Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea înregistrată la data 15.09.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamantul-pârât A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B.:
1.- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2008 de către C., încheiat între autorul reclamantului, D., în calitate de vânzător şi pârâta-reclamantă B., în calitate de cumpărătoare, prin care D., în prezent decedat, a vândut pârâtei-reclamante B. nuda proprietate asupra apartamentului nr. x, situat în Bucureşti, b-dul. x nr. 22, compus din doua camere de locuit, balcon şi dependinţe (vestibul, bucătărie, cămară, baie), în suprafaţă utilă de 48,69 mp şi balcon în suprafaţă de 6,75 mp, în suprafaţă totală de 55,44 mp, împreună cu cota indiviză aferentă din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, precum şi cota indiviză de teren aferent locuinţei în suprafaţă de 6,06 mp situat sub construcţie, care a fost atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei şi care urmează regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1991, vânzătorul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra întregului apartament;
2.- să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. x/21.11.2006 de către C. prin care testatorul D. a testat în favoarea pârâtei-reclamante B. cu privire la apartamentul nr. x, situat în Bucureşti, b-dul. x nr. 22, compus din două camere de locuit, balcon şi dependinţe;
3.- să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului nr. x, situat în Bucureşti, b-dul. x nr. 22, compus din două camere de locuit, balcon şi dependinţe, în calitate de moştenitor testamentar al defunctului D., legatar cu titlu particular cu privire la imobilul în cauză, conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 54/05.08.2014, emis de E.;
4.- evacuarea pârâtei-reclamante din apartamentul nr. x, situat în Bucureşti, b-dul. x nr. 22, sector 1;
5.- obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 18.525 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă asupra apartamentului nr. x, situat în Bucureşti, b-dul. x nr. 22, calculată de la data decesului numitului D., respectiv 17.03.2014 şi până la data de 15.10.2014 (600 de euro pe lună x 7 luni=4.200 euro la un curs euro/leu de 4,4109 la data formulării precizării, respectiv 15.10.2014), precum şi obligarea în continuare a pârâtei-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosinţă asupra apartamentului nr. x, până la data predării efective a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 19853/14.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului-pârât, invocată de pârâta-reclamantă prin întâmpinare; s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului-pârât în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2008 de către C., invocată de pârâta-reclamantă prin întâmpinare; s-a respins ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2008 de către C.; s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamantului-pârât în ceea ce priveşte restul capetelor de cerere, invocată de pârâta-reclamantă prin întâmpinare; s-a respins restul capetelor din cererea principală formulată de reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., ca neîntemeiate; s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B., în contradictoriu cu reclamantul-pârât A., ca rămasă fără obiect; a fost obligat reclamantul-pârât să achite paratei-reclamante cheltuieli de judecată în suma de 6.648 RON reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 3555/A/24.10.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins apelul, ca nefondat, şi a obligat apelantul reclamant la plata către intimata pârâtă a sumei de 4493 RON cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 312/11.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3555/A/24.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 1244A/07.07.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelul formulat de apelantul-reclamant-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 19853/14.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21.12.2020
Prin încheierea din 16 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului, iar prin încheierea din 5 aprilie 2022 a aceleiaşi instanţe s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din data de 16.11.2021, formulată de recurentul-reclamant-pârât A..
2. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021 şi a încheierii din 5 aprilie 2022, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2014, a declarat recurs recurentul-reclamant-pârât A., indicând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Arată că încheierile atacate sunt nelegale, având în vedere că s-a depus cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, prin e-mail, astfel că nu au fost îndeplinite dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Susţine recurentul astfel că fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, dar şi art. 22 C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate - care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se tinde să se demonstreze aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.
În acest sens, se reţine că, în cauză, prin încheierea din 16 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa de recurs a suspendat judecarea pricinii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, deşi legal citate, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Această normă de procedură consacră unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecăţii, care rezultă din voinţa tacită a părţilor de a nu mai continua judecata, voinţă dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele, deşi legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată. Însă, dacă se prezintă cel puţin una dintre părţi, în temeiul art. 223 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va trece la judecată, aceasta neputând fi suspendată.
De asemenea, instanţa este obligată să treacă la judecarea pricinii, chiar dacă părţile, legal citate, nu se prezintă, în cazul în care cel puţin una dintre ele a cerut judecarea în lipsă. Aşadar, suspendarea voluntară a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.
În speţă, din verificările efectuate de instanţa supremă cu privire la formularea şi transmiterea unei cereri de amânare a cauzei la termenul când s-a pronunţat încheierea de suspendare a judecăţii, se constată că la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu Minori şi de Familie nu este înregistrată această cerere, pe care recurentul a depus-o la dosarul de recurs, alături de actele doveditoare ale transmiterii lor (imprimarea mesajului de poştă electronică, f.32-36).
Ca urmare a adresei transmise Curţii de Apel Bucureşti pentru a se comunica motivele pentru care cererea de amânare formulată de F., în numele recurentului, transmisă prin poşta electronică la data de 15 noiembrie 2021, ora 13:00, la registratura secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu Minori şi de Familie, nu a fost înregistrată în dosarul electronic nr. x/2014, această instanţă a comunicat că nu a identificat în evidenţele electronice ale instanţei mesajul în discuţie, ci la acea dată figurează transmis prin poşta electronică doar un singur mesaj, de la apărătorul intimatei B., la ora 18:06.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, coroborate cu răspunsul Curţii de Apel Bucureşti, rezultă că la data de 15 noiembrie 2021, ora 13:00, recurentul a transmis cererea de amânare prin email către registratura secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu Minori şi de Familie - adresa registraturaS3civCAB@just.ro - iar în " C. civ.:"-ul acestui email se află adresa apărătorului intimatei, x@x.com [" C. civ.:" este prescurtarea de la "carbon copy" (copie de informare) şi înseamnă că orice persoană listată în câmpul C. civ.: al unui mesaj primeşte o copie a mesajului, la expedierea acestuia].
Nu se cunosc motivele ce au determinat neprimirea corespondenţei electronice de către destinatar (instanţa de apel), deşi adresa înscrisă este corectă.
Împrejurarea trimiterii sale este însă confirmată atât de dovezile depuse în etapa recursului de către recurent, cât şi de înscrisurile depuse la dosar de însăşi intimată, care a arătat că a primit mesajul al cărui destinatar principal era Curtea de Apel Bucureşti şi care cuprindea cererea de amânare şi dovada imposibilităţii medicale de prezentare a avocatului recurentului.
De altfel, după primirea acestui mesaj, la aceeaşi dată, 15 noiembrie 2021, la ora 18:06, avocat G., apărător al intimatei B., a transmis instanţei de apel prin poştă electronică o cerere prin care arăta că este de acord cu cererea de amânare a cauzei formulată de partea adversă.
Or, formularea unei cereri de amânare, justificată cu acte medicale, cum este cazul în speţă, constituie un indiciu clar că partea doreşte continuarea judecăţii, însă este împiedicată să se prezinte la termen.
Corelativ, partea adversă şi-a arătat acordul pentru amânarea cauzei cerută de recurent, printr-o cerere care se afla la dosarul de apel la data suspendării judecăţii.
În acest context şi pentru a nu interpreta dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în mod excesiv de formalist, rezultă că, dacă există împrejurări pentru care părţile nu se pot prezenta la judecată şi în acest context solicită instanţei amânarea cauzei din aceste motive, chiar dacă nu se formulează lit. o) cerere de judecare a cauzei în lipsă, instanţa este ţinută a se pronunţa cu precădere asupra cererii de amânare, numai în cazul respingerii acesteia putând fi ridicată problema absenţei unei cereri de a se păşi la judecată în absenţa părţii.
De aceea, având în vedere că reglementarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se bazează pe o prezumţie relativă de desistare voluntară de continuarea judecăţii, ce a fost răsturnată prin dovezile administrate - care includ conduita procesuală a ambelor părţi din proces - cazul de suspendare facultativă în discuţie nu era incident.
Chiar dacă instanţei de apel nu îi este imputabilă această încălcare, în absenţa cererii de amânare şi a înscrisurilor ce o însoţeau, în speţă este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. şi de vătămarea suferită de recurent prin suspendarea judecăţii în coordonatele în care manifestarea sa de voinţă în proces era contrară ipotezei avute în vedere de textul aplicat de instanţa de apel.
Încheierea din data de 5 aprilie 2022 (prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale pretins strecurate în încheierea de suspendare formulată de recurentul A.) va fi desfiinţată faţă de caracterul său accesoriu raportat la încheierea ce va fi desfiinţată prin casare pentru motivele anterior arătate, astfel încât va fi admis recursul şi cu privire la încheierea de îndreptare a erorilor materiale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021 şi a încheierii din 5 aprilie 2022, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2014, cu consecinţa casării încheierilor pronunţate şi a trimiterii dosarului aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021 şi a încheierii din 5 aprilie 2022, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..
Casează încheierile atacate şi trimite cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.