pe de altă parte, că aspectele invocate nu se numără printre motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 50/P din data de 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 50/P din data de 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2023.
GGC - MM