Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 639/PI din 29.12.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată (1127 acte materiale).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., cu referire la art. 9 alin. (1), (2) din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 305/30.05.2019 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia penală nr. 1156/08.11.2019 a Curţii de Apel Timişoara.

În temeiul art. 40 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 305/30.05.2019 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia penală nr. 1156/08.11.2019 a Curţii de Apel Timişoara, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni (1/3 din pedeapsa de 2 ani), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare, partea din pedeapsa complementară executată după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate la zi.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata pedepsei executată anterior de la data de 08.11.2019 până la data de 21.09.2021, cu excepţia perioadei în care executarea pedepsei cu închisoarea a fost întreruptă, respectiv a perioadei din data de 23.12.2020 - 23.06.2021.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a constatat decăzut inculpatul A. din dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale.

În baza art. 397 alin. (1) şi art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1327, art. 1373 şi art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- DGRFP Timiş prin Administraţia Finanţelor Publice Timiş şi, pe cale de consecinţă au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii A. şi B., la plata sumei de 14.400 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale către partea civilă şi pe inculpaţii A. şi C., la plata sumei de 34.257 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale către partea civilă şi a respins, în rest pretenţiile solicitate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 249 alin. (1) şi art. 397 alin. (4) din C. proc. pen. raportat art. 11 din Legea nr. 241/2005, în reglementarea în vigoare la data săvârşirii faptelor şi ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. 19/2017, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., C. şi A., până la concurenţa sumei de 14.400 RON, pentru inculpata B., la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) până la data achitării integrale a debitului, a sumei de 34.257 RON pentru inculpata C., la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) până la data achitării integrale a debitului, respectiv a sumei de 48.657 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) până la data achitării integrale a debitului, pentru inculpatul A..

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea unui număr de 804 facturi fiscale, existente la dosarul cauzei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 639/PI din 29.12.2022 pronunţate de Tribunalul Timiş au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara.

B. 1. Prin încheierea din data de 08.03.2023, Curtea de Apel Timişoara, în unanimitate a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea unică de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9, alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (1127 acte materiale) în 47 de infracţiuni concurente, conform art. 38 alin. (1) din C. pen., după cum urmează:

1. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în relaţie cu S.C. D. S.R.L. (2 acte materiale);

2. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în relaţie cu S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., prin administrator G. (99 de acte materiale);

3. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu H. (41 acte materiale);

4. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu I. S.R.L. prin administrator J. (44 acte materiale);

5. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. K. S.R.L. prin administrator B. (12 acte materiale);

6. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. L. S.R.L. prin administrator M. şi N. (10 acte materiale);

7. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. O. S.R.L. prin administrator P. (19 acte materiale);

8. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. Q. S.R.L. prin administrator R.;

9. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L. toate reprezentate de administrator V. (57 acte materiale);

10. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. W. S.R.L. prin administrator X. (59 acte materiale);

11. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. Y. S.R.L. prin administrator Z. (5 acte materiale);

12. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. AA. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. ambele prin administrator CC. (80 acte materiale);

13. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. DD. S.R.L. prin administrator EE. (3 acte materiale);

14. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. FF. S.R.L. prin administrator GG.;

15. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. HH. S.R.L. prin administrator II. (2 acte materiale);

16. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. JJ. S.R.L. prin administrator KK.;

17. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. LL. S.R.L. prin administrator MM. (50 acte materiale);

18. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. NN. S.R.L., prin administrator OO. (13 acte materiale);

19. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. PP. S.R.L. prin administrator QQ. (10 acte materiale);

20. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. RR. S.R.L. prin administrator SS. (11 acte materiale);

21. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. TT. S.R.L. prin administrator UU. (13 acte materiale);

22. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., S.C. VV. S.R.L. prin administrator WW. (3 acte materiale);

23. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu PFA XX. şi S.C. YY. S.R.L. administrator XX. (16 acte materiale);

24. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. ZZ. S.R.L. prin administrator AAA.;

25. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. BBB. S.R.L. prin administrator CCC. (8 acte materiale);

26. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. DDD. S.R.L. prin administrator EEE. (57 acte materiale);

27. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. FFF. S.R.L. prin administrator GGG. 1;

28. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. HHH. S.R.L. prin administrator III. (2 acte materiale);

29. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. JJJ. S.R.L. prin administrator KKK.;

30. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. LLL. S.R.L. prin administrator MMM. (6 acte materiale);

31. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. NNN. S.R.L. prin administrator OOO. (15 acte materiale);

32. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. PPP. S.R.L. şi S.C. QQQ. S.R.L. prin administrator RRR., (10 acte materiale);

33. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. SSS. S.R.L. prin administrator TTT. (26 acte materiale);

34. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. UUU. S.R.L. prin administrator VVV., (24 acte materiale);

35. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. WWW. S.R.L. prin administrator XXX. (25 acte materiale);

36. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. YYY. S.R.L. prin administrator ZZZ.;

37. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. AAAA. S.R.L. prin administrator BBBB. (7 acte materiale);

38. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. CCCC. S.R.L. prin administrator CCCC. (5 acte materiale);

39. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. DDDD. S.R.L. prin administrator C. (28 acte materiale);

40. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. EEEE. S.R.L. prin administrator FFFF. (2 acte materiale);

41. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. GGGG. S.R.L. prin administrator HHHH. (11 acte materiale);

42. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. IIII. S.R.L. prin administrator JJJJ. (7 acte materiale);

43. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. KKKK. S.R.L. prin administrator LLLL.;

44. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. MMMM. S.R.L. prin administrator NNNN. (2 acte materiale);

45. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în raport cu S.C. OOOO. S.R.L. prin administrator PPPP.;

46. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în raport cu S.C. QQQQ. S.R.L. prin administrator RRRR. (18 acte materiale);

47. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în raport cu S.C. SSSS. S.R.L. TTTT. prin administrator UUUU. (323 acte materiale).

B. 2. Prin Decizia penală nr. 250/A din data de 28 martie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a dispus:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului declarat de inculpatul A. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale apelate doar cu privire la inculpatul A., şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, Curtea de apel a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, sub aspectul săvârşirii următoarelor 46 de infracţiuni:

a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75. alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 79 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. (în raport cu S.C. SSSS. S.R.L. - 323 acte materiale);

a menţinut pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie aplicate de prima instanţă; a constatat că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 305/2019 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia penală nr. 1156/08.11.2019 a Curţii de Apel Timişoara.

În temeiul art. 40 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 305/2019 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia penală nr. 1156/08.11.2019 a Curţii de Apel Timişoara, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 8 luni (1/3 din pedeapsa de 2 ani), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

A menţinut modalitatea de contopire a pedepselor complementare şi a celor accesorii.

În baza art. 397 alin. (1) şi art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, şi în consecinţă, a obligat pe inculpatul A. să-i plătească părţii civile şi suma de 178.703 RON, la care se adaugă accesoriile (dobânzi şi penalităţi) până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale, pe lângă despăgubirile acordate de prima instanţă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 250/A din data de 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală inculpatul A. a formulat recurs în casaţie.

În motivele de recurs a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"(...) a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", precum şi pct. 12 "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzut de lege".

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul A. a arătat că aspectele reţinute de instanţa de apel nu pot fi încadrate în elementul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005. A menţionat că activitatea sa a constat în "procurarea, completarea şi punerea la dispoziţie de facturi fiscale şi chitanţe de plată", nefiind o activitate specifică evaziunii fiscale. Săvârşirea unor asemenea acţiuni este irelevantă în contextul în care nu i s-a imputat vreo calitate de fapt sau de drept în cadrul societăţilor comerciale emitente sau în cadrul societăţii comerciale subiect fiscal.

A mai arătat că din modul de descriere a faptei imputate nu rezultă vreo legătură de cauzalitate dintre activităţile întreprinse şi cele ale autorului, cum de altfel, nu este evidenţiată nicio legătura subiectivă între acestea. Procurarea ori completarea de facturi şi punerea acestora la dispoziţia autorului infracţiunii, nu sunt suficiente pentru a reţine un ajutor dat autorul infracţiunii în legătură cu înregistrarea în contabilitate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a menţionat că hotărârea primei instanţe nu a fost atacată cu apel în defavoarea sa de către partea civilă ANAF, apelul acesteia vizând doar latura civilă şi nici de către procuror, astfel că în condiţiile în care instanţa de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, instanţa de apel nu mai putea să recurgă la alte criterii de individualizare, fiind obligată, în considerarea principiului statuat în art. 418 din C. proc. pen., a nu majora cuantumul de executat.

Inculpatul a mai susţinut că legea a fost aplicată eronat nefiind individualizată forma actului normativ incidentă în condiţiile modificărilor succesive ale Legii nr. 241/2005, până la data epuizării infracţiunii (31 decembrie 2013) ori până la pronunţarea asupra fondului apelului (28.03.2023), mai ales în condiţiile unei reglementări mai favorabile la data epuizării faptelor, 31 decembrie 2013. Astfel, recurentul a susţinut că forma Legii nr. 241/2005, înainte de 1 februarie 2014 şi înainte de interpretarea dată prin Decizia nr. 9/HP/2017 a ICCJ, este cea care trebuie evaluată ca fiind mai favorabilă.

A mai menţionat că, în contextul în care i-ar fi fost reţinute prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în vigoare la data săvârşirii faptei, tratamentul sancţionator era diferit, limitele de pedeapsă fiind reduse cu jumătate şi a solicitat aplicabilitatea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât autorului faptei acest beneficiu i-a fost acordat datorită împrejurării că prejudiciul a fost acoperit integral încă din faza de urmărire penală.

A arătat că, în ipoteza în care se apreciază că nu se poate hotărî asupra incidenţei acestei prevederi legale în calea de atac a recursului în casaţie, să fie avute în vedere sporirea cuantumului pedepsei în contextul lipsei antamării chestiunii în apel. În final, a susţinut că sancţiunea aplicată nu putea depăşi cuantumul minimului prevăzut de lege.

C. Prin încheierea din data de 21 iunie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 250/A din data de 28 martie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Înalta Curte a constatat că aspectele referitoare la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, precum şi legătura de cauzalitate dintre activităţile întreprinse de complice şi cele ale autorului pot fi evaluate în cadrul procedurii pendinte, prin prisma cazului de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

De asemenea, a reţinut că şi criticile referitoare la nelegalitatea pedepsei pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte a reţinut că nu se circumscrie cazului de casare invocat, în calea de atac a recursului în casaţie verificându-se doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanţele anterioare şi la caracterizarea în drept a acesteia. Mai mult, instanţa de apel a analizat posibilitatea reţinerii acestei cauzei apreciind că nu se impunea în raport de faptul că prejudiciul, în cuantum de 623.392 de RON, a fost plătit doar de către coinculpat. În acest context s-a evocat Decizia 9/2017 din 15 martie 2017, pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, prin care s-a statuat în sensul că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data de 1 februarie 2014, reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul A., a fost condamnat pentru săvârşirea complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75. alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. (în raport cu S.C. SSSS. S.R.L. - 323 acte materiale).

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, i-a procurat (de la persoane neidentificate din Piaţa Mehala din Timişoara), completat (conform indicaţiilor primite în ciornă de la inculpatul UUUU.) şi a pus la dispoziţia inculpatului UUUU. facturi fiscale şi chitanţe de plată sub antetul societăţilor comerciale S.C. VVVV. S.R.L. Timişoara şi S.C. WWWW. S.R.L. Timişoara pentru justificarea operaţiunilor comerciale derulate de S.C. SSSS. S.R.L. TTTT. cu aceste două societăţi, operaţiuni, care în realitate nu au existat. Inculpatul UUUU., în calitate de asociat unic şi administrator legal al S.C. SSSS. S.R.L. TTTT., a evidenţiat, în scop evazionist, în actele contabile ale societăţii cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale constând în achiziţii de bunuri şi accesorii de tip PSI, respectiv pulbere stins incendiu, stingătoare, membrană, furtun stingător, spumant, vopsea etc. în baza a 220 facturi fiscale şi chitanţe sub antetul S.C. WWWW. S.R.L. Timişoara, în valoare totală de 931.283 de RON, din care TVA 180.248 de RON şi în baza a 103 facturi fiscale şi chitanţe sub antetul S.C. VVVV. S.R.L. Timişoara, în valoare de 411.015 RON din care TVA 79.551 de RON, furnizate de către inculpatul A., cauzând un prejudiciu bugetului de stat în suma totală de 623.392 de RON.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiunea de evaziune fiscală evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; iar, potrivit art. 9 alin. (2) al din Legea nr. 241/2005, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limitele minime şi maxime prevăzute de lege se majorează cu 5 ani.

Potrivit Deciziei 21/2017 pronunţate de ÎCCJ - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 1024/27.12.2017), fapta de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prin folosirea de facturi şi chitanţe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

A evidenţia în documente contabile operaţiuni fictive presupune a înregistra anumite operaţiuni care nu au corespondent în realitatea obiectivă.

Elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, în forma ce este reglementată prin textul legal menţionat anterior, se poate realiza doar printr-o acţiune de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale, cu caracter de document justificativ, facturi şi chitanţe, a unor cheltuieli ce nu au o reflectare exactă în realitate, nu au fost determinate de operaţiuni reale ori au la bază operaţiuni fictive. Prin acţiunea sa, făptuitorul alterează conţinutul evidenţelor contabile, documentelor legale, cu relevanţă, facturi fiscale ori chitanţe, realizând cheltuieli nereale ori operaţiuni fictive.

Înregistrarea operaţiunilor fictive constituie infracţiune dacă a avut ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, scopul fiind ataşat laturii obiective a infracţiunii.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale se înţelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează şi în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecinţa diminuării venitului net şi, implicit, a obligaţiei fiscale către stat (ICCJ, SP, Decizia nr. 1113 din 15 februarie 2005).

Prealabil, instanţa de recurs reţine că recurentul a beneficiat de reducerea pedepsei ca urmare a recunoaşterii învinuirii, prin cererea de recurs criticând soluţia de condamnare sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii.

Contrar susţinerii apărării, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului constituie complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală. Baza factuală reţinută de instanţa de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat a determinat reţinerea caracterizării în drept menţionate, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel reţinând în mod corect, aceea că ajutorul acordat în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie complicitate în raport cu fapta autorului.

Acest aspect a fost reţinut de instanţa de fond şi confirmat de instanţa de apel, astfel: complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală presupune fapta persoanei care cu intenţie înlesneşte, ajută autorul infracţiunii de evaziune fiscală, în acest sens fapta inculpatului A. îndeplineşte condiţiile menţionate, activitatea sa servind efectiv autorilor la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prin faptul că a completat facturile fiscale nereale ce au fost ulterior puse la dispoziţia diferitelor persoane, administratori de societăţi comerciale, ajutând astfel autorul infracţiunii de evaziune fiscală să îşi micşoreze baza impozabilă şi să diminueze obligaţiile de plată la bugetul de stat.

Instanţele de fond şi de apel au considerat şi evocat faptul că probele administrate în cursul judecăţii şi reţinute ca relevante în antrenarea răspunderii penale, susţin actele de complicitate. Instanţa de fond a arătat sub acest aspect că apărarea inculpatului, referitoare la aceea că niciunul dintre inculpaţi nu a declarat că a primit de la inculpatul A. facturi false, nu poate fi primită, întrucât acuzaţia adusă acestuia nu este reprezentată de acte de complicitate reprezentând înmânarea unor facturi, ci acte de complicitate referitoare la acordarea de ajutor prin completarea/ştampilarea şi distribuirea mai multor facturi fiscale ce conţineau date nereale, în vederea săvârşirii de către diverse persoane a infracţiunii de evaziune fiscală, astfel cum aceasta este reglementată în cuprinsul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Inexistenţa legăturii subiective a complicelui cu presupuşii autori ai infracţiunilor, astfel cum susţine apărarea, nu poate fi primită, observându-se modalitatea de lucru a inculpatului, asemănătoare în ambele rechizitorii, fiind un plan bine stabilit de acesta şi având drept scop clar şi precis de a săvârşi acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, iar planul său se reţine că este sprijinit şi acceptat de toate persoanele ce au fost cercetate în cauză, astfel cum rezultă atât din cercetarea efectuată de organele de urmărire penală, cât şi din cercetarea judecătorească efectuată în cauză.

Înalta Curte mai reţine că lipsa implicării administrative ori lipsa funcţiei de conducere în cadrul societăţilor comerciale emitente nu exclude ajutorul acordat de recurent participantului/inculpatului UUUU. în înregistrarea în contabilitate a unor facturi şi chitanţe fictive. Elementele de fapt decelate de instanţele de fond şi apel au justificat caracterizarea în drept (contribuţia infracţională descrisă a fost riguros caracterizată în drept).

Acest aspect a fost reţinut şi de instanţa de apel, acţiunea (n.n. recurentului) a constat în furnizarea către inculpatul UUUU. de facturi şi chitanţe care atestau operaţiuni fictive, pe baza indicaţiilor date de acesta din urmă, hotărârea de a înregistra în contabilitate aceste facturi a aparţinut exclusiv inculpatului UUUU.. Deşi inculpatul A. avea cunoştinţă că îl ajută pe inculpatul UUUU. să săvârşească infracţiunea de evaziune fiscală, totuşi acţiunea inculpatului UUUU. de a înregistra în contabilitate acele facturi şi chitanţe fictive a avut ponderea covârşitoare la săvârşirea faptei. Inculpatul A. nu a îndeplinit nicio calitate în cadrul S.C. SSSS. S.R.L. TTTT., ci doar administratorul acesteia, UUUU., a înregistrat în contabilitate facturile şi chitanţele false prin care s-a cauzat prejudiciul reţinut prin infracţiune. Inculpatul A. a avut doar rolul de a furniza instrumentul comiterii infracţiunii (facturile şi chitanţele false) inculpatului UUUU..

În acest sens, se constată că starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel relevă faptul că inculpatul a acordat ajutor prin punerea la dispoziţie de facturi şi chitanţe care atestau operaţiuni fictive în scopul de a facilita sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, actele săvârşite de acesta fiind astfel circumscrise ilicitului penal.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. se constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. se situează în limitele impuse de lege şi nu a fost agravată situaţia sa în propria cale de atac.

Se constată că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată (1127 acte materiale).

În calea de atac, instanţa de apel a admis apelul formulat de inculpatul A., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea unică de complicitate la evaziune fiscală, 1127 acte materiale, în 47 de infracţiuni concurente de complicitate la evaziune fiscală şi a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru 46 de infracţiuni. În egală măsură, a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată în raport cu S.C. SSSS. S.R.L., 323 acte materiale. Reducerea pedepsei a fost suficientă şi a evaluat şi valorificat nr. actelor de executare ataşate soluţiei de încetare a procesului penal.

Mai mult, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, precum şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. ca urmare a recunoaşterii învinuirii.

Astfel, se reţine că susţinerea recurentului că instanţa de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus sunt nefondate, pedeapsa aplicată fiind legală.

În concluzie, apărările formulate de recurent nu au suport în datele dosarului, astfel că, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 250/A din 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 250/A din 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2023.

GGC - NN

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj