Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă la data de 27 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri în sumă de 30.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea bărcii sale, susţinând că este pescar de meserie şi prin această activitate de pescuit se întreţine atât pe el cât şi familia sa. Reţinându-i-se barca şi uneltele de pescuit pentru o perioadă de aproximativ 6 luni, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu estimat la 100 RON pe zi, iar diferenţa până la totalul de 30.000 RON solicitat reprezintă daune morale.
În drept, reclamantul a invocat art. 504-506 din C. proc. pen.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.
Prin sentinţa civilă nr. 1001/05.07.2022, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., solicitând să se constate că sentinţa apelată este netemeinică şi, în consecinţă, să se dispună anularea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, dacă se apreciază a fi suficiente temeiuri, să se dispună reţinerea cauzei spre soluţionare.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Prin decizia civilă nr. 307/10 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de către apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1001/05.07.2022 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2021.
Curtea a constatat că a rămas fără efect apelul incident formulat de către apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva aceleiaşi sentinţe.
4. Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 307/10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A. la data de 15 decembrie 2022, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
5. Motivele de recurs.
În cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva deciziei civile nr. 307/10.11.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul a arătat, în esenţă, că nu a putut plăti în termen taxa judiciară de timbru întrucât nu i-a parvenit citaţia emisă pe numele său care conţinea o astfel de obligaţie.
Recurentul reclamant a arătat că, la termenul de judecată în apel, deşi a învederat instanţei acest aspect şi a cerut înscrierea în fals cu privire la semnătura ce apare pe procesul-verbal de citare, instanţa de apel nu i-a luat în considerare susţinerea potrivit căreia semnătura care apare pe procesul-verbal de remitere a citaţiei nu îi aparţine nici lui, nici soţiei sale cu care locuieşte, neexistând alte persoane care locuiesc în imobilul respectiv. Recurentul reclamant a indicat să semnătura respectivă este contrafăcută astfel încât nu a avut cunoştinţă de citaţie şi nu şi-a putut îndeplini obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.
În drept, recurentul reclamant a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
6. Apărările formulate în cauză.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, din decizia instanţei de apel, nu rezultă că apelantul ar fi solicitat înscrierea în fals, iar reprezentantul apelantului reclamant a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei netimbrării apelului şi nicidecum nu a solicitat înscrierea în fals.
Intimatul a arătat că instanţa de apel a procedat în mod legal anulând apelul ca netimbrat.
7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 04 ianuarie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .
Prin rezoluţia din 09 martie 2023 a fost fixat termen de judecată la 17 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu este întemeiat. Conform acestui text legal, hotărârea poate fi casată în cazul în care instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Examinând decizia recurată, prin prisma celor expuse de recurentul reclamant în susţinerea acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că nu se poate reţine o încălcare a normelor de procedură în sensul învederat de recurentul reclamant.
Astfel, potrivit art. 163 alin. (1) din C. proc. civ., comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea. Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa, astfel cum prevede alin. (6) al aceluiaşi articol.
Înştiinţarea completată de agentul procedural are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către agent, art. 164 alin. (4) din C. proc. civ. arătând că menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
În cauză, dovada de înmânare a citaţiei prin care i s-a pus în vedere apelantului reclamant obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 752,5 RON a fost semnată la rubrica privind semnătura destinatarului, la data de 02.09.2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul instanţei de apel.
La termenul de judecată în faţa instanţei de apel, avocatul apelantului reclamant a arătat că nu are cunoştinţă de împrejurarea că părţii pe care o asistă i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru iar apelantul reclamant a susţinut că nu a primit adresa emisă la data de 31.08.2022, prin care i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 752,5 RON.
Dovada de înmânare menţionată a fost prezentată de instanţă apelantului reclamant iar acesta a afirmat că semnătura nu îi aparţine, acceptând posibilitatea ca factorul poştal să fi semnat în locul său. În situaţia expusă, reprezentantul apelantului reclamant nu a solicitat să fie urmată procedura falsului, lăsând la aprecierea instanţei soluţia cu privire la excepţia netimbrării apelului.
Astfel, contrar susţinerii recurentului reclamant, instanţa nu a fost învestită cu o cerere din partea părţii, care a beneficiat de asistenţă juridică prin avocat ales, de a fi declanşată procedura falsului, dimpotrivă, apărătorul părţii a lăsat la aprecierea instanţei soluţia care urma să fie pronunţată ca urmare a netimbrării cererii de apel. În consecinţă, întrucât partea nu şi-a exercitat dreptul de a solicita declanşarea procedurii înscrierii în fals, nu se poate reproşa instanţei de apel că nu ar fi urmat respectiva procedură.
În situaţia expusă, date fiind menţiunile din înştiinţarea completată de agentul procedural privind comunicarea adresei prin care părţii i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, necombătute prin mijloacele procesuale prevăzute de lege în acest scop, nu poate fi reţinută susţinerea recurentului reclamant în sensul că nu şi-ar fi putut îndeplinit obligaţia de plată a taxei întrucât nu ar fi avut cunoştinţă de aceasta.
În consecinţă, întrucât dovada achitării taxelor de timbru se ataşează cererii de apel conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăzând că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., în mod corect instanţa de apel a aplicat această sancţiune, în condiţiile în care partea nu a uzat nici de dreptul conferit de art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., de a complini lipsa dovezii achitării taxei de timbru până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 307 din 10 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 307 din 10 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.