Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă, deliberând asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpaţii A. şi B., în conformitate cu dispoziţiile art. 362 raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 şi 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenţei pe care C. urma să o exercite asupra funcţionarilor responsabili din cadrul acestei Direcţii, atât în mod direct, cât şi prin intermediul primarului Sectorului 1 Bucureşti, A., pentru a asigura buna desfăşurare a contractului, atât sub forma plăţii la timp a facturilor, cât şi sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum şi suma de 8.640 RON sub forma plăţii unor facturi fiscale fictive emise de societatea E. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său şi că trebuie să ţină legătura cu acesta pentru buna desfăşurare a contractului, confirmând caracterul real al influenţei acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preţ al traficării influenţei; în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soţii, inculpata B., cu care convieţuieşte şi cu care are un copil minor, şi a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele fostei soţii, în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul fostei soţii; achiziţionarea, tot prin intermediul fostei soţii, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată şi care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziţionarea, pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională;

- B., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi convieţuind şi având un copil minor, şi prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul acesteia; achiziţionarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H., a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei, în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziţionarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro şi restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională;

Prin ordonanţele din 03.12.2020 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune, cu un cuantum al cauţiunii de 1.000.000 de euro, faţă de inculpatul A. şi a măsurii controlului judiciar pe cauţiune, cu un cuantum al cauţiunii de 200.000, de euro faţă de inculpata B., fiind instituite şi obligaţii pe durata acestora. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale şi apoi pe toată perioada camerei preliminare, care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţii A., C. şi B.

Ulterior, prin încheierile din 24 octombrie 2022 şi 26 octombrie 2022, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune dispuse faţă de inculpaţii A. şi B. şi s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B. a fost menţinută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 1 februarie 2023 şi 22 martie 2023, iar prin încheierea din 19 aprilie 2023, s-a modificat conţinutul măsurii controlului judiciar pe cauţiune luate faţă de inculpata B., prin ordonanţa din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în Dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligaţiei impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. şi F.

Ulterior, prin încheierile din 10 mai 2023, 26 iunie 2023 şi 8 august 2023, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

S-a fixat termen pentru verificarea în continuare a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la data de 20 septembrie 2023.

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor invocate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208 din C. proc. pen. În conformitate cu art. 208 alin. (2) din acelaşi cod: "Instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (5) În tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii, instanţa verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător".

Pentru a se dispune luarea şi menţinerea controlului judiciar pe cauţiune, măsura trebuie să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv al asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, precum şi proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia [art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.], iar inculpatul să depună o cauţiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

Aceste cerinţe trebuie să subziste pe tot parcursul duratei pentru care măsura preventivă rămâne în fiinţă.

Deopotrivă, dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că: "Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză".

În ceea ce priveşte conţinutul cauţiunii, art. 217 din C. proc. pen. stipulează că, pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2). Dispoziţiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplică în mod corespunzător. (4) Cauţiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la alin. (3).

Raportând dispoziţiile legale incidente în cauză şi efectuând o analiză cu privire la subzistenţa temeiurilor, la momentul procesual actual, care au stat la baza luării măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune sub imperiul căreia se află inculpaţii, instanţa de fond a constatat că nu au fost invocate şi nici identificate împrejurări din care să rezulte nelegalitatea acesteia.

De altfel, observându-se criticile inculpaţilor prin care s-a solicitat revocarea măsurii, s-a reţinut că sunt critici de netemeinicie.

Astfel, sub aspectul criticilor de netemeinicie ale inculpaţilor, în sensul revocării măsurii, motivat de faptul că ar fi încetat temeiurile care au determinat, iniţial, luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, din perspectiva intervalului de timp de când se află sub imperiul acesteia, în temeiul art. 208 alin. (5) raportat la art. 242 din C. proc. pen., instanţa de fond a subliniat că, în raport de stadiul procesual, pentru administrarea în continuare a mijloacelor probatorii în scopul derulării în bune condiţii a cercetării judecătoreşti şi garantarea soluţionării cauzei, cu respectarea, într-un termen rezonabil, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, a obligaţiilor impuse, măsura este apreciată în continuare rezonabilă şi proporţională şi se impune cu necesitate a fi menţinută.

S-a reţinut că revocarea măsurii presupune dispariţia oricărui temei pentru a subzista vreo măsură preventivă, iar împrejurarea că, între timp, s-a finalizat de către instanţă audierea martorilor propuşi de acuzare nu poate conduce la concluzia încetării temeiurilor care au justificat luarea şi menţinerea succesivă a măsurii, instanţa având de administrat probele deja încuviinţate la cererea inculpaţilor şi să procedeze, eventual, la audierea acestora, în situaţia în care sunt de acord să dea declaraţii.

De altfel, s-a observat că, de la data de 8 august 2023, când s-a menţinut măsura de prevenţie, nu au intervenit împrejurări de fapt noi de natură să înlăture concluzia la care a ajuns instanţa cu privire la întrunirea exigenţelor prevăzute de lege, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, justificând în continuare presupunerea rezonabilă că inculpaţii A. şi B. au săvârşit faptele penale ce fac obiectul cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 202 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

În continuare, analizându-se temeinicia măsurii controlului judiciar pe cauţiune, s-a constatat că aceasta este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanelor faţă de care a fost luată, respectiv infracţiuni de trafic de influenţă şi de spălarea banilor, fapte ce formează obiectul acuzaţiei penale, din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare (între 2 şi 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi între 3 şi 10 ani închisoare în cazul infracţiunii de spălarea banilor) şi a urmărilor reţinute în actul de sesizare şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prezervarea probatoriului şi buna desfăşurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.

Ca atare, s-a apreciat că se justifică menţinerea măsurii, prin raportare la stadiul actual al cercetării judecătoreşti, şi anume administrarea probatoriilor încuviinţate şi acordarea unor termene de judecată la intervale scurte de timp şi s-a constatat că nu au încetat temeiurile în evaluarea cărora s-a individualizat măsura preventivă, având în vedere complexitatea cauzei şi necesitatea stabilirii adevărului, care revine instanţei în procesul de apreciere a probelor, prin coroborarea tuturor mijloacelor probatorii, precum şi faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii.

Referitor la durata măsurii preventive, instanţa de fond a apreciat că, de la momentul luării, respectiv 3 decembrie 2020 şi până în prezent, nu a fost depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen. şi nu au fost încălcate principiile statuate în jurisprudenţa CEDO, din care să rezulte nelegalitatea acesteia, prin existenţa unor perioade de timp în care organele judiciare să fi rămas în pasivitate, ori prin atingerea limitei maxime.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului A., în sensul că solicitările sale de părăsire a teritoriului ţării nu au fost încuviinţate de către instanţa de judecată, s-a constatat că acesta nu a formulat o solicitare expresă, punctuală în acest sens, ci doar a reiterat că atribuţiile sale de serviciu presupun deplasări frecvente în afara teritoriului României. De altfel, s-a reţinut că, prin obligaţiile dispuse faţă de inculpat în cadrul măsurii preventive, se asigură un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzate, prin restrângerea minimală a drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, şi interesul desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.

Prin urmare, s-a constatat că, în cauză, nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive şi nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii. Totodată, a fost avut în vedere că cercetarea judecătorească nu este finalizată şi s-a apreciat ca fiind în continuare necesară şi oportună, la acest moment procesual, menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune faţă de ambii inculpaţi.

Împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestaţie inculpata B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 27 septembrie 2023, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat, aleatoriu, pentru 30 octombrie 2023, când au avut loc dezbaterile.

Susţinerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al contestatoarei inculpate şi cuvântul acesteia din urmă au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatoarea inculpată, prin apărător, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază contestaţia ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208.

Conform art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cât priveşte condiţiile generale care justifică luarea unei măsuri preventive, acestea sunt reglementate de art. 202 din C. proc. pen.

Astfel, dispoziţiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd obligativitatea existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acuzatul a săvârşit o infracţiune, dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol prevăd proporţionalitatea măsurii cu gravitatea faptelor penale ce îi sunt imputate acestuia şi caracterul necesar al respectivei măsuri pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, iar dispoziţiile alin. (2) impun inexistenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.

În speţă, menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune a fost dispusă de prima instanţă, prin încheierea în prezent contestată, din data de 20 septembrie 2023, iar ulterior acelui moment, nu au intervenit elemente apte să determine reconsiderarea măsurii respective, sub aspectul legalităţii sau al temeiniciei sale, în sensul revocării acesteia.

Instanţa de fond a constatat, în mod just, că temeiurile care au determinat luarea faţă de inculpată a măsurii controlului judiciar pe cauţiune nu au încetat şi nu există împrejurări din care să rezulte nelegalitatea sa - nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii - întrucât, pe lângă menţinerea suspiciunii rezonabile de comitere a infracţiunii cu privire la care se desfăşoară judecata, obligaţiile ce compun controlul judiciar pe cauţiune impus inculpatei îşi păstrează caracterul necesar şi proporţional, în raport cu scopuri legitime - asigurarea prezenţei acesteia la judecată, împiedicarea sustragerii, evitarea influenţării probatoriului cauzei, respectiv prevenirea săvârşirii unor alte infracţiuni.

Raportând criticile de netemeinicie formulate de contestatoarea inculpată în calea de atac promovată (cu referire la durata măsurii preventive, dar şi la împrejurarea că, în cauză, au fost deja audiaţi martorii indicaţi de acuzare) la dispoziţiile legale menţionate în cele ce preced, precum şi la gravitatea faptelor de care aceasta este acuzată, şi anume complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele invocate nu sunt de natură să modifice ori să infirme concluzia la care a ajuns, în mod justificat, prima instanţă când a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatei, instanţa de fond a apreciat în mod corect că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune este în continuare necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere particularităţile cauzei, stadiul cercetării judecătoreşti, probatoriile care urmează a mai fi administrate şi complexitatea dosarului, examinând cu precădere natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a realizat o corectă evaluare a acestora, apreciind că se impune menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune (cu obligaţiile legale inerente), măsură care garantează în mod adecvat derularea în bune condiţii a procesului, dar şi prezervarea probatoriului, în vederea stabilirii adevărului.

Pe de altă parte, se observă că nu au fost indicate, de către contestarea inculpată, împrejurări cu caracter de noutate care să fie apte să pună în discuţie caracterul rezonabil al suspiciunii implicării acesteia în activităţile presupus ilicite, pentru care a fost dedusă judecăţii, suspiciune pe care s-a grefat luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive analizate, astfel încât, în final, să conducă instanţa la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.

Deopotrivă, se apreciază că măsura preventivă actuală, cea mai puţin severă dintre cele prevăzute de lege, nu are un caracter împovărător, interdicţiile impuse inculpatei constituind ingerinţe minime în viaţa sa privată, dar care se menţin proporţionale cu scopurile ce au determinat plasarea sub control judiciar pe cauţiune şi necesare pentru realizarea acestora.

Totodată, conduita procesuală adecvată a contestatoarei inculpate (la care s-a făcut referire în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar), în condiţiile în care în cauză mai urmează a fi administrate probatorii (audierea mai multor martori), nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune. Pe de altă parte, conduita acesteia, de respectare a obligaţiilor ce au fost stabilite pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, are caracter firesc, o conduită contrară fiind de natură a atrage înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu o măsură preventivă mai severă, privativă de libertate (fie arestul la domiciliu, fie arestarea preventivă), neputând determina, prin ea însăşi, revocarea controlului judiciar pe cauţiune.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar constată că măsura preventivă actuală are o durată legală, prin prisma dispoziţiilor art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen., durată care, deşi semnificativă, nu poate fi apreciată drept nerezonabilă şi excesivă, având în vedere gravitatea acuzaţiilor, complexitatea cauzei şi stadiul procesual în care se află în prezent cercetarea judecătorească în fond.

Prin urmare, apreciind că asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal poate fi realizată, la acest moment procesual, doar prin menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, prin raportare şi la natura interesului public ocrotit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2023.

GGC - ED