Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023
asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 4022 din 16 septembrie 2022 din dosarul nr. x/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de revizuire declarată de revizuenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva deciziei nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.
Prin cererea de revizuire, revizuenta a arătat că hotărârea instanţei de recurs încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 207 din 09 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă aceeaşi acţiune în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 şi în care acţiunea a fost admisă.
În cauză, Înalta Curte a constatat că în privinţa celor două procese nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în raport de cadrul procesual al acestor dosare.
Astfel, s-a reţinut că în dosarul nr. x/2020 au figurat ca părţi: oraşul Breaza, Primarul oraşului Breaza şi S.C A. S.R.L. în calitate de reclamanţi, Curtea de Conturi a României - Camera Conturi Prahova, fiind pârâtă, iar în dosarul nr. x/2020, în calitate de reclamantă, alături de oraşul Breaza, Primarul oraşului Breaza a figurat numita B.; prin urmare, părţile reclamante au fost diferite.
În ceea ce priveşte obiectul celor două dosare, instanţa de revizuire a reţinut că, deşi în aparenţă s-a solicitat anularea aceloraşi acte întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi, cauza juridică a fost diferită, în sensul că, deficienţele constatate au fost în legătură cu două contracte de închiriere diferite atât sub aspectul chiriaşilor (S.C. A. S.R.L. şi B.), a obiectului închiriat, precum şi a sumelor stabilite a fi recuperate drept prejudiciu (4.183,65 RON - B., respectiv 4497,30 RON - S.C. A. SRL).
În concluzie, instanţa de revizuire a stabilit că revizuenta nu a făcut dovada încadrării cererii de revizuire în ipoteza reglementată de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cele două litigii vizând dosare cu părţi şi cauze diferite, făcând imposibilă constatarea autorităţii de lucru judecat, în sensul art. 431 din C. proc. civ., şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 din acelaşi cod, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
II. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii menţionate la pct. I, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a formulat recurs recurenta-revizuentă Curtea de Conturi a României, înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători, sub nr. x/2023.
Prin cererea de recurs se arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire ca nefondată, prin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind, în mod eronat, în opinia recurentei, că în privinţa celor două procese nu a existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză deoarece părţile reclamante şi obiectele celor două dosare ar fi diferite.
Învederează că în dosarul nr. x/2020, reclamant a fost UAT Oraşul Breaza, prin Primar, iar pârâţi au fost Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi B., aceasta figurând ca pârâtă si nu ca reclamantă, cum greşit a reţinut instanţa de revizuire. Mai arată că în dosarul nr. x/2020, reclamant a fost, de asemenea, Oraşul Breaza, prin Primar, iar pârâţi au fost Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi S.C. A. S.R.L.
Menţionează că eroarea privind părţile celor două dosare a apărut din greşita interpretare a obiectului celor două cauze, respectiv anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi Prahova (Decizia nr. 38/2019 şi încheierea nr. 1/22.01.2020 privind măsura dispusă la pct. 1.4) şi nu anularea unor contracte de închiriere.
În ambele dosare, prin petitul principal s-au solicitat:
"Anularea în parte a încheierii nr. 1 din 22 ianuarie 2020 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 38/2019 şi anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce priveşte punctul I.4 din decizie" iar prin petitul subsidiar, în măsura în care instanţa respingea capătul principal, UATO Breaza a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., respectiv cu pârâta B., obligarea acestora la plata prejudiciului stabilit de auditorii publici externi (în cuantum de 4.497,30 RON - S.C. A. S.R.L. şi 4.183,65 RON - B.). De aceea, arată că petitul secundar formulat în aceste dosare nu a influenţat natura acţiunii în anulare formulată de entitatea verificată în contradictoriu cu subscrisa, deoarece acesta a fost formulat în contradictoriu cu partenerii contractuali, care au fost societăţi comerciale diferite, actele/măsurile contestate fiind opozabile doar reclamantului din cele două dosare.
Faptul că a existat în ambele dosare un capăt de cerere subsidiar formulat în contradictoriu cu o terţă persoană, nu a determinat, în opinia recurentei, inadmisibilitatea cererii de revizuire, condiţiile de admisibilitate fiind pe deplin îndeplinite în ceea ce priveşte soluţia principală având ca obiect legalitatea actelor Curţii de Conturi pentru măsura dispusă la pct. 1.4.
Contrar opiniei instanţei de revizuire, consideră că există două decizii pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosare diferite, dar având aceleaşi părţi, aceeaşi cauză (recuperarea prejudiciului produs printr-o HCL) şi acelaşi obiect (anularea actelor de control/administrative emise de Camera de Conturi Prahova), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta-revizuentă apreciază că instanţa de revizuire a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material privind autoritatea de lucru judecat, întrucât nu doar considerentele celor două decizii indicate erau contradictorii, ci şi dispozitivul din prima hotărâre este contrar dispozitivului celei de-a doua hotărâri. Astfel, prin decizia nr. 207 din 09 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a constatat că decizia nr. 38/2019 emisă de Camera de Conturi Prahova a fost legală iar măsura nr. 1.4 dispusă pentru înlăturarea abaterii a fost temeinică, în timp ce prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, s-a constatat că decizia nr. 38/2019 nu era legală şi aceeaşi măsură nr. 1.4 dispusă pentru înlăturarea aceleiaşi abateri nu a fost temeinică.
Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
III. Întâmpinarea formulată Primarul oraşului Breaza şi oraşul Breaza prin Primar
Primarul oraşului Breaza şi oraşul Breaza, prin Primar au formulat întâmpinare prin care învederează că prin cererea de recurs se reiau susţinerile formulate prin cererea de revizuire, cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat din dosarul nr. x/2020. Din punctul de vedere al intimaţilor, aceste susţineri trebuie respinse, deoarece nu reprezintă motive de recurs care să se încadreze în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cu privire la efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acţiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Din acest punct de vedere, se arată în întâmpinare că instanţa de revizuire a stabilit, în mod corect, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.
Referitor la efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, intimaţii învederează că instanţa nu a mai analizat aceste aspecte în condiţiile în care cererea de revizuire nu îndeplinea condiţiile de admisibilitate. Totuşi, precizează că autoritatea de lucru judecat nu a fost încălcată în cauză, motivat de faptul că prin decizia nr. 130 din 27 ianuarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul, păstrându-se ca temeinică şi legală hotărârea pronunţată în fond, respectiv sentinţa nr. 805 din 11 august 2020 prin care s-a admis anularea încheierii nr. 1/2020 şi a deciziei nr. 38/2019.
În plus, arată că urmare actelor întocmite de Camera de Conturi a României (Decizia nr. 38/2019 şi încheierea nr. 1/2020), au fost promovate mai multe acţiuni pe rolul Tribunalului Prahova, dat fiind faptul că au fost chemaţi în judecată, pe lângă Curtea de Conturi şi chiriaşii terenurilor, şi, arată că în fiecare din dosarele menţionate prin întâmpinare, sunt contestate decizia nr. 38/2019 şi încheierea nr. 1/2020, însă cu privire la sume diferite, în funcţie de contractul de închiriere încheiat cu fiecare persoană juridică/fizică, având ca obiect câte un teren din piaţa centrală a oraşului.
Pentru toate acestea, apreciază că hotărârea de revizuire este întemeiată, fiind şi în acord cu apărările formulate prin întâmpinare.
Curtea de Conturi a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat susţinerile din memoriul de recurs.
V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Prin memoriul de recurs, se invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate - părţi, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorităţii de lucru judecat, iar, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa supremă reţine că, în speţă, auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Prahova au desfăşurat la Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Breaza, acţiunea de audit financiar asupra situaţiilor financiare întocmite la 31 decembrie 2018, abaterile financiar contabile şi prejudiciile constate fiind consemnate în Raportul de audit financiar nr. x din 25 octombrie 2019. De asemenea, a fost emisă decizia nr. 38/2019, prin care la pct. 1.4 s-a dispus "Aplicarea măsurilor ce se impun pentru recuperarea integrală a debitelor din sursa ‹‹venituri din chirii şi concesiuni›› în sumă de 49.338,75 RON".
Împotriva măsurii dispuse prin decizia anterioară, în condiţiile prevăzute de pct. 204 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, entitatea verificată a depus contestaţia înregistrată sub nr. x din 06 decembrie 2019, care a fost respinsă prin încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor.
Ulterior, UATO Breaza s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal, solicitând prin cereri distincte, înregistrate sub diferite numere pe rolul Tribunalului Prahova, anularea actelor emise de Camera de Conturi Prahova, respectiv încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 şi decizia nr. 38/2019 cu referire la aceeaşi măsură dispusă la punctul 1.4).
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza - C. şi Oraşul Breaza prin Primar în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi S.C. A. S.R.L. au solicitat anularea în parte a încheierii nr. 1 din 22 ianuarie 2020, prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 38/2019 şi anularea în parte a deciziei nr. 38/2019, în ceea ce priveşte punctul 1.4, iar, în subsidiar, în măsura în care s-ar fi respins capătul principal, obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului în sumă de 4.497,30lei, reprezentând diferenţa între chiria percepută şi încasată conform contractului în cuantum de 229,31 RON/lunar şi suma calculată de auditori, respectiv cuantum chirie 529,13 RON/lunar, pentru o perioada de 15 luni; obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata în continuare, de la data controlului şi până la finalizarea contractului încheiat a sumei de 529,13 RON reprezentând chirie lunară, aşa cum a fost stabilită de auditorii Camerei de Conturi Prahova.
Prin sentinţa nr. 806 din 11 august 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova a admis acţiunea şi a anulat în parte încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 şi decizia nr. 38/2019 în ceea ce priveşte pct. 1.4. referitor la recuperarea sumei de 4.497,30 RON, concluzionându-se că a fost afectată în parte legalitatea acestor acte administrative, deficienţele constatate de instituţia de control, reprezentante de încheierea de contracte fără licitaţie şi cu nerespectarea Hotărârea Consiliului Local nr. 61 din 27 aprilie 2017 nu s-a verificat, prin contractul nr. x din 27 iunie 2018 preţul chiriei a fost stabilit la 229,31 RON/lună, iar în hotărârea Consiliului Local s-au stabilit diferite taxe pentru folosirea locurilor publice aplicabile pentru anul 2018, inclusiv o taxă cu valoarea de 0,85 % pentru vânzarea de produse şi servicii corespunzătoare zonei D a localităţii în conformitate cu art. 486 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 227/2015, prelungirea contractelor dispunându-se în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local nr. 60 din 31 mai 2018, încheierea convenţiilor reprezentând doar punerea în aplicare a acestei hotărâri.
În aceeaşi cauză, prin decizia nr. 207 din 09 februarie 2021, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul şi a respins acţiunea în anulare, constatându-se că măsurile stabilite la pct. 1.4 din decizia nr. 39/2019, menţinute prin încheierea nr. 1/2020, nu au fost afectate de nelegalitate, închirierea unui bun proprietate publică neputându-se realiza decât prin licitaţie publică, la un preţ care să reflecte o reală exploatare a bunului în condiţii de eficienţă şi că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că prevederile art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2006 şi a art. 15 din Legea nr. 213/1998 au fost respectate.
Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza şi Oraşul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi B., au solicitat anularea în parte a încheierii nr. 1 din 22 ianuarie 2020, prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 38/2019 şi anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce priveşte punctul 1.4 din decizie.
În subsidiar, în măsura în care s-ar fi respins capătul principal, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei B., la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului, în suma de 4.183,65 RON, reprezentând diferenţa între chiria percepută şi încasată conform contract, în cuantum de 210,69 RON/lună şi suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 489,60 RON lunar, pentru o perioadă de 15 luni, precum şi obligarea pârâtei la plata în continuare, de la data controlului şi până la finalizarea contractului încheiat, a sumei de 489,60 RON reprezentând chirie lunară.
Prin sentinţa civilă nr. 883 din 14 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova, secţia a-II-a, civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamanta UATO Breaza, anulând în parte încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 şi decizia nr. 38/2019 în ceea ce priveşte măsura de la punctul 1.4. Astfel, prejudiciul reţinut de Curtea de Conturi a fost reprezentat de diferenţa de chirie de încasat de la 9 persoane juridice, faţă de cea stabilită prin hotărârile Consiliului local de stabilire a taxelor, impozitelor şi a altor categorii de venituri anuale, prin raportare la Hotărârea Consiliului Local nr. 61 din 27 aprilie 2017, reţinându-se încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanţelor publice locale şi art. 15 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, doar prin licitaţie publică, neexistând posibilitatea încheierii de acte adiţionale.
Prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul anterior arătat, a fost respins recursul declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova în contradictoriu cu UATO Breaza, menţinând aşadar sentinţa civilă nr. 883 din 14 septembrie 2020 a Tribunalului Prahova.
Înalta Curte reţine că prin cererea de revizuire, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021/a1, s-a solicitat revizuirea deciziei anterior menţionate despre care s-a afirmat că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 207 din 09 februarie 2021, în dosarul nr. x/2020.
În cauză, instanţa de revizuire a constatat în privinţa celor două procese anterior arătate că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în raport de cadrul procesual al dosarelor enunţate anterior.
În recurs, în dosarul nr. x/2023, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
"există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Acest motiv de revizuire este incident în situaţia în care acelaşi proces este judecat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice.
În mod corect a constatat instanţa anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În acord cu susţinerile recurentei-revizuente, Completul de 5 judecători constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anterior arătate, întrucât hotărârile contradictorii poartă asupra unor pricini cu acelaşi obiect şi având acelaşi părţi.
Astfel, se reţine că în ambele dosare menţionate, în care s-au pronunţat hotărârile supuse analizei instanţei de revizuire, Oraşul Breaza şi Primarul oraşului Breaza sunt reclamanţi, S.C. A. S.R.L. şi B. fiind pârâţi.
Referitor la obiectul şi cauza celor două dosare, se constată că ele vizează cereri în anulare formulate împotriva aceloraşi acte administrative, respectiv decizia nr. 38/2019 şi încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020. De asemenea, este vorba despre o abatere unică reţinută prin aceeaşi măsură din decizia nr. 38/2019, deficienţele constatate fiind în legătură cu emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care autoritatea intimată a încălcat dispoziţiile legale referitoare la achiziţiile publice.
Faţă de capătul principal de cerere, respectiv anularea actelor administrative, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 207 din 09 februarie 2021, în sensul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la legalitatea măsurii dispuse de Curtea de Conturi de la pct. 1.4, măsură obligatorie faţă de autoritatea publică. De asemenea, faptul că a existat în ambele dosare un capăt de cerere subsidiar formulat în contradictoriu cu o societate comercială terţă diferită nu determină inadmisibilitatea cererii de revizuire, condiţiile de admisibilitate fiind pe deplin îndeplinite în ceea ce priveşte soluţia principală având ca obiect legalitatea actelor Curţii de Conturi privind măsura dispusă la pct. 1.4 din decizia nr. 38/2019.
Faţă de cele prezentate, constatând că sunt întemeiate motivele şi criticile formulate de recurentă, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată. În temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire formulată de recurenta-revizuentă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi şi va anula decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020. În consecinţă, va trimite cauza Curţii de Apel Ploieşti în vederea rejudecării recursului promovat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinţei nr. 883 din 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva deciziei nr. 4022 din 16 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Casează hotărârea atacată şi rejudecând:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi.
Anulează decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.
Trimite cauza Curţii de Apel Ploieşti în vederea rejudecării recursului declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinţei nr. 883 din 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2023.