Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52/P din 17 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a hotărât următoarele:
În baza art. 80 C. pen., a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a aplicat inculpatului A. un avertisment.
În baza art. 82 alin. (3) C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind anularea renunţării la aplicarea pedepsei.
În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 22 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a luat act că partea civilă B. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisului reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018 încheiat între Cabinet Avocaţial A. şi partea civilă B..
În baza art. 169 în referire la art. 183 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către C. S.A., Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi D. S.A. a documentelor originale ridicate cu titlu de scripte de comparaţie la finalizarea definitivă a cauzei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare faţă de stat, din care suma de 244 RON aferentă fazei de urmărire penală.
În considerentele sentinţei pronunţate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 17.03.2021, cu ocazia unei cereri de executare silită, inculpatul A. a folosit contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018, în condiţiile în care acest act nu exprimă voinţa reală a părţilor şi a fost falsificat prin falsificarea semnăturii părţii civile B..
În urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut, că fapta inculpatului A. a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii civile B.; declaraţiile inculpatului; diferitele înscrisuri: cererea de executare silită şi contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018, aflat în original la dosarul cauzei, copii de pe dosarul de executare silită, scripte de comparaţie şi copii de pe înscrisurile depuse de inculpat, reprezentând relaţia avocat-client dintre acesta şi partea civilă; raportul de constatare criminalistică nr. x/10.02.2022 întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, care atestă că semnătura de la rubrica client de pe contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018 nu a fost executată de B.; declaraţia martorului E.; procesul-verbal de luare a unor probe de scris de la partea civilă; fişa de cazier judiciar a inculpatului.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., prima instanţă a arătat că inculpatul a executat semnătura altei persoane şi a folosit un alt contract de asistenţă juridică ce nu reprezintă voinţa reală a părţilor, întrucât partea civilă nu a răspuns solicitării inculpatului de a achita cheltuielile judiciare, iar prin folosirea unui contract de asistenţă juridică nevalabil, care nu fusese semnat de partea civilă, inculpatul, la data de 17.03.2021, cu ocazia depunerii cererii de executare silită, a conştientizat că foloseşte un înscris falsificat şi că se face răspunzător de săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat. S-a menţionat că, declaraţia părţii civile se coroborează cu raportul de constatare criminalistică grafoscopică întocmit în cauză, care a concluzionat că semnătura de la rubrica "CLIENT" de pe contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018 nu a fost executată de către B..
În privinţa individualizării tratamentului sancţionator Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 şi următoarele C. pen.. Sub acest aspect, această modalitate de individualizare a pedepsei corespunde împrejurărilor reale ale faptei, gradului redus de pericol social al infracţiunii şi circumstanţelor personale ale autorului, fiind evident că un asemenea conflict de natură penală nu reclamă o reacţie energică din partea justiţiei şi că el nu impune o reacţie de dezaprobare atât de severă, raportat la urmările produse şi la cauzele ce au condus la săvârşirea faptei şi de care partea civilă nu este în totalitate străină.
În altă ordine de idei, Curtea a apreciat că nu se reclamă inexistenţa unei înţelegeri contractuale dintre inculpat şi partea civilă, ci doar faptul că respectivul contract folosit ca titlu executoriu de inculpat nu reprezintă înţelegerea reală a părţilor, nefiind însuşit de partea civilă şi nici semnat de aceasta. Gravitatea faptei este una redusă, întrucât inculpatul nu a urmărit decât să îşi recupereze un onorariu ce reprezenta contravaloarea unei prestaţii efectuate într-o cauză civilă şi în care fusese mandatat să îl reprezinte pe contestator.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale, Curtea a notat că inculpatul nu are antecedente penale (aşa cum rezultă din fişa de cazier), are vârsta de 59 de ani şi are un loc de muncă, fiind avocat în cadrul Baroului Tulcea
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel la data de 6 iunie 2023, în termen legal, inculpatul A., care a criticat hotărârea atacată pentru motive de netemeinicie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 12 iunie 2023, sub nr. x/2022, fiind repartizată Completului nr. 8.
Apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza să se dispună, achitarea inculpatului A. în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
În dezvoltarea scrisă a motivelor de apel, s-a invocat lipsa tipicităţii faptei descrise în actul de sesizare, apreciindu-se că soluţia care se impune este aceea a achitării inculpatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi nu aceea a renunţării la aplicarea pedepsei, în baza art. 80 C. pen., în condiţiile în care, nu se reclamă inexistenţa unei înţelegeri contractuale dintre inculpat şi partea civilă, ci doar faptul că respectivul contract folosit ca titlu executoriu de inculpat nu reprezintă înţelegerea reală a părţilor, nefiind însuşit de partea civilă şi nici semnat de aceasta, astfel că, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din care să rezulte vinovăţia inculpatului, prioritară este soluţia de achitare şi nu aceea de renunţare la aplicarea pedepsei.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţiile părţii civile B., declaraţia martorului E., declaraţiile inculpatului precum şi înscrisurile administrate în cauză (cererea de executare silită şi contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018, aflat în original la dosarul cauzei, copii de pe dosarul de executare silită, scripte de comparaţie şi copii de pe înscrisurile depuse de inculpat, reprezentând relaţia avocat-client dintre acesta şi partea civilă; raportul de constatare criminalistică nr. x/10.02.2022 întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, care atestă că semnătura de la rubrica client de pe contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018 nu a fost executată de B.; procesul-verbal de luare a unor probe de scris de la partea civilă).
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, în raport şi cu poziţia inculpatului A. care, deşi nu uzat de procedura abreviată prevăzută de art. 375 C. proc. pen., a recunoscut că a falsificat semnătura părţii civile B. din cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018, Înalta Curte opinează că prima instanţă a stabilit în mod judicios situaţia de fapt.
Astfel, fapta inculpatului A., care, la data de 17.03.2021, cu ocazia unei cereri de executare silită, a folosit contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018, în condiţiile în care acest act nu exprimă voinţa reală a părţilor şi a fost falsificat prin falsificarea semnăturii părţii civile B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen.., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute de art. 320 sau art. 321 C. pen., respectiv contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În ceea ce priveşte latura obiectivă, Înalta Curte reţine că elementul material constă în acţiunea alternativă de contrafacere a scrierii ori a subscrierii unui înscris sub semnătură privată, prin producerea unui alt înscris menit să îl reproducă pe cel original sau de alterare a acestuia în orice mod, prin efectuarea de modificări, ştersături, adăugiri asupra înscrisului original.
Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că inculpatul a contrafăcut semnătura părţii civile B. reprezentând contractul de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018.
Astfel, prin acţiunea sa, inculpatul a realizat elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.
Cu referire la urmarea imediată, instanţa reţine, din analiza coroborată a mijloacelor de probă anterior menţionate, că, prin acţiunea de contrafacere a scrierii ori a subscrierii de pe un înscris sub semnătură privată, se creează o stare de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea şi autenticitatea înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că inculpatul, prin acţiunea sa, ar fi creat o vădită stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită, fără a fi necesară producerea, în concret, a unor consecinţe juridice.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă ex re, respectiv din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, acesta prevăzând că, prin conduita sa, periclitează încrederea publică în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor sub semnătură private şi acceptând acest lucru, asumându-şi, chiar, eventualitatea producerii, în mod efectiv a unor consecinţe juridice, fără, însă, a urmări producerea acestei stări de pericol ori a altor urmări vătămătoare.
În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 26.04.2023, ulterior citirii actului de sesizare, inculpatul A. a recunoscut că a falsificat semnătura părţii civile B. din cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/26.11.2018, dar nu a uzat de procedura de judecată simplificată, prevăzută de art. 375 C. proc. pen.
Prin urmare, relativ la criticile formulate de inculpatul A. în faţa instanţei de control judiciar prin apelul formulat, Înalta Curte consideră că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.
Având în vedere modalităţile de individualizare a tratamentului sancţionator prevăzute de C. pen., care îi permit judecătorului să evalueze oportunitatea aplicării unei pedepse, simpla existenţă a unei infracţiuni nu este de natură a duce în toate cazurile la stabilirea sau aplicarea unei pedepse, ţinând cont de gravitatea redusă a infracţiunii comise de inculpată, Înalta Curte va proceda cu prioritate la analiza condiţiilor obiective şi subiective prevăzute de art. 80 C. pen. privind renunţarea la aplicarea pedepsei.
Aşa cum rezultă din expunerea de motive a C. pen., renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracţiuni, pentru îndreptarea căreia, ţinându-se seama de infracţiunea concret săvârşită, persoana infractorului şi de alte condiţii se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.
În fapt, instituţia renunţării la aplicarea pedepsei reprezintă o aplicare în faza de judecată a principiului oportunităţii, instanţa având posibilitatea de a aprecia că nu se impune sancţionarea unei persoanei care a comis o infracţiune de o gravitate redusă, pentru care, potrivit principiului minimei intervenţii a legii penale, acţiunea penală nu ar fi trebuit exercitată încă din faza de urmărire penală.
Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.
În ceea ce priveşte condiţiile obiective Înalta Curte constată că:
(i) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la trei ani sau amenda mai mică decât limita prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.
(ii) infracţiunea comisă de inculpat are o gravitate redusă în concret, faţă de natura şi întinderea urmărilor produse (respectivul contract folosit ca titlu executoriu de inculpatul A. nu reprezintă înţelegerea reală a părţilor, nefiind însuşit de partea civilă B. şi nici semnat de acesta);
Cu privire la condiţiile subiective, Curtea constată că:
a. inculpatul A. nu a mai fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar, nefiind cunoscută cu antecedente penale;
b. inculpatul A. nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunţării la aplicarea pedepsei;
c. inculpatul A. nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, identificarea şi tragerea sa la răspundere penală, recunoscând infracţiunea de care este acuzată încă din primele declaraţii date în faza de urmărire penală şi parcurgând procedura abreviată în cazul recunoaşterii învinuirii.
În raport de persoana inculpatului A. care nu are antecedente penale (aşa cum rezultă din fişa de cazier), are vârsta de 59 de ani şi are un loc de muncă, fiind avocat în cadrul Baroului Tulcea, Înalta Curte consideră că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.
Prin urmare, Înalta Curte opinează că se impune dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A..
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, iar criticile apelantului inculpat nu pot fi reţinute, fiind pronunţată după o analiză exhaustivă a datelor cauzei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 52/P din 17 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 52/P din 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 decembrie 2023.
GGC - MM