Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a constatat că prin încheierea din data de 18.11.2022, în baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din patru infracţiuni în concurs, privind participaţia improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (din care două în formă continuată), într-o singură infracţiune, constând în participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., pentru săvârşirea participaţiei improprii sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (patru acte materiale, respectiv din perioada 22.02.2013 - 12.06.2014, cu persoane vătămată S.C. B. S.R.L. şi RADEF "C." din perioada 07.03.2014 - 02.06.2014, cu persoana vătămată D., fosta E.; din perioada 03.03.2015 - 16.03.2015, cu persoane vătămate F., G. şi H.; din perioada 25.06.2015 - 10.11.2015, cu persoana vătămată S.C. I. S.R.L., prin lichidatorul judiciar J., reprezentat de K.).

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., executarea pedepsei complementare va începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa pronunţată o zi, constând în durata reţinerii dispusă prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 25.07.2017.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 1357 alin. (1) din C. civ., s-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile în cauză şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul A. la plata, cu titlu de daune materiale, către partea civilă RADEF "C." a sumei de 790.583,78 RON, către partea civilă D., fostă E., a sumei de 208.421 RON, către H. S.A. a sumei de 200.197,42 RON şi către J., prin reprezentant legal K., pentru S.C. I. S.R.L. a sumei de 165.104,98 RON.

S-au respins, ca nefondate, restul pretenţiilor părţilor civile formulate în cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în cauză pe parcursul urmăririi penale faţă de inculpatul A. şi Cabinet de Avocat A. prin ordonanţa de instituire poprire asiguratorie din data de 27.07.2017 (Dosar nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dosar urmărire penală), prin ordonanţa din data de 31.07.2017 (Dosar nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dosar urmărire penală), respectiv prin ordonanţa privind luarea de măsuri asigurătorii din data de 13.06.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, nr. 484/P/2016, toate până la concurenţa sumei de 1.380.982,84 de RON (1.364.307,18 daune materiale şi 16.675,66 cheltuieli judiciare).

Pentru a hotărî astfel, analizând acuzaţiile formulate prin rechizitoriu, prima instanţă, în urma efectuării cercetării judecătoreşti, în esenţă, a reţinut următoarele:

I. Referitor la actul material infracţional din perioada 22.02.2013 - 12.06.2014 (persoane vătămate S.C. B. S.R.L. şi RADEF "C."), judecătorul fondului a reţinut că la data de 15.01.2013, la Biroul executorului judecătoresc L. din municipiul Bucureşti, a fost înregistrată cererea de executare silită prin care S.C. B. S.R.L., cu sediul în municipiul Braşov, reprezentată legal de administrator M., societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar N., de avocat împuternicit A., prin care a solicitat punerea în executare silită împotriva debitorului C., cu sediul în municipiul Bucureşti, pentru plata sumei de 904.000 RON, reprezentând creanţă, cu dobânda legală, începând cu data de 28.11.2012 până la achitarea sumelor datorate, 10.000 RON cheltuieli de judecată şi 10.000 RON onorariu de avocat, precum şi alte cheltuieli legate de executare, a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 175/Ap/28.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul civil nr. x/2012

Împreună cu cererea de executare silită, s-a reţinut că la dosar au fost depuse copia Deciziei civile nr. 175/Ap/28.11.2012 a Curţii de Apel Braşov şi Împuternicirea avocaţială nr. x/09.01.2013, prin care inculpatul avocat A. era împuternicit de clientul S.C. B. S.R.L., în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 23.07.2012 să exercite următoarele activităţi: redactare cerere executare silită şi ridicare sume provenite din recuperare - titlu executoriu decizia civilă legalizată şi executorie în Dosarul nr. x/2012 Curtea de Apel Braşov, reprezentare în eventuale contestaţii la executare silită şi să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţei de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ la toate instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricărei alte persoane juridice şi fizice de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer, precum şi Factura nr. x/09.01.2013, emisă de A. - Cabinet de Avocat către S.C. B. S.R.L., pentru suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat formare, reprezentare dosar execuţional RADEF S.A. şi eventuale contestaţii la executare silită.

Prin încheierea din data de 21.01.2013, dată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, s-a dispus admiterea cererii de încuviinţare silită formulată de L. şi încuviinţarea executării silite pe raza Sectorului 5 Bucureşti împotriva debitorului C..

Prin încheierea din data de 23.01.2013, dată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, s-a dispus admiterea cererii de încuviinţare silită formulată de L. şi încuviinţarea executării silite ce urmează a se efectua în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti împotriva debitorului C..

Prin încheierea din data de 30.01.2013, executorul judecătoresc L. a stabilit suma de 24.751,90 RON, reprezentând cheltuieli de executare în Dosarul execuţional nr. x/2013, din care 14.340 RON onorariu executor judecătoresc, 411,90 RON comunicarea actelor de procedură, consultaţii în legătură cu constituirea dosarului execuţional, taxe de timbru şi alte taxe, alte cheltuieli şi 10.000 RON onorariul avocatului creditorului în faza executării silite.

Prin Adresa nr. x/21.02.2013, avocatul A. a înaintat către L. copia Contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2012, cu menţiunea că având în vedere că, potrivit art. 2.2 din contract, onorariul de avocat reprezintă 50% din sumele recuperate de la debitoarea C., sumele recuperate să fie distribuite cu prioritate către Cabinet de Avocat A., până la concurenţa a 1/2 din debitul datorat. Totodată, prin e-mail-urile din datele de 22.02.2013 şi 13.03.2013, inculpatul avocat A. i-a indicat executorului judecătoresc contul său, deschis la P., pentru virarea sumelor de bani rezultate din executarea silită prin poprire.

Astfel, s-a reţinut că în perioada 22.02.2013 - 22.08.2013, martorul L. a efectuat 21 de viramente bancare din contul x, aparţinând L., deschis la Q. S.A., în contul x aparţinând Cabinetului de avocat A., deschis la Q. S.A., în valoare totală de 604.404,37 RON, după cum urmează: la data de 22.02.2013/16:53:23, suma de 5.000 RON, la data de 8.03.2013/16:57:24, suma de 7.531,89 RON; la data de 88.03.2013/16.57:25, suma de 6.000 RON; la data de 8.03.2013/16:57:25, suma de 4.000 RON, la data de 08.03.2013/16:57:26, suma de 5.300 RON; la data de 14.03,2013/14:24:43, suma de 43.806,78 RON; la data de 20.03.2013/14:56:38, suma de 52.298,75 RON; la data de 29.03.2013/09:35:16, suma de 31.376,23 RON, la data de 04.04.2013/11:50:48, suma de 143.600 RON; la data de 11.04.2013/18:20:01, suma de 29.866 RON; la data de 24.04.2013/15:14:38, suma de 35.271,48 RON, la data de 30.04.2013/15:48:33, suma de 56.762,13 RON; la data de 30.04.2013/17:02:30, suma de 6.707,08 RON; la data de 21.05.2013/09:32:34, suma de 19.641,77 RON; la data de 30.05.2013/09:14:58, suma de 48.710,49 RON, la data de 06.06.2013/12:24:56, suma de 3.598,62 RON, la data de 19.06.2013/12:45:29, suma de 9.995,07 RON, la data de 01.07.2013/15:02:32, suma de 25.253,11 RON, la data de 15.07.2013/15:05:33, suma de 5.079,30 RON, la data de 19.07.2013/12:53:45, suma de 42.643,67 RON, la data de 22.08.2013/12:27:38, suma de 21.962 RON, deci un total de 604.404,37 RON (sume recuperare parţial cheltuieli exec. în dosar x/2013, debitor RADEF x).

De asemenea, s-a reţinut că în perioada 12.08.2013 - 12.06.2014, martorul L. a efectuat către inculpatul A. cinci plăţi în numerar, prin casierie, consemnate în tot atâtea procese-verbale în care s-a consemnat eliberarea din casieria L., a sumei totale de 72.733,19 RON, în perioada 12.08.2013 - 12.06.2014, după cum urmează: suma de 18.233,19 RON la data de 12.08.2013; suma de 20.000 RON la data de 12.09.2013; suma de 11.000 RON la data de 30.12.2013 suma de 5.500 RON la data de 26.03.2014; suma de 18.000 RON, la data de 12.06.2014.

Prin Decizia nr. 2030 din data de 04.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de C. împotriva Deciziei civile nr. 174/Ap/28.11.2012 a Curţii de Apel Braşov şi a respins apelul declarat de S.C. B. S.R.L. Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 2596/26.09.2012 a Tribunalului Covasna, aceasta din urmă fiind nevoită să restituie sumele de bani executate silit.

Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că martorul L. a confirmat că suma de bani încasată în cadrul Dosarului execuţional nr. x/2013 a fost virată în contul indicat de avocatul A., considerând că acesta din urmă avea mandat să primească banii în baza împuternicirii avocaţiale.

Lichidatorul judiciar N., a declarat în faţa instanţei de judecată cu ocazia ascultării sale la termenul din data de 26.04.2022 că suma achitată de RADEF către B. nu a ajuns în conturile bancare ale acesteia din urmă.

II. În privinţa actului material infracţional din perioada 07.03.2014 - 02.06.2014 (persoană vătămată D., fostă E.), Curtea a avut în vedere că la data de 07.03.2014, la Biroul executorului judecătoresc L. din municipiul Bucureşti, a fost înregistrată cererea de executare silită prin care E., cu sediul în Italia, reprezentată prin E., reprezentată de împuternicit R., în calitate de director, prin avocat împuternicit, inculpatul A., prin care a solicitat punerea în executare silită prin poprire împotriva debitorului S.C. S. S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti, pentru plata sumei de 207.710 RON, reprezentând creanţă, cu dobânda legală, începând cu data cererii până la achitarea sumelor datorate, 10.321 RON şi 2.636 RON cheltuieli de judecată şi 2.000 RON onorariu de avocat, precum şi alte cheltuieli legate de executare, a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 53/Ap/05.02.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul civil nr. x/2011

S-a constatat că împreună cu cererea de executare silită, la dosarul execuţional au fost depuse copia Deciziei civile nr. 53/Ap/05.02.2014 a Curţii de Apel Braşov, Împuternicirea avocaţială nr. x/03.01.2014, prin care inculpatul avocat A. era împuternicit de clientul E. SpA, în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 03.01.2014, să exercite următoarele activităţi: redactare şi reprezentare apel în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Braşov, să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţelor de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ, la toate în instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricare altă persoană juridică şi fizică, de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer.

Prin încheierea din data de 10.03.2014, martorul executor judecătoresc L. a admis cererea formulată de creditoarea E., a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al L. şi deschiderea Dosarului de executare silită nr. x/2014 împotriva debitoarei S. S.A., în baza titlului executoriu Decizia civilă nr. 53/Ap/05.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Prin încheierea din data de 01.04.2014, dată în Dosarul nr. x/301/2014 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, s-a dispus admiterea cererii de încuviinţare silită formulată de L. şi în consecinţă, încuviinţarea executării silite a sumei de 222.667 RON plus cheltuieli de executare împotriva debitoarei S.C. S. S.A..

Din declaraţia dată în calitate de martor în acest dosar de către executorul judecătoresc, T., s-a reţinut că acesta primise în cursul anului 2014 o ofertă reală de plată de la debitorul S., în favoarea creditoarei D. (fostă E.) pentru suma de aproximativ 208.421 RON, iar după consemnarea sumei şi emiterea unor somaţii către creditoare, aceasta a indicat ca banii să fie viraţi în contul L., lucru pe care martorul l-a şi făcut.

Prin încheierea din data de 12.03.2014, martorul executor judecătoresc L. a constatat efectuată plata în sumă de 208.421 RON pe care debitoarea S.C. S. a datorat-o creditoarei E..

Prin corespondenţa purtată prin poştă electronică la 17 martie 2014, inculpatul A. a indicat inculpatului L. un cont personal, deschis la "H." cu referire evidentă la operaţiunea viitoare de virare a sumei rezultată din executare silită, iar la data de 30.05.2014, prin adresă, inculpatul A. a comunicat executorului judecătoresc L. contul bancar, deschis pe numele cabinetului său de avocat la U., Sucursala Braşov, pentru virarea sumelor de bani provenite din executare.

La data de 02.06.2014, s-a constatat că suma menţionată mai sus a fost transferată din contul executorului judecătoresc în contul cabinetului inculpatului avocat A., cont indicat de acesta din urmă, iar prin încheierile din 02 iunie 2014 s-a dispus cu privire la eliberarea acestei sume, respectiv încetarea executării silite şi închiderea Dosarului execuţional. nr. 8/2014.

Din actele de la dosar s-a stabilit că suma de 208.421 RON nu a fost predată de către inculpatul A. clientului E..

Din declaraţia din 13.06.2018 a martorului executor judecătoresc L., instanţa a reţinut că la solicitarea avocatului A., a eliberat suma de aproximativ 200.000 RON în contul indicat de acesta, după care a procedat la închiderea dosarului execuţional.

III. Cu privire la actul material infracţional din perioada 03.03.2015 - 16.03.2015 (persoanele vătămate F., G. şi H.), Curtea a reţinut că, la data de 03.03.2015, la Biroul executorului judecătoresc L. din municipiul Bucureşti, a fost înregistrată cererea de executare silită, prin care creditorii F. şi G., prin avocat împuternicit A., au solicitat punerea în executare silită prin poprire împotriva debitorului S.C. V. S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti, pentru plata sumei de 187.547,42 RON, reprezentând creanţă, compusă din 96.060,77 RON debit şi 91.486,33 dobânda legală, plus dobânda legală, începând cu data cererii până la achitarea sumelor datorate şi 5.000 RON onorariu de avocat, precum şi alte cheltuieli legate de executare, a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1250/09.02.2015, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul civil nr. x/2014

Împreună cu cererea de executare silită, la dosar au fost depuse copia Sentinţei civile nr. 1250/09.02.2015 a Judecătoriei Braşov şi Împuternicirea avocaţială nr. x/26.02.2015, prin care inculpatul avocat A. a fost împuternicit de clienţii F. şi W., în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 26.02.2015 să exercite următoarele activităţi: recuperare debit V. S.A. conform Sentinţei civile nr. 1250/2015 a Judecătoriei Braşov, să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţelor de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ, la toate instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricare altă persoană juridică şi fizică, de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer, Factura nr. x/03.03.2015, emisă de A. - Cabinet de avocat, către F., pentru suma de 5.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

Prin încheierea din data de 03.03.2015, martorul executor judecătoresc L. a admis cererea formulată de creditorii F. şi G. şi a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al L., precum şi deschiderea Dosarului de executare silită nr. x/2015 împotriva debitorului S.C. V. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1250/09.02.2015, pronunţată de Judecătoria Braşov.

Prin încheierea din data de 03.03.2015, martorul executor judecătoresc L. a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorului V. S.A., la cererea creditorilor F. şi G., prin avocat A..

Prin încheierea din data de 03.03.2015, executorul judecătoresc L. a stabilit suma de 12.650 RON reprezentând cheltuieli de executare în Dosarul execuţional nr. x/2015, din care 7.150 RON onorariu executor judecătoresc, 500 RON comunicarea actelor de procedură, consultaţii în legătură cu constituirea dosarului execuţional, taxe de timbru şi alte taxe, alte cheltuieli şi 5.000 RON onorariul avocatului creditorilor în faza executării silite.

În corespondenţa purtată prin poştă electronică la 16 martie 2015, inculpatul A. i-a transmis inculpatului L. următoarele:

"Conform solicitării clientului meu F., sumele rezultate din executarea silită îndreptată către V. S.A. vor fi virate în contul x deschis la X. titular cont Cab de av A. cu titlu sume remise în custodie rezultate din recup. Debit datorat F.".

Urmare a acestei adrese, prin încheierea din aceeaşi zi, 16.03.2015, executorul judecătoresc L., a eliberat suma de 200.197,42 RON, rezultată din urmărirea silită, astfel: 7.650 RON, reprezentând cheltuieli de executare care a fost reţinută şi virată în contul executorului judecătoresc, respectiv suma de 192.547,42 RON, reprezentând despăgubiri, cheltuieli de judecată, reactualizare creanţă, cheltuieli de executare avansate de creditor care a fost virată în contul Cabinetului de avocat A..

Prin încheierile din data de 19.03.2015 executorul judecătoresc L. a dispus încetarea executării silite şi închiderea Dosarul execuţional nr. x/2015 privind pe creditorii F. şi G..

Din actele de urmărire efectuate ulterior, s-a stabilit că avocatul A. nu a avut mandat expres pentru primirea în depozit a sumei de 192.547,42 RON şi nu a comunicat creditorului F. ridicarea acestei sume de bani, pe care astfel şi-a însuşit-o.

IV. Referitor la actul material infracţional din perioada 25.06.2015 - 10.11.2015 (persoana vătămată S.C. I. S.R.L., prin lichidatorul judiciar J., reprezentat de K.), Curtea a reţinut că la data de 27.09.2012, între Cabinet de avocat A., prin inculpatul A., şi S.C. I. S.R.L. Covasna, reprezentată legal de Y. şi lichidator J., reprezentată prin K., s-a încheiat contractul de asistenţă juridică seria x nr. x, având ca obiect "asistarea, reprezentarea, acordarea de consultaţii juridice, redactarea de acte, cereri şi alte căi de atac, forme de executare, precum şi orice alte activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, acţiuni în justiţie, recuperări creanţe şi despăgubiri investiţii cu Municipiul Târgu Secuiesc" pentru justiţiabilul S.C. I. S.R.L., pentru o perioadă de 2 ani, începând cu luna octombrie 2012.

Potrivit declaraţiei date la 27 mai 2016, în calitate de reprezentant al persoanei vătămate, J., K., colaborarea dintre părţi a continuat în baza acordului tacit şi după expirarea duratei iniţial convenite, inculpatul acordând asistenţă în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Covasna, precum şi la două întâlniri cu reprezentanţii Municipiului Târgu Secuiesc. Potrivit clauzelor contractuale, onorariul convenit era în cuantum de 1.000 RON, plătibil în data de 10 a fiecărei luni, precum şi 10% onorariu de succes din sumele obţinute pe cale litigioasă în favoarea societăţii.

Prin acţiunea formulată la data de 14.01.2013, ce a făcut obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna cu nr. x/2013, S.C. I. S.R.L., societate în insolvenţă, prin lichidator judiciar J., a chemat în judecată Municipiul Târgu Secuiesc, prin primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 593.000 RON, reprezentând spor de valoare prin cheltuieli necesare şi utile aduse imobilului cinematograf Z., cu dobândă legală aferentă şi cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 352 din data de 04.06.2015 a Tribunalului Covasna, a fost admisă în parte acţiunea formulată de S.C. I. S.R.L., societate în insolvenţă, prin lichidator judiciar J., iar Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, a fost obligat la plata sumei de 520.075 RON, reprezentând cheltuieli necesare şi utile ca urmare a lucrărilor de construcţii şi instalaţii la imobilul Cinematograful "Z.", sumă la care se calcula dobânda legală aferentă de la data formulării acţiuni şi până la data achitării efective a debitului, precum şi la suma de 8.579 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, la data de 01.07.2015, Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, a declarat recurs, acesta fiind respins de Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 830 din 08.09.2015.

La data de 25.06.2015, la Biroul executorului judecătoresc L. din municipiul Bucureşti, a fost înregistrată o cerere de executare silită prin care S.C. I. S.R.L., cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, reprezentată legal prin S.C. J. - lichidator judiciar, cu sediul în municipiul Sf. Gheorghe, jud. Covasna, prin avocat împuternicit A., solicitându-se punerea în executare silită prin poprire împotriva debitorului municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, jud. Covasna, pentru plata sumei de 716.250,14 RON cu dobânda legală, compusă din: 520.075 RON - debit datorat potrivit Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, 196.175,14 RON - dobânda legală calculată potrivit prevederilor art. 6 coroborat cu art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, până la data formulării cererii de executare silită şi dobânda legală calculată în continuare până la achitarea efectivă a debitului, precum şi alte cheltuieli legate de executarea în cuantum de 8.579 RON.

Împreună cu cererea de executare silită, la dosar au fost depuse copia legalizată a Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, Împuternicirea avocaţială nr. x/11.01.2013, prin care avocatul A. era împuternicit de clientul S.C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 27.09.2012 să exercite următoarele activităţi: redactare acţiune în pretenţii în contradictoriu cu Municipiul Târgu Secuiesc, reprezentare fond Tribunalul Covasna, precum şi la instanţele superioare, formare şi reprezentare dosar execuţional şi să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţelor de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ la toate instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricare altă persoană juridică şi fizică de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer, precum şi factură nr. x/27.06.2015, emisă de A. - Cabinet de avocat către S.C. I. S.R.L., pentru suma de 8.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat formare dosar execuţional.

Prin încheierea din data de 25.06.2015, executorul judecătoresc L. a admis cererea formulată de creditorul I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A. şi în consecinţă a dispus înregistrarea cererii de executare silită în Registrul general al L. şi deschiderea Dosarului de executare silită nr. x/2015 împotriva debitorului - Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 352/04.06.2015, pronunţată de Tribunalul Covasna.

Prin încheierea din data de 25.06.2015, executorul judecătoresc L. a dispus, în temeiul art. 666 alin. (2) din C. proc. civ. încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, la cererea creditorului I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A..

În urma actelor de executare silită, la data de 07.09.2015, terţul poprit AA. S.A., a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 33.790,73 RON.

Prin încheierea din data de 07.09.2015, executorul judecătoresc L. a dispus eliberarea sumei de 33.790,73 RON rezultată din urmărirea silită după cum urmează: suma de 13.150 RON reprezentând cheltuieli de executare, a fost reţinută şi virată în contul executorului judecătoresc, suma de 20.640,73 RON, reprezentând despăgubiri, cheltuieli de judecată, reactualizare creanţă, cheltuieli de executare a fost virată în contul x, deschis la Q., beneficiar Cabinet avocat A..

La data de 09.09.2015, la cererea debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, Judecătoria Târgu Secuiesc a dispus, în Dosarul nr. x/2015, suspendarea provizorie a executării silite pornită în Dosarul nr. x/2015 al L., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite.

La data de 29.09.2015, la L. s-a înregistrat cererea formulată de S.C. I. S.R.L., reprezentată legal prin S.C. J., lichidator judiciar, prin avocat împuternicit A., de renunţare la executare silită.

Prin încheierea din data de 01.10.2015 executorul judecătoresc L. a dispus încetarea executării silite şi închiderea Dosarul execuţional nr. x/2015, încheierea fiind comunicată în aceeaşi zi, prin poşta electronică, avocatului A., şi, prin postă, debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar.

Tot în aceeaşi zi, respectiv în data de 01.10.2015, la L. s-a înregistrat o nouă cerere de executare silită, identică cu cea care a făcut obiectul Dosarului execuţional nr. x/2015, respectiv cererea prin care S.C. I. S.R.L., cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, reprezentată legal prin S.C. J. - lichidator judiciar, cu sediul în municipiul Sf. Gheorghe, jud. Covasna, prin avocat împuternicit A., a solicitat punerea în executare silită prin poprire împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, jud. Covasna, pentru plata sumei de 520.075 RON cu dobânda legală, compusă din: 520.075 RON - debit datorat potrivit Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, dobânda legală calculată potrivit prevederilor art. 6 coroborat cu art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, până la data formulării cererii de executare silită, precum şi dobânda legală calculată în continuare până la achitarea efectivă a debitului, 8.579 RON - cheltuieli de judecată conform Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, precum şi alte cheltuieli legate de executarea titlului executoriu Sentinţa civilă nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna.

Noua cerere de executare silită a fost însoţită de aceleaşi înscrisuri, respectiv copia legalizată a Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, Împuternicirea avocaţială nr. x/11.01.2013, precum şi Factura nr. x/27.06.2015, emisă de A. - Cabinet de avocat către S.C. I. S.R.L., pentru suma de 8.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat formare dosar execuţional.

Prin încheierea din data de 01.10.2015, executorul judecătoresc L. a admis cererea formulată de creditorul I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A., a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al L. şi deschiderea Dosarului de executare silită nr. x/2015 împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 352/04.06.2015 pronunţată de Tribunalul Covasna, devenită definitivă prin Decizia civilă nr. 830/08.09.2015 a Curţii de Apel Braşov.

Prin încheierea din data de 01.10.2015, executorul judecătoresc L. a dispus, în temeiul art. 666 alin. (2) din C. proc. civ., încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, la cererea creditorului I. S.R.L., prin lichidator judiciar, J..

Prin încheierea din data de 02.10.2015, executorul judecătoresc L. a stabilit suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de executare în cererea Dosarului execuţional nr. x/2015.

În urma actelor de executare silită, la data de 13.10.2015 terţul poprit BB. S.A., a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 591,25 RON.

La data de 26.10.2015, la sediul Primăriei Municipiului Târgu Secuiesc a avut loc o întâlnire între S.C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. J., reprezentată de K., însoţit de avocat A. şi reprezentantul Municipiului Târgu Secuiesc, Primarul CC., însoţit de consilierul juridic al primăriei, DD., în vederea stabilirii de comun acord a unei modalităţi de stingere a debitului generat de litigiul care a făcut obiectul Dosarului civil nr. x/2013 al Tribunalului Covasna.

În urma întâlnirii, s-a stabilit că în data de 12.11.2015 se va introduce pe ordinea de zi a Consiliului Local, propunerea de rectificare a bugetului local în vederea achitării unei prime tranşe în valoare de 144.372,17 RON urmând ca, ulterior, lichidatorul să pună în discuţia creditorilor plata eşalonată a debitului. În procesul-verbal încheiat cu această ocazie, se face referire şi la suma de 33.790,73 RON executată silit, fiind consemnat şi contul de lichidare deschis pe numele S.C. I. S.R.L., cont unde urmau să fie virate sumele de bani de către debitor.

Din declaraţia reprezentantului S.C. J., K., a rezultat că acesta a aflat despre existenţa dosarului de executare silită în luna septembrie 2015, cu ocazia primirii mai multor citaţii în dosare aflate pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc având ca obiect suspendarea executării silite şi contestaţie la executare, iar cu privire la suma executată silită, avocatul A. i-ar fi comunicat că aceasta se află în contul executorului judecătoresc.

La data de 30.10.2015, s-a înregistrat la L. cererea formulată de I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A., prin care s-a solicitat suspendarea executării silite în Dosarul execuţional nr. x/2015, motivat de faptul că, în urma întâlnirii dintre creditor şi UAT Târgu Secuiesc din data de 26.10.2015, s-a convenit ca debitul să fie prins pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local din data de 05.11.2015, în ceea ce priveşte modalitatea şi termenele de plată.

Prin încheierea din data de 04.11.2015, executorul judecătoresc L. a admis cererea creditorului şi a dispus suspendarea executării silite a debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, încheiere ce a fost comunicată debitorului.

La data de 10.11.2015, debitoarea Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, a consemnat suma de 144.373 RON la dispoziţia executorului judecătoresc.

Fiind ascultată în cauză la data de 20.06.2018, martora DD., consilier juridic în cadrul Primăriei Târgu Secuiesc, a declarat că banii au fost viraţi în contul executorului judecătoresc, întrucât, în contextul în care nu a primit nicio încheiere de executare silită, aşa cum primiseră promisiunea din partea lichidatorului judiciar, l-au sunat pe avocatul A., iar acesta le-a comunicat să vireze banii în contul executorului judecătoresc.

La data de 10.11.2015 s-a înregistrat la L. cererea formulată de I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A., prin care s-a solicitat renunţarea la suspendarea executării silite pe perioada instrumentării actelor de eliberare sume aflate în contul de consemnaţiuni, urmând ca ulterior eliberării, să se dispună din nou suspendarea executării silite. În aceeaşi zi, avocat A. a comunicat prin email executorului judecătoresc contul bancar în care urma să fie eliberate sumele provenite din executarea silită, respectiv x, deschis la U..

Prin încheierea din data de 10.11.2015, executorul judecătoresc L. a dispus eliberarea sumei de 144.964,25 RON rezultată din urmărirea silită declanşată de creditorul I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, după cum urmează: suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de executare, a fost reţinută şi virată în contul executorului judecătoresc, suma de 143.873,00 RON reprezentând despăgubiri, cheltuieli de judecată, reactualizare creanţă, cheltuieli de executare avansate de creditor, a fost virată "în contul x, deschis la H., beneficiar Cabinet avocat A. (dup, filele x şi 188).

Imediat după eliberarea sumelor mai sus menţionate, la data de 11.11.2015, la L. s-a înregistrat cererea formulată de S.C. I. S.R.L., reprezentată legal prin S.C. J., lichidator judiciar, prin avocat împuternicit A., de renunţare la executare silită (dup, fila x).

Prin încheierea din data de 11.11.2015, executorul judecătoresc L. a dispus încetarea executării silite şi închiderea Dosarului execuţional nr. x/2015.

Fiind ascultat în cauză de Curte, K., în calitate de reprezentant al părţii civile S.C. J., a reiterat cele susţinute în cursul urmăririi penale, confirmând că, fără cunoştinţa sa, inculpatul avocat a pus în executare hotărârea prin executorul judecătoresc şi a primit sumele de bani respective în contul său bancar.

Cu ocazia audierii, inculpatul A. a recunoscut primirea şi reţinerea sumelor de bani executate silit de executorul judecătoresc L., susţinând că, din punctul său de vedere, acele sume de bani i se cuveneau cu titlu de onorariu de avocat şi cheltuieli de executare, societatea având o datorie mare faţă de el, a recunoscut şi faptul că nu i-a adus la cunoştinţă lichidatorului judiciar că a încasat aceste sume de bani, întrucât a apreciat că nu trebuia să-i dea raportul pentru fiecare activitate şi, în plus, acesta avea posibilitatea să se intereseze de sumele încasate personal, având cunoştinţă de existenţa dosarului execuţional.

În esenţă, inculpatul A. a susţinut că societatea avea faţă de el o datorie de 200.000 RON reprezentând onorariu avocat, context în care era normal să oprească el acei bani, întrucât atât C. proc. civ., cât şi Legea insolvenţei, statuează caracterul de obligativitate de plată al onorariului de avocat şi cheltuieli de procedură faţă de alte creanţe.

Curtea nu a reţinut apărarea inculpatului, pe de o parte, fiindcă onorariul avocatului în Dosarul execuţional nr. x/2015 a fost stabilit, prin încheiere, la suma de 8.000 RON, iar, pe de altă parte, executarea clientului S.C. I. S.R.L., prin S.C. J., lichidator judiciar, nu putea fi efectuată în dosarul în care acesta din urmă are calitatea de creditor faţă de un debitor al său, toate sumele încasate în timpul urmăririi silite trebuind să fie virate în contul de lichidare, urmând a fi distribuite ulterior de lichidatorul judiciar.

În concluzie, prima instanţă a reţinut că în toate dosarele execuţionale menţionate inculpatul a formulat cereri în numele creditorilor, a ataşat titluri executorii, împuterniciri avocaţiale nesemnate de către persoanele pe care le reprezenta, contractele de asistenţă juridică, a indicat executorului judecătoresc L. conturi bancare deschise în nume personal sau în numele Cabinetului de avocatură al cărui titular era şi a solicitat explicit plata sumelor executate silit prin poprire direct în aceste conturi, uneori chiar cu precizarea că a discutat şi are acceptul creditorilor, astfel cum a reieşit şi din comunicările prin poştă electronică dintre aceştia.

În cauză, Curtea nu a reţinut apărarea inculpatului în sensul respectării dispoziţiilor legale invocate în acuzare, prin aceea că sumele încasate direct de către acesta reprezintă onorarii avocaţiale, obţinute prin "compensare contabilă". În acest sens, Curtea a reţinut caracterul ocult al conduitei inculpatului, care a ascuns clienţilor săi această modalitate de încasare a onorariilor, în contra regimului juridic al unei plăţi formale, care nu se poate face decât cu aprobarea persoanelor implicate, fiind o manifestare de voinţă expresă şi neechivocă de a stinge o datorie.

De altfel, s-a constatat că inculpatul a fost nesincer şi în relaţia cu executorul, căruia i-a comunicat că ar fi vorbit cu clienţii săi despre faptul că plăţile urmează să fie făcute în conturile sale cu titlu de onorarii, aspect contrar realităţii. Mai mult, lipsa oricăror evidenţe formale (înscrierea în registrele avocaţiale) sau emiterea unor dovezi de plată (chitanţe, facturi etc.) a condus Curtea la aceeaşi concluzie privind intenţia clară a inculpatului de a obţine foloasele respective, prin determinarea executorului judecătoresc să procedeze la plata sumelor direct către acesta.

În cauză, instanţa, în esenţă, a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea de de instigare la abuz în serviciu, comis fără vinovăţie de executorul judecătoresc, fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece au fost încălcate normele prevăzute în legislaţia primară, în condiţiile în care inculpatul a deturnat de la demersul lor firesc proceduri specifice ale executorului judecătoresc, cu consecinţe materiale deloc neglijabile, în cauză fiind reţinut un prejudiciu total de 1.364.307,18 RON.

Curtea a mai constatat că prin fapta inculpatului s-a adus atingere obiectului juridic al infracţiunilor de serviciu, cu referire, în principal, la relaţiile sociale privind buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu, în speţă a activităţii profesionale a executorului judecătoresc, care a fost astfel deturnată de la specificul ei firesc constând în îndestularea creditorilor, cu consecinţa subminării încrederii acestora în procedurile respective, văzându-se păgubiţi în folosul inculpatului avocat, context în care apar afectate, în mod subsidiar, şi relaţiile sociale de natură patrimonială.

Cu referire la prescripţia răspunderii penale, Curtea a reţinut că termenul general de prescripţie de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., pentru infracţiunile pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, precum cea care face obiectul cauzei (limitele speciale fiind de 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni închisoare), a început să curgă de la ultimul act material din 10.11.2015, astfel că nu este împlinit în cauză.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 din C. pen., având în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, circumstanţele reale privind fapta reţinută, cât şi cele personale ţinând de persoana inculpatului. Astfel, pericolul social al infracţiunii reţinute în cauză s-a reţinut că este mediu, având în vedere cuantumul relativ mare al prejudiciului, care trebuie privit şi prin prisma mijloacelor folosite de inculpat, sub aspectul determinării executorului de a eluda dispoziţiile legale aplicabile în ciuda faptului că i s-a adus la cunoştinţă formele necesare pentru punerea în executare a propriilor pretenţii constând în plata onorariului şi a subminării încrederii clienţilor săi în activitatea profesională de avocat, a cărei imagine publică a fost grav afectată prin conduita infracţională a inculpatului avocat.

Sub aspect personal, Curtea a constatat că inculpatul este bine integrat social, cu studii superioare şi fără antecedente penale, aspect de natură a limita agravarea individualizării sancţiunii penale.

Pentru aceste motive, pedeapsa a fost orientată spre media limitelor speciale prevăzute de lege, care ar conduce la aplicarea unei pedepse principale de 6 ani închisoare.

Cu toate acestea, Curtea a avut în vedere durata mare de timp trecută de la perioada săvârşirii infracţiunii, comisă cu aproape opt ani de zile în urmă, motiv pentru care a compensat lungimea procedurilor desfăşurate în cauză, aşa cum cere jurisprudenţa CEDO în materie, prin reducerea pedepsei cu un an închisoare, oprindu-se la pedeapsa principală de 5 ani închisoare. Astfel, Curtea a dat expresie dreptului acuzatului la un proces echitabil sub aspectul duratei rezonabile, care poate fi protejat în dreptul intern şi prin luarea în considerare a acesteia în procesul de individualizare a sancţiunii penale, în caz de condamnare, prin reducerea pedepsei sau schimbarea modalităţii ei de executare, ca remediu efectiv, realizat în mod expres şi cuantificabil, în acord cu jurisprudenţa convenţională în materie.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale, Curtea a constatat că numai executarea efectivă a pedepsei închisorii poate conduce la formarea în persoana inculpatului a unei conduite conforme cu normele penale şi deplina sa integrare socială, în scopul prevenirii reiterării unor astfel de fapte penale.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, Curtea a reţinut că infracţiunea de abuz în serviciu este pedepsită cu interzicerea exercitării unor drepturi. şi, ţinând seama de natura şi circumstanţele concrete de comitere a infracţiunii de către inculpatul în cauză, care s-a folosit de propria calitate profesională de avocat în procedura de executare silită, i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea, având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. şi cele ale art. 1357 alin. (1), art. 1381 şi art. 1385 alin. (1) din C. civ., a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului.

În ceea ce priveşte acţiunea părţii civile RADEF "C.", care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de bani achitată în urma executării silite, respectiv 790.583,78 RON, s-a constat că s-a produs un prejudiciu în patrimoniul acestei părţi civile, care a fost lipsită de suma respectivă, fără ca ea să urmeze regimul juridic specific, prin intrarea ei în patrimoniul persoanei vătămate S.C. B. S.R.L., soluţie care nu împiedică însă valorificarea altor drepturi specifice între părţile interesate, precum înscrierea de către RADEF la masa credală a S.C. B. S.R.L., dacă se vor considera îndeplinite condiţiile prevăzute de prevederile legale speciale în materie.

În acest context, Curtea a subliniat că nu este împiedicată existenţa mai multor titluri juridice în legătură cu acelaşi bun sau drepturi/obligaţii, atâta timp cât acestea pot coexista juridic, urmând ca ele să fie puse în valoare în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii juridice şi cu respectarea principiilor de drept aplicabile în materie, precum interzicerea îmbogăţirii fără justă cauză, în ipoteza îndestulării unei părţi prin valorificarea unuia dintre titlurile juridice coexistente. Curtea nu a primit concluziile procurorului în vederea aplicării instituţiei restabilirii situaţiei anterioare, apreciind că nu este necesar, având în vedere că există o legătură de cauzalitate directă între fapta delictuală a inculpatului şi prejudiciul astfel produs, acţiunea civilă fiind astfel admisibilă şi fondată.

Referitor la acţiunea civilă a părţii civile D., care s-a constituit parte civilă în cauza de faţă cu suma de 208.421 RON, Curtea nu a primit concluziile procurorului, în sensul necesităţii confiscării sumei astfel obţinute de la inculpat, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu susţinerea faptului că partea civilă nu mai fiinţează şi nici nu a fost identificată vreo succesoare în drepturi ale acesteia, în condiţiile în care aceasta are constituire de parte civilă în cauză, formulată în mod legal, aspectele privind situaţia juridică a acesteia ţinând de modalitatea de executare a pretenţiilor civile astfel formulate, iar nu de temeinicia acestora.

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă în procesul penal prin declaraţia din 20.07.2017 cu suma de 200.197,42 RON, iar prin adresa înregistrată la data de 22.08.2018, H. S.A. s-a constituit parte civilă în dosarul de faţă cu suma de 104.136,33 RON. S-a constatat că în cursul judecăţii, persoana vătămată F. a renunţat expres la pretenţiile civile, susţinând că a fost despăgubit de către H., prin restituirea sumelor de bani, iar cu Adresa nr. x/04.05.2020, H. S.A. s-a menţinut constituirea parte civilă în procesul penal cu suma de 200.197,42 RON, în privinţa căreia se constată îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului.

De asemenea, prin declaraţia din 26 iunie 2018, K., reprezentant legal al J., fostul lichidator al S.C. I. S.R.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 164.804 RON, iar persoana vătămată S.C. I. S.R.L., prin lichidatorul judiciar J., reprezentat de K., s-a constituit parte civilă în procesul cu suma de 194.904,98 RON, din care 30.000 RON reprezentând daune morale.

În cauză, Curtea a reţinut că inculpatul A. nu a virat sumele de bani încasate de la executorul judecătoresc în contul de lichidare al S.C. I. S.R.L., fiindu-i cauzat astfel un prejudiciu în valoare de 165.104,98 RON, iar prin Sentinţa civilă nr. 76/S/2017 a Tribunalului Covasna s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. I. S.R.L., drepturile acesteia urmând să fie exercitate de lichidatorul judiciar J., prin reprezentant legal K..

Pentru aceste motive, Curtea a obligat inculpatul la plata către părţile civile a sumei totale de 1.364.307,18 RON, cu titlu de daune materiale, urmând să respingă pretenţiile civile în rest, având în vedere că acestea nu au fost dovedite în cauză (precum cererea de daune morale a S.C. I. S.R.L.)

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii dispuse în cauză, Curtea le-a menţinut pe toate până la concurenţa totală a prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare în cauză.

*****

Împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019 a declarat apel inculpatul A..

Prin apelul declarat inculpatul A. a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. a), b), c) din C. proc. pen.. A arătat că acuzaţia de participaţie improprie, în forma instigării la abuz în serviciu reţinută în sarcina sa, este nefondată, dat fiind că, faptele de participare penală secundară, complicitate şi/sau instigare, nu constituie infracţiuni autonome, ci sunt legate, condiţionate de activitatea autorului şi de săvârşirea de către acesta a unei fapte penale pedepsibile în concret.

Referitor la latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu a precizat că singura menţiune din rechizitoriu este că executorul judecătoresc ar fi virat inculpatului sumele de bani datorate creditorilor, fără ca acesta să fi avut un mandat de efectuare a actelor execuţionale, însă aceste menţiuni vizează doar situaţia premisă a analizării participării la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în calitate de instigator, şi nu analiza laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de executorul judecătoresc. Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, inculpatul a arătat că trebuie dovedit că funcţionarul nu a îndeplinit un act ce ţine de exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau l-a îndeplinit în mod defectuos, şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, prin încălcarea legii, cu referire expresă la atribuţiile de serviciu ale executorului judecătoresc, care sunt acestea şi care dintre acestea nu au fost îndeplinite sau îndeplinite defectuos, prin raportare la actele normative sau constitutive ale persoanei juridice angajatoare, incidente în cauza, fapt ce nu s-a realizat în speţă, deoarece executorului judecătoresc nu i s-a adus nicio acuzaţie concretă în ce priveşte neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau o îndeplinirea defectuoasă a acestora, în legătură cu distribuţia sumelor provenite din executările silite către reprezentantul creditorilor.

Din contră, s-a demonstrat fără putinţă de tăgadă că executorul judecătoresc L. a acţionat potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, transferând sumele de bani din executările silite reprezentantului convenţional al creditorilor, care a făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional prin împuternicirea avocaţială, executorul judecătoresc acţionând în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aşa cum legea îl obliga să o facă.

Inculpatul a criticat faptul că acuzaţia ce i se aduce se limitează la exercitarea atribuţiilor de serviciu cu încălcarea art. 54 din Legea nr. 188/2000 şi art. 864 din C. proc. civ., dispoziţii care nu prevăd altceva decât obligaţia executorului judecătoresc de a respecta legea. Mai mult, parchetul, într-o speţă similară, în ceea ce îl priveşte pe M., administrator special al S.C. B. S.R.L., care a solicitat executorului judecătoresc să vireze sumele provenite din executarea silită în contul său personal, executorul virându-i suma de 115.000 RON la data de 27.02.2014, sumă însuşită de administratorul special, a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., considerând că această plată formează obiectul unui raport juridic de conflict de altă natură decât cea penală, putând fi cenzurat prin alte mijloace juridice decât exercitarea acţiunii penale, soluţionarea acestuia fiind în esenţă atribuită în competenţa instanţelor judecătoreşti.

S-a susţinut că în rechizitoriu nu s-a precizat în ce au constat, în concret, actele de instigare ale inculpatului la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, iar probele administrate în cauză nu au dovedit implicarea sa în sensul pretins de către organele de urmărire penală. Faptul că a formulat cereri de executare silită sub ipoteza falsă că nu ar fi avut mandat de reprezentare şi că s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor necesare recuperării debitelor datorate clienţilor nu pot constitui, în opinia inculpatului, acte de instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, lipsind elementul material al laturii obiective.

Inculpatul a precizat că în cauză nu este îndeplinită nici cerinţa ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul să aibă caracter necuvenit, întrucât plăţile datorate cu titlu de onorariu de avocat acceptate de către toate părţile în discuţie şi aprobate de administratorii judiciari/lichidatorii societăţilor în faliment prin contractele de asistenţă juridică în discuţie sunt plăţi legale, astfel că fapta nu există, iar probele nu au fost instrumentate în sensul sprijinirii şi dovedirii în concret a modalităţii de instigare a executorului judecătoresc la săvârşirea presupusei fapte.

S-a arătat că fapta de instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu sub forma participaţiei improprii nu rezultă din probele administrate, deoarece nu rezultă caracterul idoneu al determinării, din declaraţia executorului judecătoresc rezultând că nu a fost influenţat în vreun fel de inculpat cu privire la modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor profesionale, respectiv modalitatea de distribuire a sumelor provenite din executările silite, astfel că nu a avut loc nicio determinare sau influenţare din partea inculpatului.

Mai mult, a menţionat că în contractele de asistenţă juridică ce au stat la baza emiterii împuternicirilor avocaţiale era precizat în mod expres faptul că avocatul este împuternicit să reprezinte creditorii inclusiv în formele de executare silită, aspect ce rezultă inclusiv din declaraţiile martorilor. În lipsa oricărei prevederi contrare, în opinia sa, avocatul este împuternicit prin contractul de asistenţă juridică să efectueze orice act specific profesiei care este necesar, orice limitare a limitelor mandatului avocatului trebuie să fie expresă, inclusă în contractul de asistenţă juridică sau într-un act adiţional la acesta. Chiar dacă s-ar admite că inculpatul şi-ar fi depăşit în exercitarea profesiei şi a contractelor de asistenţă juridică încheiate cu creditorii limitele mandatului, acesta consideră că ne-am putea afla cel mult pe tărâmul răspunderii civile delictuale şi nu în sfera ilicitului penal.

Inculpatul a susţinut că executorul judecătoresc L. nu a încălcat legea în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi astfel nu există infracţiunea de abuz în serviciu, ceea ce face imposibilă reţinerea săvârşirii unei infracţiuni de participaţie improprie sub forma instigării la abuz în serviciu de către inculpat, iar indicarea atât de inculpat, cât şi de reprezentantul persoanei vătămate M. a conturilor personale în vederea eliberării sumelor din executare în acestea este o chestiune ce formează obiectul unui raport juridic de conflict de altă natură decât cea penală, putând fi cenzurat prin alte mijloace juridice decât exercitarea acţiunii penale, executorul judecătoresc nefiind determinat în niciun fel să încalce legea, acesta acţionând în maniera pe care a considerat-o legală.

Referitor la punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti ce nu erau definitive, inculpatul a menţionat că, la data faptelor, hotărârile judecătoreşti în materie comercială erau executorii, instanţa de încuviinţare a executării silite dând girul executorului de a instrumenta executările silite până la obţinerea unui rezultat care să satisfacă interesele creditorilor.

Cu referire la lipsa de comunicare cu clienţii, din înscrisurile de la dosar rezultă, în opinia inculpatului, colaborarea informală între avocat şi client. Astfel, cu privire la S.C. B. S.R.L., în temeiul Contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2012 modificat prin actul adiţional din 02.02.2013 pentru operaţiuni fiduciare a fost încasată, în perioada 22.02.2013 - 22.08.2013, suma de 604.404,17 RON cu titlu de recuperare cheltuieli de executare, adică onorariu cuvenit biroului de avocatură, menţiunea fiind făcută de ordonatorul plăţii, respectiv de executorul judecătoresc şi nu de beneficiar, în rubrica detalii plăţi oferite de operatorul bancar, ceea ce face dovada foarte clară că executorul ştia că plăteşte aceste sume de bani în beneficiul avocatului pentru onorariile restante de lucru şi nu plată sau distribuţie creanţă datorată creditorului sau recuperare debit. Chiar şi în condiţiile în care plăţile ar fi fost făcute cu titlu de recuperare creanţă către creditor prin avocat, a apreciat că sumele odată intrate în conturile cabinetului de avocatură ar fi trebuit defalcate parţial, reţinându-se onorariile de avocat restante şi onorariul de succes, iar restul s-ar fi virat în contul de lichidare al societăţii.

A arătat că în urma unor discuţii avute atât cu clientul, cât şi cu administratorul judiciar ai societăţii N., s-a convenit ca din aceste încasări administratorul societăţii de atunci M. să primească de la biroul de avocatură suma totală de 430.000 RON, sumă care urma să fie compensată contabil între M. şi societatea sa falită în dosarul de faliment întrucât M. era creditor chirografar principal în tabloul creanţelor, acesta creditându-şi societatea pe parcursul timpului cu această sumă de bani. A arătat că operaţiunea a avut şi acceptul biroului de avocatură, întrucât societatea câştigase în instanţă două hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, totalizând un debit de recuperat de 1.800.000 RON, onorariul de avocat cuvenit ca onorariu de succes putând fi ulterior reachitat. Prin procesele-verbale de decont din 10.05.2013, 24.06.2013, 25.09.2013 a precizat că M. a primit suma 421.000 RON, şi către administratorul judiciar N., potrivit procesului-verbal din 29.04.2013, a fost plătită suma de 10.000 RON, reprezentând onorariu administrator judiciar, cheltuieli de procedură neachitate de societatea falită.

Din totalul sumelor distribuite de executorul judecătoresc pe casierie în perioada 12.08.2013 - 12.06.2014, respectiv 72.733,19 RON, a arătat că M. a primit suma de 10.000 RON, sumă care reîntregea debitul avut faţă de societate de 430.000 RON şi pentru care a susţinut că va semna mai târziu procesul-verbal de decont, însă după primirea sumelor aceasta nu a mai ţinut legătura cu cabinetul de avocatură, pretextând că este plecat la ţară în Moldova şi nu are semnal la telefonul mobil. A rezultat, potrivit calcului inculpatului, că din relaţia cu S.C. B. S.R.L. sumele încasate cu titlu de onorarii de avocat restante şi onorarii de succes au fost în cuantum total de 236.137,56 RON, compusă din 163.404,37 RON rămasă după plăţile către M. şi N., la care s-a adăugat suma de 72.733,19 RON onorarii restante pentru perioada 2014 - 2015 pentru cauzele şi procesele de la ÎCCJ plus reprezentare şi asistenţă juridică în litigiile aflate pe rolul instanţelor din Braşov şi Covasna, adică s-a continuat derularea Contractului de asistenţă nr. x/23.07.2012 ce prevedea pentru toate cauzele aflate pe rol o sumă fixă lunară de 3.000 RON.

Pentru relaţia cu S.C. I. S.R.L., a arătat că sumele încasate de cabinetul de avocatură în baza Contractelor de asistenţă juridică nr. x/15.09.2009 şi nr. x/27.09.2012 sunt de 20.640,73 RON şi 144.372,17 RON, în total 165.012,90 RON cu titlu de onorarii de avocat restante, societatea rămânând în evidenţa biroului de avocatură cu o diferenţă creanţă de încasat de 1.185,75 RON.

În ceea ce-l priveşte pe F., s-a arătat că suma încasată cu titlu de onorarii de avocat în baza contractelor de asistenţă juridică nr. x a fost încasată cu titlu de onorariu de avocat restant şi onorariu de succes suma de 192.547,42 RON.

A mai arătat inculpatul că pentru relaţia cu E. devenită ulterior D., în baza contractelor de asistenţă juridică nr. x suma totală încasată este de 208.421 RON.

Printr-un alt memoriu depus la ultimul termen de judecată apelantul a solicitat trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, argumentând existenţa mai multor cazuri de nulitate absolută incidente în faza de urmărire penală şi solicitând excluderea tuturor probelor şi trimiterea cauzei organului de urmărire penală competent, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 346 alin. (7) din C. proc. pen., în vederea refacerii urmăririi penale şi implicit a schimbării calităţii procesuale a martorilor şi a reprezentanţilor persoanelor vătămate în suspecţi şi inculpaţi.

În primul rând, a invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de către Parchetul de pe lângă Curte de apel Braşov şi de către DNA, secţia de combaterea a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, datorită încălcării normelor de competenţă materială a organului de urmărire penală, susţinând că este greşită reţinerea de către parchet a încadrării juridice care atrăgea competenţa materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000, deoarece în fapt el nu a obţinut vreun folos necuvenit, sumele reţinute reprezentând foloase cuvenite, în speţă, onorarii de succes; pe cale de subsidiaritate a arătat că şi actele de urmărire penală efectuate anterior de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov ar fi nule, pentru că au fost menţinute ulterior de către un organ de urmărire penală necompetent material, respectiv DNA.

În al doilea rând, apelantul a invocat în apel nulitatea absolută a tuturor declaraţiilor din faza de urmărire penală pe motiv că nu au legătură cu faptele, deci ar fi fost administrate cu încălcarea principiului loialităţii probelor, principiu ce constituie o condiţie indispensabilă aflării adevărului. A detaliat că parchetul a stabilit că s-a produs un prejudiciu, având ca unic mijloc de probă declaraţiile din faza de urmărire penală, fără să fi verificat anterior dacă folosul a fost cuvenit, ignorând forţa probantă a înscrisurilor depuse de către inculpat, din care rezultă că sumele reţinute de el îi erau legal datorate de persoanele vătămate cu titlu de onorariu de avocat, astfel încât nu a obţinut un folos necuvenit, şi nici nu s-a produs o pagubă acestora; în cuprinsul memoriului apelantul a detaliat istoricul sumelor încasate.

În continuare, apelantul a invocat punctual nulitatea declaraţiilor de martor date anterior de către inculpatul L., sens în care a invocat Decizia CCR nr. 236/2020, dar şi a declaraţiilor date de N., EE., K. şi M., faţă de care parchetul a dispus clasarea cauzei; a arătat că declaraţiile au fost obţinute nelegal, prin folosirea de îndemnuri sau promisiuni legate de eventualitatea de a nu fi incriminate faptele de natură penală, ce ar fi putut fi reţinute în sarcina unora dintre persoanele audiate, dar şi datorită neînregistrării audio-video a declaraţiilor.

Din altă perspectivă, a invocat că actele de urmărire penală efectuate iniţial de către Parchetul de pe lângă Curte de Apel Braşov sunt nule absolut, fiindcă procurorul de caz a luat declaraţii persoanelor vătămate, inducându-le ideea şi formându-le convingerea că onorariile inculpatului nu ar fi fost datorate de acestea, întrucât nu ar fi existat un mandat avocaţial de punere în executare a titlurilor executorii pentru care au fost încasate, deci aceste persoane au fost sfătuite de procurorul de caz să declare la unison acest fapt; a concluzionat că astfel s-a încălcat principiul loialităţii administrării probelor, prevăzut de art. 101 din din C. proc. pen., cu trimitere la jurisprudenţa CEDO.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

Prin încheierea din data de 23 mai 2023, instanţa de apel a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de apelantul inculpat A., în vederea angajării unui apărător.

La termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023 inculpatul prezent nu a dorit să fie audiat, cererile în probaţiune au fost respinse, prin urmare Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

*****

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, vor fi analizate cazurile de nulitate absolută pe care apelantul a înţeles să le invoce prin memoriul depus la ultimul termen de judecată în apel.

În primul rând, a invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de către Parchetul de pe lângă Curte de apel Braşov şi de către DNA, secţia de combaterea a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, datorită încălcării normelor de competenţă materială a organului de urmărire penală, susţinând că este greşită reţinerea de către parchet a încadrării juridice care atrăgea competenţa materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000, deoarece în fapt el nu a obţinut vreun folos necuvenit, sumele reţinute reprezentând foloase cuvenite, în speţă, onorarii de succes; pe cale de subsidiaritate a arătat că şi actele de urmărire penală efectuate anterior de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov ar fi nule, pentru că au fost menţinute ulterior de către un organ de urmărire penală necompetent material, respectiv DNA.

Înalta Curte, în apel, constată că în faza de cameră preliminară desfăşurată în primă instanţă inculpatul nu a invocat cereri şi excepţii, însă judecătorul de cameră preliminară a analizat din oficiu legalitatea sesizării instanţei, a actelor de urmărire penală şi regularitatea rechizitoriului. Prin încheierea din 11 martie 2020 a constatat regularitatea rechizitoriului, iar cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că acestea au fost legal administrate.

În contestaţia declarată de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecăţii, prin apărător ales inculpatul a formulat cereri şi excepţii, respinse prin Încheierea Înaltei Curţi nr. 601/1 octombrie 2020; completul de cameră preliminară a constatat că inculpatul a renunţat la invocarea nulităţii relative referitoare la necompetenţa teritorială a Curţii de Apel Braşov, menţinându-şi doar motivele de contestaţie referitoare la nulitatea absolută a urmăririi penale efectuate cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi după calitatea persoanei, motive care însă au fost considerate neîntemeiate. Aşadar, în apel se constată, cu privire la nulitatea relativă pretins atrasă de necompetenţa teritorială a Curţii de Apel Braşov, incidenţa dispoziţiilor art. 282 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., conform cărora nulitatea relativă se acoperă prin renunţarea expresă la invocarea ei.

Referitor la necompetenţa materială a organului de urmărire penală, Înalta Curte observă că potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispoziţiilor privind competenţa materială şi personală a organului de urmărire penală poate fi invocată până la încheierea procedurii de cameră preliminară. Deci, este inadmisibilă invocarea acesteia direct în apel. Oricum, şi pe fond, se constată că nu s-au încălcat dispoziţiile menţionate.

Astfel, în esenţă, în camera preliminară inculpatul a susţinut că urmărirea penală nu trebuia să fie efectuată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, întrucât infracţiunile prevăzute la art. 246, 297 şi 300 din C. pen. sunt de competenţa acestei unităţi de parchet doar în situaţia în care s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro, astfel cum este prevăzut în mod expres în art. 13 alin. (3) din O.U.G nr. 43/2002.

În schimb, în apel inculpatul a invocat aceeaşi necompetenţă, susţinând că este greşită reţinerea de către parchet a încadrării juridice care atrăgea competenţa materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000, deoarece în fapt el nu a obţinut vreun folos necuvenit, sumele reţinute reprezentând foloase cuvenite, în speţă, onorarii de succes.

Instanţa de apel constată că, în cauză, competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost atrasă de dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G nr. 43/2002, potrivit cărora infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dacă sunt comise de avocaţi.

Or, inculpatul a fost acuzat că în calitate de avocat ar fi comis o infracţiune prevăzută în Legea nr. 78/2000, respectiv participaţia improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Ca atare, acest caz de nulitate absolută invocat în apel este deopotrivă inadmisibil în apel, dar şi nefondat.

În al doilea rând, apelantul a invocat în apel nulitatea absolută a tuturor declaraţiilor din faza de urmărire penală pe motiv că nu au legătură cu faptele, deci ar fi fost administrate cu încălcarea principiului loialităţii probelor, principiu ce constituie o condiţie indispensabilă aflării adevărului. Punctual, a invocat nulitatea declaraţiilor de martor date anterior de către inculpatul L., sens în care a invocat Decizia CCR nr. 236/2020, dar şi a declaraţiilor date de N., EE., K. şi M.; a arătat că declaraţiile au fost obţinute nelegal, prin folosirea de îndemnuri sau promisiuni legate de eventualitatea de a nu fi incriminate faptele de natură penală, ce ar fi putut fi reţinute în sarcina unora dintre persoanele audiate, dar şi datorită neînregistrării audio-video a declaraţiilor.

Înalta Curte reţine că în prezenta cauză formularea direct în apel a cererii de excludere a declaraţiilor persoanelor audiate în faza de urmărire este lipsită de interes procesual, deoarece sentinţa atacată cu prezentul apel este motivată cu declaraţiile luate în cursul cercetării judecătoreşti, declaraţii a căror excludere nu s-a solicitat. De altfel, apelantul a invocat excluderea declaraţiilor administrate în faza de urmărire penală şi trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 346 din C. proc. pen. solicitare care este nelegală, deoarece prezenta cauză nu se află în procedura de cameră preliminară legiferată de art. 345 - 348 din C. proc. pen., ci în etapa procesuală a apelului.

Or, în apel, art. 421 din C. proc. pen., referitor la soluţiile legale ce se pot pronunţa la judecata în apel, nu prevede soluţia admiterii apelului şi trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale din cauza nelegalei administrări a probelor în cursul urmăririi penale.

În plus, Deciziei CCR nr. 236/2020 nu este incidentă cererii apelantului de excludere a declaraţiei de martor a unei alte persoane care ulterior a dobândit calitate de inculpat, în absenţa cererii acesteia; la punctul 46 din decizia precitată, instanţa de contencios constituţional, într-o primă concluzie a demersului analitic, a constatat că dreptul la tăcere şi la neautoincriminare nu este un drept absolut, fiind un drept procedural, circumscris garanţiilor procesual penale instituite prin art. 6 din Convenţie, având caracter relativ, în acest sens fiind permis titularului său să renunţe la acest drept, dar şi organelor judiciare să aducă limitări justificate, în anumite circumstanţe şi având în vedere diverşi factori, cu respectarea unui just echilibru între restrângerea acestui drept şi scopul urmărit.

În consecinţă, dreptul la tăcere şi la neautoincriminare aparţine persoanei audiate, deci regula este că aceasta poate invoca nerespectarea acestui drept.

De altfel, L. a fost audiat ulterior de către instanţă în calitate de martor în şedinţa din 26 noiembrie 2021, deci ulterior publicării deciziei şi nu a invocat dreptul la tăcere sau la neautoincriminare, drept care i s-a adus la cunoştinţă de către judecătorul fondului, după cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen, tocmai în respectarea Deciziei CCR nr. 236/2020.

Pe de altă parte, susţinerea că declaraţiile ar fi fost obţinute în faza de urmărire penală prin folosirea de îndemnuri rămâne la stadiul de simplă afirmaţie, fiindcă nu a fost probată.

În ceea ce priveşte neînregistrarea audio-video a audierilor de martori, aceasta nu este sancţionată cu nulitatea absolută de către art. 281 din C. proc. pen., deci nici formal nu se încadrează în vreun caz de nulitate absolută; dimpotrivă, art. 123 alin. (2) din C. proc. pen. dispune că în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă. Similare sunt şi dispoziţiile incidente pentru audierea persoanei vătămate, a suspectului ori inculpatului.

Aşadar, cererea de excludere a declaraţiilor din faza de urmărire penală este deopotrivă nelegală, lipsită de interes şi nefondată.

În fine, Înalta Curte observă că în concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului s-a mai invocat nulitatea sentinţei pentru că la ultimul termen de judecată s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi s-a acordat cuvântul în dezbateri fără a i se da posibilitatea inculpatului să propună probe pe noua încadrare juridică.

Înalta Curte constată că susţinerea este inexactă, deci nu poate fi acceptată. La termenul din 24 iunie 2022 parchetul a cerut schimbarea încadrării juridice, iar prima instanţă, conform art. 386 din C. proc. pen., a pus în vedere apărătorului inculpatului faptul că are dreptul de a cere amânarea cauzei sau lăsarea cauzei mai la urmă, pentru a se discuta cererea de schimbare a încadrării juridice şi a amânat cauza la 18 noiembrie 2022.

La termenul din 18 noiembrie 2022, după ce instanţa fondului a luat concluziile părţilor asupra cererii de schimbare a încadrării juridice invocate la termenul anterior, a dispus în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii Ministerului Public şi schimbarea încadrării juridice, din patru infracţiuni de participaţie improprie sub forma instigării la abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, dintre care prima cu 26 de acte materiale şi ce-a de-a doua cu 2 acte materiale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune în formă continuată de participaţie improprie sub forma instigării la abuz în serviciu în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - cu patru acte materiale.

Constatând că părţile nu au formulat alte cereri, instanţa în mod legal a constată încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Ca atare, inculpatul nu a solicitat administrarea altor probe în urma schimbării încadrării juridice, cum se susţine în apel.

Prin urmare, invocarea nulităţii sentinţei pentru acest motiv este nefondată.

Înalta Curte, în continuare, va analiza motivele de apel prin care apelantul critică fondul cauzei.

Sub acest aspect, se constată că judecătorul fondului a efectuat o judicioasă analiză a acuzaţiilor aduse apelantului, analiză exhaustivă întemeiată pe probele administrate în cursul urmăririi penale, relevante din această fază procesuală fiind înscrisurile emise de inculpat, pe declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi pe înscrisurile depuse de inculpat în susţinerea apărărilor invocate în cursul judecăţii.

În urma coroborării probelor s-a concluzionat întemeiat că inculpatul, în calitate de avocat, în mai multe dosare execuţionale în perioada 2013 - 2015 a formulat cereri de executare silită în numele creditorilor însoţite de împuterniciri avocaţiale şi a indicat executorului judecătoresc L. conturile bancare deschise în nume personal sau în numele cabinetului său de avocatură, solicitându-i plata sumelor executate silit prin poprire direct în aceste conturi sale, sume pe care nu le-a mai restituit creditorilor, chiar dacă instanţele de judecată au decis întoarcerea executării silite, reţinându-se în sarcina inculpatului participaţia improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

În această manieră, inculpatul l-a determinat pe executorul judecătoresc să încalce, fără vinovăţie, dispoziţiile art. 864 din C. proc. civ. care stabilesc că Dacă există un singur creditor urmăritor, după reţinerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

De aceea, Înalta Curte constată că este nefondat motivul de apel invocat de inculpat, conform căruia pentru existenţa instigării la abuz în serviciu, în speţă, se impunea constatarea existenţei infracţiunii de abuz în serviciu comise de executorul judecătoresc; motivul invocat face abstracţie de specificul acuzaţiei reţinute, şi anume instigare la abuz în serviciu comis de autor sub forma participaţiei improprii, participaţie care prin definiţia legală exclude reţinerea infracţiunii în sarcina autorului.

Ca atare, trecând la propria analiză a fiecărui act material comis de către inculpat, Înalta Curte reţine că primul act material a fost comis în perioada 22.02.2013 - 12.06.2014 raportat la persoanele vătămate S.C. B. S.R.L. şi RADEF "C." judecătorul fondului a reţinut că la data de 15.01.2013, la Biroul executorului judecătoresc L. din municipiul Bucureşti, inculpatul a înregistrat cererea de executare silită prin care S.C. B. SRL(reprezentată legal de administrator M., societate aflată în procedură de insolvenţă derulată de administrator judiciar N.), cerere prin care a solicitat punerea în executare silită împotriva debitorului C., cu sediul în municipiul Bucureşti, pentru plata sumei de 904.000 RON, reprezentând creanţă, cu dobânda legală, începând cu data de 28.11.2012 până la achitarea sumelor datorate, 10.000 RON cheltuieli de judecată şi 10.000 RON onorariu de avocat, precum şi alte cheltuieli legate de executare, a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 175/Ap/28.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul civil nr. x/2012

Inculpatul a ataşat cererii de executare silită Împuternicirea avocaţială nr. x/09.01.2013, din care rezulta pentru executor că inculpatul era împuternicit de clientul S.C. B. S.R.L., în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 23.07.2012 să exercite următoarele activităţi: redactare cerere executare silită şi ridicare sume provenite din recuperare - titlu executoriu decizia civilă legalizată şi executorie în Dosar nr. x/2012 Curtea de Apel Braşov, reprezentare în eventuale contestaţii la executare silită şi să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţei de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ la toate instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricărei alte persoane juridice şi fizice de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer, precum şi Factura nr. x/09.01.2013, emisă de A. - Cabinet de Avocat către S.C. B. S.R.L., pentru suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat formare, reprezentare dosar execuţional RADEF S.A. şi eventuale contestaţii la executare silită.

Prin Adresa nr. x/21.02.2013, inculpatul a înaintat către L. copia Contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2012, cu menţiunea că având în vedere că, potrivit art. 2.2 din contract, onorariul de avocat reprezintă 50% din sumele recuperate de la debitoarea C., sumele recuperate să fie distribuite cu prioritate către Cabinet de Avocat A., până la concurenţa a 1/2 din debitul datorat. Totodată, prin e-mail-urile din datele de 22.02.2013 şi 13.03.2013, inculpatul avocat A. i-a indicat executorului judecătoresc contul său, deschis la P., pentru virarea sumelor de bani rezultate din executarea silită prin poprire.

Ca urmare în perioada 22.02.2013 - 22.08.2013, martorul L. a efectuat 21 de viramente bancare din contul x, aparţinând L., deschis la Q. S.A., în contul x, aparţinând Cabinetului de avocat A., deschis la Q. S.A., în valoare totală de 604.404,37 RON, iar în perioada 12.08.2013 - 12.06.2014 a mai efectuat cinci plăţi în numerar, prin casierie, a sumei totale de 72.733,19 RON.

Prin Decizia nr. 2030 din data de 04.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de C. împotriva Deciziei civile nr. 174/Ap/28.11.2012 a Curţii de Apel Braşov şi a respins apelul declarat de S.C. B. S.R.L. Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 2596/26.09.2012 a Tribunalului Covasna, aceasta din urmă fiind nevoită să restituie sumele de bani executate silit.

Judecătorul fondului, a reţinut că martorul L. a confirmat că suma de bani încasată în cadrul Dosarului execuţional nr. x/2013 a virat-o în contul indicat de avocatul A., considerând că acesta din urmă avea mandat să primească banii în baza împuternicirii avocaţiale, susţinând că, deşi inculpatul i-a cerut să îi vireze 50% din sumele recuperate cu titlu de onorariu, martorul a precizat că "nu am luat în considerare această adresă întrucât contractul de asistenţă juridică era titlu executoriu şi trebuia investit cu formulă executorie. Întreaga executare a avut ca scop recuperarea creanţei, iar nu plata onorariului".

Înalta Curte constată că inculpatul nu era împuternicit pentru încasarea sumelor executate, după cum reiese din declaraţia martorului N. care a menţionat că nu a existat nicio înţelegere, discuţie sau vreun mandat special pentru ca avocatul A. să încaseze vreo sumă de bani în contul său în numele creditoarei S.C. B. S.R.L., iar suma achitată de RADEF către B. nu a ajuns în conturile bancare ale acesteia din urmă.

Justificat, prima instanţă a respins apărarea inculpatului care a susţinut că sumele respective au fost încasate direct în contul său bancar, în baza unui act adiţional la contractul de asistenţă juridică, şi apoi predate administratorului societăţii S.C. B. S.R.L., respectiv martorului M.; Înalta Curte reţine că, într-adevăr, martorul M., a declarat că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat.

Inculpatul în apel s-a apărat susţinând că martorul M. nu a fost sincer, fiind un martor interesat să declare împotriva inculpatului, pentru a-şi acoperi propriile fapte penale, însă Înalta Curte nu va primi această apărare, tocmai pentru că inculpatul omite să menţioneze că faţă de martor nu s-a derulat vreo procedură penală, deci nu este real că ar fi martor interesat.

Prin urmare, inculpatul l-a determinat pe executorul judecătoresc să încalce fără vinovăţie normele legale care stabilesc că plata sumelor executate se face creditorului, spunându-i inclusiv că are acceptul creditorului ca sumele executate să-i fie virate integral lui.

Cu privire la cel de-al doilea act material comis de inculpat în perioada 07.03.2014 - 02.06.2014 Înalta Curte constată că la data de 07.03.2014 acesta a înregistrat la Biroul executorului judecătoresc L. cererea de executare silită prin care E., reprezentată de împuternicit R., în calitate de director, a solicitat punerea în executare silită prin poprire împotriva debitorului S.C. S. S.A., pentru plata sumei de 207.710 RON, reprezentând creanţă, cu dobânda legală, începând cu data cererii până la achitarea sumelor datorate, 10.321 RON şi 2.636 RON cheltuieli de judecată şi 2.000 RON onorariu de avocat, precum şi alte cheltuieli legate de executare, a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 53/Ap/05.02.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul civil nr. x/2011

Inculpatul a ataşat Împuternicirea avocaţială nr. x/03.01.2014, prin care era împuternicit de clientul E. SpA, în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 03.01.2014, să exercite următoarele activităţi: redactare şi reprezentare apel în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Braşov, să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţelor de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ, la toate în instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricare altă persoană juridică şi fizică, de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer.

Din declaraţia dată în calitate de martor în acest dosar de către executorul judecătoresc, T., s-a reţinut că acesta primise în cursul anului 2014 o ofertă reală de plată de la debitorul S., în favoarea creditoarei D. (fostă E.) pentru suma de aproximativ 208.421 RON, iar după consemnarea sumei şi emiterea unor somaţii către creditoare, aceasta a indicat ca banii să fie viraţi în contul L., lucru pe care martorul l-a şi făcut.

Prin încheierea din data de 12.03.2014, martorul executor judecătoresc L. a constatat efectuată plata în sumă de 208.421 RON pe care debitoarea S.C. S. a datorat-o creditoarei E..

Prin corespondenţa purtată prin poştă electronică la 17 martie 2014, inculpatul a indicat inculpatului L. un cont personal, deschis la H. cu referire evidentă la operaţiunea viitoare de virare a sumei rezultată din executare silită, iar la data de 30.05.2014, prin adresă, inculpatul A. a comunicat executorului judecătoresc L. contul bancar, deschis pe numele cabinetului său de avocat la U., Sucursala Braşov, pentru virarea sumelor de bani provenite din executare.

La data de 02.06.2014, s-a constatat că suma menţionată mai sus a fost transferată din contul executorului judecătoresc în contul cabinetului inculpatului avocat A., cont indicat de acesta din urmă, iar prin încheierile din 02 iunie 2014 s-a dispus cu privire la eliberarea acestei sume, respectiv încetarea executării silite şi închiderea Dosarului execuţional nr. x/2014.

Înalta Curte reţine că suma de 208.421 RON nu a fost predată de către inculpatul A. clientului E..

Din declaraţia martorului FF. reiese cu certitudine că nici verbal, nici prin contractul de asistenţă juridică, inculpatul nu a fost împuternicit să încaseze vreo sumă de bani în numele băncii.

De altfel, chiar apelantul inculpat în completările(setul al treilea pag. 62 - 64) la concluziile scrise din apel a precizat că după recuperarea sumelor provenite din procesul cu S. S.A., acestea au rămas în custodia cabinetului de avocatură în contul bancar de la U., sume pe care inculpatul a recunoscut că am decis să îmi compensez creanţele din celelalte contracte neachitate pe traseu, deşi banca reziliase contractele de asistenţă juridică şi deşi sumele executate fuseseră cerute de către client.

Prin urmare, inculpatul l-a determinat pe executorul judecătoresc să încalce fără vinovăţie normele legale care stabilesc că eliberarea sumelor executate se face creditorului.

Al treilea act material a fost comis în perioada 03.03.2015 - 16.03.2015: inculpatul a înregistrat la Biroul executorului judecătoresc L. cererea de executare silită prin care creditorii F. şi G. au solicitat punerea în executare silită prin poprire împotriva debitorului S.C. V. S.A. pentru plata sumei de 187.547,42 RON, reprezentând creanţă, compusă din 96.060,77 RON debit şi 91.486,33 dobânda legală, plus dobânda legală, începând cu data cererii până la achitarea sumelor datorate şi 5.000 RON onorariu de avocat, precum şi alte cheltuieli legate de executare, a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1250/09.02.2015, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul civil nr. x/2014

Inculpatul a ataşat Împuternicirea avocaţială nr. x/26.02.2015, prin care a fost împuternicit de clienţii F. şi W., în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 26.02.2015 să exercite următoarele activităţi: recuperare debit V. S.A. conform Sentinţei civile nr. 1250/2015 a Judecătoriei Braşov, să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţelor de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ, la toate instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricare altă persoană juridică şi fizică, de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer şi Factura nr. x/03.03.2015, emisă de A. - Cabinet de avocat, către F., pentru suma de 5.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

În corespondenţa purtată prin poştă electronică la 16 martie 2015, inculpatul A. i-a transmis inculpatului L. următoarele:

"Conform solicitării clientului meu F., sumele rezultate din executarea silită îndreptată către V. S.A. vor fi virate în contul x deschis la X. titular cont Cab de av A. cu titlu sume remise în custodie rezultate din recup. Debit datorat F.".

Urmare a acestei adrese, prin încheierea din aceeaşi zi, 16.03.2015, executorul judecătoresc L., a eliberat suma de 200.197,42 RON, rezultată din urmărirea silită, astfel: 7.650 RON, reprezentând cheltuieli de executare care a fost reţinută şi virată în contul executorului judecătoresc, respectiv suma de 192.547,42 RON, reprezentând despăgubiri, cheltuieli de judecată, reactualizare creanţă, cheltuieli de executare avansate de creditor care a fost virată în contul Cabinetului de avocat A..

Înalta Curte pe baza declaraţiei persoanei vătămate F. reţine că inculpatul nu a avut mandat expres pentru primirea în depozit a sumei de 192.547,42 RON; de-altminteri, inculpatul nu a comunicat creditorului F. ridicarea acestei sume de bani şi nici nu i-a dat banii cuveniţi, deci nu a avut intenţia de a ţine în depozit suma încasată.

Apărarea apelantului că persoana vătămată F. a indus în eroare instanţa fondului prin declaraţiile sale pentru a nu fi executat de H., nu va fi primită de Înalta Curte, deoarece această apărare este neconcludentă raportat la conduita penală reproşată apelantului, aceea de a determina executorul judecătoresc să-i vireze direct sumele virate, sume pe care nici nu le-a transmis persoanei vătămate.

Mai mult, titlul executoriu a fost obţinut în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Braşov, în care instanţa a obligat V. să îi restituie persoanei vătămate suma de 23.376 CHF, plus dobânda legală, cu titlu de plată nedatorată de la data acordării comisionului de risc pentru fiecare lună şi până la data plăţii efective, aferent Contractului de credit nr. x din data de 20.06.2007. Or, persoană vătămată a declarat că a vorbit cu avocatul A. cu privire la posibilitatea punerii în executare a acestei hotărâri şi i-a comunicat că nu doreşte să execute banii până nu se pronunţă o hotărâre judecătorească definitivă; cu toate acestea, inculpatul a formulat o cerere de executare silită a hotărârii nedefinitive fără ca persoana vătămată să fie încunoştinţată în acest sens; ulterior avocatul i-a spus că a pus în executare prima hotărâre, însă nu i-a comunicat că ar fi încasat vreo sumă de bani rezultată din executare. Pe de altă parte, persoana vătămată a afirmat că niciodată nu s-a pus problema ca vreo sumă de bani recuperată să fie virată în contul inculpatului sau ridicată de către acesta.

Prin urmare, inculpatul l-a determinat pe executorul judecătoresc L. să-i vireze lui suma executată, contrar dispoziţiei legale ce prevede că aceasta se eliberează creditorului, executorul acţionând fără vinovăţie, bazându-se pe comunicarea avocatului potrivit căreia suma o va ţine în custodie şi presupunând că avocatul acţionează în numele clientului său, conform indicaţiilor acestuia.

Al patrulea act material a fost comis de inculpat în perioada 25.06.2015 - 10.11.2015: la data de 25.06.2015, la Biroul executorului judecătoresc L. din municipiul Bucureşti inculpatul a înregistrat cererea de executare silită prin care S.C. I. S.R.L., reprezentată legal prin S.C. J. - lichidator judiciar, prin avocat împuternicit A., împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc pentru plata sumei de 716.250,14 RON cu dobânda legală, compusă din: 520.075 RON - debit datorat potrivit Sentinţei civile nr. 352/04.06.2015 a Tribunalului Covasna, 196.175,14 RON - dobânda legală calculată potrivit prevederilor art. 6 coroborat cu art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, până la data formulării cererii de executare silită şi dobânda legală calculată în continuare până la achitarea efectivă a debitului, precum şi alte cheltuieli legate de executarea în cuantum de 8.579 RON.

Inculpatul a ataşat Împuternicirea avocaţială nr. x/11.01.2013, prin care era împuternicit de clientul S.C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 27.09.2012 să exercite următoarele activităţi: redactare acţiune în pretenţii în contradictoriu cu Municipiul Târgu Secuiesc, reprezentare fond Tribunalul Covasna, precum şi la instanţele superioare, formare şi reprezentare dosar execuţional şi să asiste/să reprezinte clientul în faţa instanţelor de judecată în dosare civile, penale, de contencios administrativ la toate instanţele, indiferent de rang, precum şi în faţa oricăror alte instituţii, autorităţi de stat şi oricare altă persoană juridică şi fizică de drept privat sau public unde interesele petenţilor o cer, precum şi Factura nr. x/27.06.2015, emisă de A. - Cabinet de avocat către S.C. I. S.R.L., pentru suma de 8.000 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat formare dosar execuţional.

În urma actelor de executare silită, la data de 07.09.2015, terţul poprit AA. S.A., a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 33.790,73 RON.

Prin încheierea din data de 07.09.2015, executorul judecătoresc L. a dispus eliberarea sumei de 33.790,73 RON rezultată din urmărirea silită după cum urmează: suma de 13.150 RON reprezentând cheltuieli de executare, a fost reţinută şi virată în contul executorului judecătoresc, suma de 20.640,73 RON, reprezentând despăgubiri, cheltuieli de judecată, reactualizare creanţă, cheltuieli de executare a fost virată în contul x, deschis la Q., beneficiar Cabinet avocat A..

La data de 09.09.2015, la cererea debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, Judecătoria Târgu Secuiesc a dispus, în Dosarul nr. x/2015, suspendarea provizorie a executării silite pornită în Dosarul nr. x/2015 al L., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite.

La data de 29.09.2015, la L. s-a înregistrat cererea formulată de S.C. I. S.R.L., reprezentată legal prin S.C. J., lichidator judiciar, prin avocat împuternicit A., de renunţare la executare silită.

Prin încheierea din data de 01.10.2015 executorul judecătoresc L. a dispus încetarea executării silite şi închiderea Dosarul execuţional nr. x/2015, încheierea fiind comunicată în aceeaşi zi, prin poşta electronică, avocatului A., şi, prin postă, debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar.

Tot în aceeaşi zi, respectiv în data de 01.10.2015, la L. s-a înregistrat o nouă cerere de executare silită, identică cu prima.

În urma actelor de executare silită, la data de 13.10.2015 terţul poprit BB. S.A., a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 591,25 RON.

La data de 26.10.2015, la sediul Primăriei Municipiului Târgu Secuiesc a avut loc o întâlnire între S.C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. J., reprezentată de K., însoţit de avocat A. şi reprezentantul Municipiului Târgu Secuiesc, Primarul CC., însoţit de consilierul juridic al primăriei, DD., în vederea stabilirii de comun acord a unei modalităţi de stingere a debitului generat de litigiul care a făcut obiectul Dosarului civil nr. x/2013 al Tribunalului Covasna.

În urma întâlnirii, s-a stabilit că în data de 12.11.2015 se va introduce pe ordinea de zi a Consiliului Local, propunerea de rectificare a bugetului local în vederea achitării unei prime tranşe în valoare de 144.372,17 RON urmând ca, ulterior, lichidatorul să pună în discuţia creditorilor plata eşalonată a debitului. În procesul-verbal încheiat cu această ocazie, se face referire şi la suma de 33.790,73 RON executată silit, fiind consemnat şi contul de lichidare deschis pe numele S.C. I. S.R.L., cont unde urmau să fie virate sumele de bani de către debitor.

Din declaraţia reprezentantului S.C. J., K., a rezultat, cu privire la suma executată silită, că inculpatul i-a comunicat că aceasta se află în contul executorului judecătoresc.

La data de 30.10.2015, s-a înregistrat la L. cererea formulată de I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A., prin care s-a solicitat suspendarea executării silite în Dosarul execuţional nr. x/2015, motivat de faptul că, în urma întâlnirii dintre creditor şi UAT Târgu Secuiesc din data de 26.10.2015, s-a convenit ca debitul să fie prins pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local din data de 05.11.2015, în ceea ce priveşte modalitatea şi termenele de plată.

Prin încheierea din data de 04.11.2015, executorul judecătoresc L. a admis cererea creditorului şi a dispus suspendarea executării silite a debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, încheiere ce a fost comunicată debitorului.

La data de 10.11.2015, debitoarea Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, a consemnat suma de 144.373 RON la dispoziţia executorului judecătoresc.

La data de 10.11.2015 s-a înregistrat la L. cererea formulată de I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., prin avocat A., prin care s-a solicitat renunţarea la suspendarea executării silite pe perioada instrumentării actelor de eliberare sume aflate în contul de consemnaţiuni, urmând ca ulterior eliberării, să se dispună din nou suspendarea executării silite. În aceeaşi zi, avocat A. a comunicat prin email executorului judecătoresc contul bancar în care urma să fie eliberate sumele provenite din executarea silită, respectiv x, deschis la U..

Prin încheierea din data de 10.11.2015, executorul judecătoresc L. a dispus eliberarea sumei de 144.964,25 RON rezultată din urmărirea silită declanşată de creditorul I. S.R.L., prin lichidator judiciar J., împotriva debitorului Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, după cum urmează: suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de executare, a fost reţinută şi virată în contul executorului judecătoresc, suma de 143.873,00 RON reprezentând despăgubiri, cheltuieli de judecată, reactualizare creanţă, cheltuieli de executare avansate de creditor, a fost virată în contul x, deschis la H., beneficiar Cabinet avocat A..

Imediat după eliberarea sumelor mai sus menţionate, la data de 11.11.2015, la L. s-a înregistrat cererea formulată de S.C. I. S.R.L., reprezentată legal prin S.C. J., lichidator judiciar, prin avocat împuternicit A., de renunţare la executare silită (dup, fila x).

Prin încheierea din data de 11.11.2015, executorul judecătoresc L. a dispus încetarea executării silite şi închiderea Dosarului execuţional nr. x/2015.

Înalta Curte reţine că martorul K., în calitate de reprezentant al părţii civile S.C. J., a declarat că fără acceptul său inculpatul a primit sumele executate în contul lui bancar. Apărarea apelantului că declaraţia martorului K. ar fi subiectivă, fiindcă ar preconstitui drepturi succesorale este străină de natura cauzei.

Referitor la S.C. I. S.R.L. Tg. Secuiesc apelantul a mai susţinut că executorul judecătoresc nu a făcut abuz în funcţie, procedând la distribuirea sumelor provenite din executarea silită potrivit dispoziţiilor incidente; chiar dacă executorul ar fi fost obligat să distribuie sumele potrivit regulilor incidente procedurii insolvenţei, apelantul a arătat că tot inculpatului ar fi fost obligat executorul să le vireze, fiind cheltuieli curente; în contextul acestei apărări, Înalta Curte nu poate să nu remarce că inculpatul a recunoscut că personal i-a dat executorului informaţiile necesare de virament pentru creanţele datorate cabinetului de avocatură, sume care nu au fost însă încasate cu titlu debit datorat clienţilor, ci au fost încasate numai în limita creanţelor datorate cu titlu de onorariu de avocat (pag. 64 din completările la memoriul de apel, depuse în 26 septembrie). Înalta Curte constată că tocmai conduita recunoscută antrenează răspunderea inculpatului pentru instigarea executorului judecătoresc la abuz în serviciu sub forma participaţiei improprii, instigare ce constă în instrucţiunile transmise executorului vizând titlul sumei distribuite, nicidecum în calificarea acesteia de către avocat cu ocazia încasării.

Prin urmare, inculpatul l-a determinat pe executor să încalce, fără vinovăţie dispoziţia legală, prevăzute în art. 864 din C. proc. civ. ce stabileşte că eliberarea sumei executate se face doar creditorului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că toate cele patru acte materiale anterior analizate cad sub incidenţa legii penale independent de justificările ulterioare ale inculpatului, valorificate prin motivele de apel, ce acreditează teza, de altfel nereală, că a operat compensarea legală ori un drept de retenţie asupra sumelor executate. Nerealitatea tezei este evidentă pentru simplul fapt că sumele executate nu aveau ce să caute în alt cont decât al creditorului, după cum stabileşte legea, iar din contul creditorului nu putea opera compensarea ori dreptul de retenţie al avocatului.

De altfel, motivul referitor la compensarea legală, în cadrul procedurii insolvenţei, a sumelor ce i se cuveneau cu titlu de onorariu de la debitorii procedurii escamotează acuzaţia adusă inculpatului, constând tocmai în aceea că debitorii nu aveau cunoştinţă de sumele încasate de avocat în numele lor, fără acceptul lor.

Apelantul a mai solicitat, prin concluziile depuse ulterior închiderii dezbaterilor în apel, schimbarea de încadrare juridică din forma continuată a unei unice infracţiuni în patru infracţiuni concurente, ca fiind mai favorabilă apelantului, deoarece primele acte materiale ar fi prescrise; Înalta Curte constată însă că în etapa deliberării apelantul nu poate solicita schimbarea de încadrare juridică, iar, nu în cele din urmă, încadrarea juridică într-o singură infracţiune continuată reprezintă încadrarea reală a actelor materiale comise de inculpat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi prin acelaşi mod de comitere a faptei.

În acest sens, sunt pe deplin întemeiate considerentele primei instanţe, care, în esenţă, a observat că actele de executare omogene juridic au fost comise la intervale de timp care permit să fie reţinută unicitatea rezoluţiei infracţionale, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe acte de executare care se contopesc în aceeaşi unitate naturală infracţională, unele din acestea chiar întrepătrunzându-se reciproc sub aspect temporal; mai mult, inculpatul a comis toate acţiunile prin acelaşi tip de conduită infracţională, respectiv în cadrul procedurii de executare silită derulate de acelaşi birou de executare judecătorească şi a avut aceeaşi poziţie subiectivă în toate cele patru acte materiale reţinute, pe care le-a comis în acelaşi scop infracţional constând în însuşirea sumelor de bani aparţinând clienţilor săi, cu o justificare comună reprezentată de plata propriilor onorarii avocaţiale sau activităţi fiduciare nereale.

Ca urmare, Înalta Curte concluzionează că este temeinică reţinerea faptelor de către judecătorul fondului, precum şi efectuarea încadrării juridice a acestora într-o singură infracţiune în formă continuată de participaţie improprie sub forma instigării la abuz în serviciu în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu patru acte materiale.

În continuare, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale a inculpatului, deoarece termenul general de prescripţie este de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. - text legal incident întrucât limitele speciale de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani şi 8 luni închisoare, respectiv 9 ani şi 4 luni închisoare - şi a început să curgă de la ultimul act material din 10 noiembrie 2015, deci nu s-a împlinit în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale de 5 ani închisoare şi a duratei pedepsei complementare aplicate, judicios prima instanţă a dat eficienţă deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen., având în vedere în special cuantumul ridicat al prejudiciului, dar şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este bine integrat social şi nu are antecedente penale, aspecte de natură să limiteze agravarea individualizării pedepsei penale.

Nu în cele din urmă, judecătorul fondului corect a dat eficienţă, diminuând cuantumul pedepsei, duratei relativ mari a procedurilor penale desfăşurate în cauză, aşa cum cere jurisprudenţa CEDO în materie.

Înalta Curte constată că soluţionarea laturii civile a cauzei în mod just s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. şi cele ale art. 1357 alin. (1), art. 1381 şi art. 1385 alin. (1) din C. civ., constatându-se îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, ceea ce a condus la obligarea reparării prejudiciului cauzat prin fapta reţinută în sarcina lui, respectiv la plata către părţile civile a sumei totale de 1.364.307,18 RON, cu titlu de daune materiale, fiind just respinsă cererea de daune morale a S.C. I. S.R.L.

Legal, judecătorul fondului a menţinut măsurile asiguratorii în vederea garantării recuperării prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare ocazionate în cauză.

La examinarea cauzei din oficiu, instanţa de apel nu a constat cazuri de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinţei atacate.

În concluzie, pentru considerentele expuse, se constată că apelul declarat de inculpatul A. este nefondat.

În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pe seama inculpatului, în sumă de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pe seama inculpatului, în sumă de 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2023.

GGC - NN