Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu privire la Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe persoana condamnată A..
S-a recunoscut actul judiciar emis de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Bologna nr. 431 emis la data de 08.02.2023 prin care s-au acordat condamnatului 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022.
S-a dedus din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reţinerii şi arestării în vederea predării şi s-a scăzut perioada executată începând cu data de 12.12.2012 la zi, precum şi un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autorităţile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 90 zile recunoscute prin sentinţă).
S-a dispus anularea Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 211/2022 din 20.12.2022, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 22.06.2023 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 150/F din 08.03.2021, definitivă prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind persoana condamnată A..
S-a susţinut că a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 211/2022 din 20.12.2022, în vederea transferării condamnatului, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, fiind transferat la data de 08.02.2023.
La data de 18.06.2022, Ministerul de Justiţiei din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanţa nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.03.2013 la 25.09.2013, iar sfârşitul pedepsei este 26 iunie 2026.
În concluzie, Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a solicitat să se aprecieze dacă sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind Cooperarea Judiciară Internaţională în materie penală.
Examinând actele dosarului, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 150/F din 09.09.2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. art. 166 alin. (6), lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentinţa penală nr. 571/31. X.2013 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din R.G. nr. 12/14, R.G.N.R. nr. 4058/12 şi R.G. RIP nr. 3354/12, astfel cum a fost modificată prin decizia penală din data de 5. XI.2014 a Curţii cu Juri de Apel din Bologna, Republica Italia, din R. Sent. nr. 27/14, R.G. RIC nr. 6/15, definitivă prin decizia penală din data de 21. III.2016 a Curţii Supreme de Casaţie - Prima secţie, Republica Italia, Registrul General nr. 17213-2105, prin care s-a dispus aplicarea, faţă de condamnatul A., a pedepsei unice de 16 ani închisoare, precum şi sentinţa penală din data de 14. III.2017 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din Reg. Sent. nr. 459/17, R.G. DIB nr. 1039/15 şi R.G.N.R. nr. 4786/11, rămasă definitivă la data de 28. VII.2016, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 38, alin. (1), C. pen., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b), C. pen. a contopit pedepsele de 16 ani închisoare şi de 1 an închisoare, astfel că aplică condamnatului pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 16 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 4 luni închisoare.
În temeiul art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.
În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 72, alin. (1), C. pen. român şi art. 40, alin. (3) din C. pen. român s-a dedus perioada reţinerii şi arestării, în vederea predării, şi scade perioada executată, începând cu data de 12. IX.2012 la zi, şi, de asemenea, scade beneficiul de 675 zile închisoare, liberare anticipată, acordat de autorităţile judiciare italiene.
Prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de apelantul persoană condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 150/F din 09.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, au fost înlăturate dispoziţiile sentinţei apelate privind recunoaşterea sentinţei penale din data de 14.111.2017 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din Reg. Scut. nr. 459/17, R.G. DIB nr. 1039/15 şi R.G.N.R. nr. 4786/11 precum şi aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. h) C. pen., condamnatul urmând să execute pedeapsa de 16 ani închisoare, fiind, totodată menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
La data de 18.06.2021, Ministerul de Justiţiei din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanţa nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022, iar nu cu referire la perioada 25.03.2013 la 25.09.2013, după cum în mod eronat se reţine în sesizare, sfârşitul pedepsei fiind 26 iunie 2026.
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/20014, republicată "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."
Art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. stipulează că, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Faţă de relaţiile trimise de autorităţile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată anterior transferării în România pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa de 16 ani închisoare, dispoziţie intrată în puterea lucrului judecat, precum şi faţă de prevederile legale anterior enunţate, Curtea, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu privire la Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe persoana condamnată A..
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana condamnată A..
Concluziile apărătorului din oficiu, ale Reprezentantul Ministerului Public precum şi poziţia contestatorului în ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia, în raport de criticile formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.
În cauză, Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen., a formulat contestaţie la executare cu referire la executarea Sentinţei penale nr. 150/F din 08.03.2021, definitivă prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe persoana condamnată A., motivat de faptul că, la data de 18.06.2021, Ministerul de Justiţiei din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanţa nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.03.2013 la 25.09.2013, iar sfârşitul pedepsei este 26 iunie 2026.
Având în vedere relaţiile trimise de autorităţile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată anterior transferării în România pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa de 16 ani închisoare, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a recunoscut actul judiciar emis de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Bologna nr. 431 emis la data de 08.02.2023 prin care s-au acordat condamnatului 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022.
Cu toate acestea, în procesul de deducere din pedeapsa de 16 ani închisoare a perioadei reţinerii şi arestării în vederea predării, se constată că, în mod eronat, instanţa de fond a considerat data reţinerii ca fiind 12.12.2012, întrucât prin Sentinţa penală nr. 344 din 13.09.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută de la 12.09.2012 la 13.09.2012, orele 20:30 .
Prin urmare, Înalta Curte reţine că se impune admiterea contestaţiei declarate de persoana condamnată A. şi desfiinţarea sentinţei penale atacate doar sub acest ultim aspect.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului din ultimul cuvânt referitoare la sfârşitul pedepsei ca fiind 26.06.2026, Înalta Curte constată, pe de-o parte că, prin contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a cerut clarificarea situaţiei juridice a persoanei condamnate cu referire la ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanţa nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022, iar pe de altă parte, potrivit art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen. al statului de executare.
Înalta Curte mai constată că acest motiv a fost invocat pentru prima dată în calea de atac a contestaţiei, fără a fi pus în discuţie în faţa primei instanţe şi fără să facă obiectul deliberării judecătorului de la fond.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale atacate numai sub aspectul soluţiei dispuse cu privire la perioada care trebuie dedusă din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 571/31. X.2013 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din R.G. nr. 12/14, R.G.N.R. nr. 4058/12 şi R.G. RIP nr. 3354/12, astfel cum a fost modificată prin decizia penală din data de 5.XI.2014 a Curţii cu Juri de Apel din Bologna, Republica Italia, din R. Sent. nr. 27/14, R.G. RIC nr. 6/15, definitivă prin decizia penală din data de 21.III.2016 a Curţii Supreme de Casaţie - Prima secţie, Republica Italia, Registrul General nr. 17213-2105 şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:
Va deduce din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reţinerii şi arestării în vederea predării începând cu data de 12.09.2012 la zi, precum şi un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autorităţile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 90 zile recunoscute prin sentinţă).
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:
Deduce din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reţinerii şi arestării în vederea predării începând cu data de 12.09.2012 la zi, precum şi un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autorităţile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 90 zile recunoscute prin sentinţă).
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2023.
GGC - NN