Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare austriece.
Totodată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 05 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist, prevăzută de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac (Codul StGB) şi înşelăciune comisă în mod profesionist, prevăzută de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac (în total şapte infracţiuni), precum şi predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare austriece în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023, sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 27 octombrie 2023, până la data de 25 noiembrie 2023 inclusiv.
S-a menţionat că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare austriece se va realiza în 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost respinsă cererea persoanei solicitate A., formulată în baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de statul român de executare în cauză au rămas în sarcina statului român. Totodată, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1.098 RON, s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut că, prin sesizarea adresată instanţei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a propus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen pe numele acestuia, în baza mandatului european de arestare nr. x/22z emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist, prevăzută de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac (Codul StGB) şi înşelăciune comisă în mod profesionist, prevăzută de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac (în total şapte infracţiuni).
Fiind prezentat de către procuror la data de 26 octombrie 2023 mandatul european de arestare indicat, tradus în limba română, procedura a continuat potrivit art. 104 şi urm. din Legea nr. 304/2004 republicată.
Procedând la analizarea condiţiilor de executare a mandatului european de arestare, Curtea a constatat, cu titlu preliminar, că, din conţinutul Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre rezultă că regula în materie este aceea a executării obligatorii a unui mandat european de arestare, regulă ce îşi are suportul în principiile încrederii şi recunoaşterii reciproce, potrivit cărora statele membre acordă reciproc un grad ridicat de încredere în calitatea sistemelor lor de drept şi hotărârile judiciare emise de autorităţile judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aibă o forţă executorie directă şi deplină pe întreg teritoriul Uniunii.
Cu toate acestea, a subliniat că în jurisprudenţa în materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-au cristalizat anumite condiţii ale executării mandatului european care dacă nu sunt îndeplinite, autoritatea judiciară de executare poate să refuze executarea mandatului european. Asemenea condiţii se referă la: a) existenţa unui mandat european de arestare valabil emis, de către o autoritate judiciară, care să conţină toate informaţiile impuse de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată) şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru; b) absenţa incidenţei unor motive de refuz obligatoriu sau facultativ dintre cele prescrise de art. 3, 4 şi 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată); precum şi c) excluderea oricărui risc real că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statornicind într-o manieră tranşantă că respectul datorat drepturilor şi libertăţilor individului nu poate să fie sacrificat nici de principiul eficacităţii cooperării judiciare şi nici de principiile încrederii şi recunoaşterii reciproce.
Prin urmare, în această procedură, autoritatea judiciară de executare nu analizează temeinicia acuzaţiei sau a condamnării pronunţate în statul emitent şi nici oportunitatea executării mandatului european de arestare, ci verifică, în principal, elemente ataşate de existenţa unui mandat european valabil emis, de incidenţa unui motiv obligatoriu ori facultativ de refuz al executării, precum şi de existenţa unui risc real că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent.
În cauză, Curtea a reţinut că, prin mandatul european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, s-a solicitat arestarea şi predarea numitului A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist; a unei tentative la infracţiunea de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracţiuni de înşelăciune comisă în mod profesionist şi a trei tentative la infracţiunea de înşelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac.
În fapt, la rubrica e) a mandatului european de arestare s-au reţinut următoarele:
I. În perioada 2022 - 2023, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite şi acţionând în mod profesionist, persoana solicitată a comis mai multe fapte de furt, prin efracţie, respectiv:
1) În perioada 12 iunie 2022 şi 13 iunie 2022, în localitatea x, persoana solicitată a pătruns în depozitul fostului său angajator - B., în interiorul căruia a găsit o cheie pe care a folosit-o pentru a intra în birourile societăţii, de unde a furat mai multe casete mici de bani, bani în numerar în cuantum de 1.800 euro, trei ceasuri în valoare de 600 euro şi un cartuş de ţigări marca x. În acest fel, persoana solicitată a comis infracţiunea de furt prin pătrunderea într-un spaţiu închis, prin folosirea ilegală a unei chei.
2) În perioada 23 aprilie 2023 şi 4 mai 2023, în localitatea x, persoana solicitată a pătruns, prin folosirea unei răngi pentru a forţa uşa de la intrare, în cabina de comentatori aparţinând firmei C., unde a deschis, prin forţarea dispozitivului de închidere, un dulap, din care a luat un laptop şi un difuzor pentru instalaţia de amplificare, în valoare totală de 1.600 euro.
3) La data de 29 aprilie 2023, în localitatea x, persoana solicitată, în cooperare conştientă şi voită cu D., în calitate de coautor şi cu alţi autori necunoscuţi, folosindu-se de o rangă, au încercat să deschidă cu forţa uşa de la intrare a magazinului de articole electronice E., în scopul de a lua, pe nedrept, mai mult obiecte de valoare din interiorul acestuia, însă fiind surprinşi în flagrant, au abandonat activitatea infracţională desfăşurată şi au fugit.
II. Persoana solicită A. mai este suspectată de faptul că, la data de 28 martie 2023, în localitatea Amstetten şi în alte localităţi din Austria, în cooperare conştientă şi voită cu o persoană necunoscută, în calitate de coautor, dar cel puţin în calitate de autor cu un alt tip de participare la infracţiune, acţionând în mod profesionist şi cu intenţia de a obţine un folos patrimonial pe nedrept, pentru sine sau pentru un terţ, au indus în eroare persoanele cu drept de dispoziţie din cadrul întreprinderii F., în filialele magazinului F. din localităţile sus-menţionate, determinându-le sau încercând să le determine, să efectueze anumite activităţi prin care au păgubit material întreprinderea F. sau o persoană terţă cu suma de 300 euro, şi prin care urmăreau să le păgubească material cu suma de 1.600 euro, după cum urmează:
1) În localitatea x, au cumpărat cinci carduri Pay-Safe, în valoare totală de 500 euro. Imediat după achiziţie, s-au retras din acest contract de cumpărare, au returnat cardurile şi au primit înapoi preţul de cumpărare de 500 euro, însă îşi notaseră codurile de utilizare a acelor carduri Pay-Safe, într-un mod care nu mai poate fi stabilit, după care, folosindu-se de trei astfel de coduri, au făcut cumpărături, provocând un prejudiciu de 300 euro;
2) În localitatea x, au cumpărat patru carduri Pay-Safe în valoare totală de 400 euro, pe care plănuiseră să le dea înapoi şi să îşi noteze din nou codurile de utilizare, însă achiziţionarea cardurilor a fost refuzată la casa cu plată prin bancomat, sens în care această faptă a rămas în forma tentativei.
3) În localitatea x, au cumpărat şase carduri Pay-Safe în valoare totală de 600 euro, intenţionând ca apoi să le dea înapoi şi să îşi noteze codurile de utilizare, însă şi de această dată, achiziţionarea cardurilor a fost refuzată la casa cu plată prin bancomat, sens în care fapta a rămas în forma tentativei;
4) În localitatea x, au cumpărat patru carduri Pay-Safe în valoare totală de 400 euro, intenţionând ca apoi să le dea înapoi şi având planul să îşi noteze din nou codurile de utilizare, însă li s-a refuzat returnarea cardurilor Pay-Safe, sens în care fapta a rămas în forma tentativei.
Curtea a constatat că faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare pot constitui, potrivit legislaţiei române, două infracţiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise mai sus la punctul I) subpunctele 1) şi 2)]; o tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la punctul I) subpunctul 3)]; o infracţiune consumată de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă mai sus la punctul II) subpunctul 1)] şi trei tentative la infracţiunea de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la punctul I) subpunctele 2), 3) şi 4)].
S-a mai reţinut că, pentru infracţiunile de înşelăciune, puse în sarcina persoanei solicitate de către autorităţile judiciare austriece, indiferent de denumirea avută în statul membru emitent, examenul dublei incriminări nu trebuie efectuat, cât timp durata maximă a pedepsei privative de libertate care se poate aplica în statul în relaţie este de 5 ani şi se încadrează în lista celor 32 categorii de infracţiuni care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări (aşa cum rezultă din rubricile c).1 şi e).I din mandatul european).
Cu prilejul ascultării sale la termenul fixat pentru 27 octombrie 2023, persoana solicitată A. nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare. Nu a avut obiecţiuni cu privire la identitate şi ca motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele său l-a indicat pe cel prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI) -cetăţenia română a persoanei solicitate.
Curtea a constatat că mandatul european de arestare nr. x conţine toate informaţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată), îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru (art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată), subliniind că nu a identificat vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 3, 4 şi 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată) şi nici vreun risc real că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent. Totodată, dat fiind faptul că A. este cetăţean român, Curtea a avut în vedere că autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a oferit în 25 octombrie 2023 garanţia prevăzută de art. 5 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată), potrivit căreia persoana solicitată, dacă i se va pronunţa în statul membru emitent o pedeapsă privativă de libertate, va fi transferat în România în vederea executării acelei pedepse.
Referitor la motivul facultativ de refuz al predării, de care s-a prevalat persoana solicitată, Curtea a subliniat că acesta nu este incident în cauză, deoarece cetăţenia română a persoanei solicitate constituie motiv opţional de refuz doar în ipoteza în care se solicită predarea în vederea executării unei pedepse sau a măsuri de siguranţă privative de libertate. În situaţia în care predarea se solicită pentru efectuarea urmăririlor penale în curs, cum este cazul în speţă, cetăţenia română activează doar clauza care condiţionează predarea de transferarea în România a persoanei solicitate pentru executarea aici a măsurii sau a pedepsei privative de libertate pronunţate în statul membru emitent.
Ca urmare, în conformitate cu art. 109 alin. (1) cu referire la art. 104 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, pe numele persoanei solicitate A., cu consecinţa predării imediate a acestuia către autorităţile judiciare austriece în termen de maxim 10 zile, calculate începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa a condiţionat predarea lui A. de cerinţa ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul membru emitent, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
Totodată, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus arestarea acestuia în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, calculate începând cu 27 octombrie 2023 şi până în 25 noiembrie 2023, inclusiv, având în vedere că, de regulă, predarea are loc în stare de detenţie, iar nu sub puterea unei alte măsuri preventive.
Deşi cu prilejul audierii, A. a precizat că nu renunţă la beneficiile conferite de regula specialităţii, opţiunea sa nu a fost inserată în dispozitivul hotărârii, din moment ce atât Republica Austria, cât şi România au depus la Secretariatul General al Consiliului notificarea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel că în relaţiile dintre cele două state se prezumă că s-a dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, iar Curtea nu a dispus în alt mod în hotărârea de predare.
În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate A., formulate în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării, Curtea a observat că, pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare, acesta a urmărit să obţină amânarea predării sale către autorităţile judiciare austriece, motivat de faptul că, în România este cercetat într-o altă cauză penală, mai precis în cauza înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureş sub nr. x/2023.
Instanţa a notat că motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, acoperă ipotezele în care persoana solicitată este urmărită penal, judecată de către autorităţile judiciare române sau condamnată în România la o pedeapsă privativă de libertate pentru un alt fapt decât cel care a motivat emiterea mandatului european de arestare. Într-o cauză aflată în cursul urmăririi penale, nu este suficient ca în România să se fi început doar o urmărire penală în rem, ci trebuie să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sau să se fi pus în mişcare acţiunea penală faţă de persoana vizată. S-a constatat că, din relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureş în 23 şi în 27 octombrie 2023, rezultă că în cauza înregistrată sub nr. x/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de vreo persoană.
Aşadar, s-a apreciat că, la acest moment, faţă de A. nu este aplicabilă clauza de amânare a predării prevăzută de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care Curtea a respins, ca nefondată, solicitarea acestuia.
Curtea a subliniat, în subsidiar, că şi în ipoteza în care în respectiva cauză s-ar dispune, până la predarea persoanei solicitate, efectuarea în continuare a urmăririi penale sau se va pune în mişcare acţiunea penală faţă de A., conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prin Legea nr. 306/2022, amânarea predării persoanei solicitate aflată în vreuna din ipotezele vizate de acest text de lege este în prezent facultativă şi nu obligatorie.
Raportându-se la natura şi gravitatea infracţiunilor cercetate în ambele state, la faza şi etapa în care se află cele două proceduri penale, la asigurarea dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate şi la datele ce caracterizează persoana acesteia, Curtea a constatat că, oricum, este inoportună amânarea predării până la finalizarea cauzei penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureş. În acest sens, s-a avut în vedere că infracţiunile cercetate în ambele state sunt de o gravitate abstractă medie, procedurile penale fiind incipiente, iar o predare imediată a cetăţeanului român nu îl împiedică în niciun fel să formuleze în scris şi să transmită la Dosarul nr. x/2023, cereri, excepţii, memorii şi explicaţii în apărare, citaţiile şi celelalte acte de procedură urmând a-i fi comunicate în stabilimentul penitenciar unde va fi deţinut pe teritoriul Republicii Austria. Totodată, s-a apreciat că, inclusiv în ipoteza unei eventuale trimiteri în judecată, cetăţeanul român, chiar deţinut fiind în statul membru emitent, va putea să îşi exercite plenar apărările în România, căci aici i se va desemna apărător din oficiu, persoana vizată oricum având dreptul să îşi angajeze un avocat, iar audierea şi prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare române pot avea loc în urma emiterii unui/unor ordine europene de anchetă având ca obiect audierea prin videoconferinţă sau transferul temporar.
Curtea a ţinut seama şi de împrejurarea că numitul A. a părăsit teritoriul Austriei imediat după săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat în statul membru emitent, refugiindu-se în statul de origine, precum şi de faptul că deţine o bogată antecedenţă penală, suferind condamnări atât în România, cât şi în Regatul Suediei şi în Republica Austria. În plus, s-a menţionat că A. nu are în România un loc de muncă stabil şi nici o familie de care să fie ataşat şi nu a oferit nicio garanţie care să fie suficientă în ochii acestei instanţe că, odată amânată predarea, el nu va părăsi România şi nu va obtura astfel predarea ulterioară. În aceste circumstanţe, s-a apreciat că riscul de fugă a persoanei solicitate este unul major, cu atât mai mult cu cât în cauza penală instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureş, A. nu se află sub puterea vreunei măsuri preventive, iar Legea nr. 302/2004 republicată nu prevede posibilitatea instanţei de executare să ia pe durata amânării predării vreo măsură provizorie care să preîntâmpine plecarea persoanei solicitate de pe teritoriul României.
Pentru considerentele expuse, a fost respinsă cererea persoanei solicitate, de amânare a predării, formulată în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cetăţean român şi nu doreşte să execute măsura ce va fi dispusă în privinţa sa de statul emitent. Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 110 alin. (2) raportat la art. 109 alin. (1) şi art. 114 din Legea nr. 302/2004, a solicitat amânarea predării către statul solicitant până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetăţeanului român A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare austriece, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, din analiza conţinutului mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, în baza ordonanţei de arestare emisă la aceeaşi dată, aprobată de o instanţă judecătorească, rezultă că cetăţeanul român A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea a două infracţiuni de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist; a unei tentative la infracţiunea de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracţiuni de înşelăciune comisă în mod profesionist şi a trei tentative la infracţiunea de înşelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac, fapte care au fost descrise în conţinutul mandatului şi pentru care legea prevede maxim 5 ani închisoare.
Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Mai mult, în cauză este îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum au fost descrise în conţinutul mandatului european de arestare sunt incriminate şi de legea penală română, realizând conţinutul constitutiv a două infracţiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise la pct. I) subpunctele 1) şi 2)]; o tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la pct. I) subpunctul 3)]; o infracţiune consumată de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă la pct. II) subpunctul 1)] şi trei tentative la infracţiunea de înşelăciune, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la pct. II) subpunctele 2), 3) şi 4)]. De altfel, infracţiunea de înşelăciune se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
În acelaşi timp, se are în vedere şi împrejurarea că, aşa cum rezultă din declaraţia dată la termenul din 27 octombrie 2023, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, că se prevalează de regula specialităţii şi nu şi-a contestat identitatea.
În plus, se apreciază că, în mod corect, judecătorul de la fond a reţinut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat şi întruneşte condiţiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracţiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripţia ori amnistia potrivit legii române.
Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte consideră că nu este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este aplicabil numai în cauzele în care se solicită punerea în executare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, situaţie ce nu se regăseşte în speţă, cetăţeanul român A. fiind căutat de autorităţile judiciare austriece pentru efectuarea urmăririi penale.
Faţă de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05 octombrie 2023 de către autorităţile judiciare austriece în Dosarul nr. x, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de Legea nr. 302/2004.
Totodată, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului de amânare a predării, faţă de dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care "în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei", ceea ce impune necesitatea ca, în respectiva cauză aflată pe rolul organelor judiciare române, să se fi început cel puţin urmărirea penală in personam. Or, aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul de la fond, din relaţiile comunicate la dosar de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, rezultă că în cauza înregistrată pe rolul acestei unităţi de parchet sub nr. x/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de vreo persoană.
Prin urmare, în mod judicios, instanţa de fond a respins cererea persoanei solicitate de aplicare a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ţinând seama în plus, pe de o parte, de caracterul facultativ al unei asemenea dispoziţii, iar, pe de altă parte, printre altele, de natura şi gravitatea infracţiunilor presupus comise în ambele state, de stadiul celor două proceduri, dar şi de datele ce caracterizează persoana cetăţeanului român urmărit internaţional, date în raport cu care a considerat că acesta nu prezintă suficiente garanţii că nu s-ar sustrage unei predări ulterioare, concluzie pe care Înalta Curte şi-o însuşeşte.
Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 noiembrie 2023.
GGC - ED