Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 23.10.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară: anularea procesului-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019 emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice; anularea Deciziei nr. 8/C/17.07.2019, emise de către Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-a soluţionat contestaţia Ministerului Cercetării şi Inovării, formulată împotriva Procesului-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 697 din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 697 din 5 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării (M.E.C.), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că întreaga motivare a instanţei de fond reprezintă o achiesare la apărările pârâtului, sens în care solicită ca instanţa de control judiciar, în rejudecare, să analizeze în amănunt argumentele sale.
Astfel, arată că procesul-verbal atacat a fost emis fără o analiză temeinică a situaţiei de fapt şi de drept din speţă.
Criticile de nelegalitate subsumate acestor motive de casare au fost prezentate la dosar.
4. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, apreciind că instanţa de fond a analizat documentaţia de la dosar şi în mod corect a constatat că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea normelor legale aplicabile.
Apărările formulate au fost dezvoltate la dosar.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de reclamantul Ministerul Educaţiei, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurentul-reclamant a invocat critici ce pot fi circumscrise atât motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cât şi motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere, aspecte pe care le-a prezenta punctual pentru fiecare dintre măsurile dispuse prin procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019.
De asemenea, a prezentat starea de fapt şi a arătat motivele pentru care a apreciat că, în raport cu circumstanţele cauzei, instanţa de fond a dat o interpretare greşită normelor de drept material incidente.
În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.
2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară: anularea procesului-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019 emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice; anularea Deciziei nr. 8/C/17.07.2019, emise de către Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-a soluţionat contestaţia Ministerului Cercetării şi Inovării, formulată împotriva Procesului-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară.
Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, reţinând legalitatea actelor administrative contestate.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat recurs reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu titlu preliminar, se constată că în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023, Înalta Curte a constatat că, deşi cererea de recurs a fost întemeiată în mod expres doar pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a suţinut că instanţa de fond a dat eficienţă doar susţinerilor pârâtului, calificând această critică ca fiind subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte reţine că, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a invocat în esenţă faptul că instanţa de fond a dat eficienţă doar susţinerilor pârâtului.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei recurate aspectele susţinute de către reclamant prin cererea de chemare în judecată şi, mai mult, le-a analizat punctual.
Instanţa de control judiciar constată, aşadar, că prima instanţă a efectuat un examen riguros cu privire la susţinerile formulate prin acţiune referitoare la nelegalitatea măsurilor dispuse şi a argumentat în concret de ce nu poate primi susţinerile acestuia şi care sunt motivele pentru care a apreciat că sunt temeinice şi legale măsurile dispuse de pârât, precum şi temeiul de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată.
Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, inclusiv în raport cu susţinerile reclamantului din cererea introductivă.
În realitate, critica recurentului-reclamant, subsumată acestui motiv de casare, vizează nemulţumirea sa cu privire la soluţia instanţei de fond, aceea de respingere a cererii de chemare în judecată.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este fondat.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că, dată fiind multitudinea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare anterior enunţat şi aspectelor supuse verificării în prezenta cauză, pentru coerenţa şi omogenitatea expunerii, analiza şi soluţia instanţei de control judiciar se va realiza şi insera deopotrivă în cadrul acestei secţiuni, în mod succesiv, corespunzător fiecăreia dintre categoriile de măsuri stabilite prin actul administrativ contestat, respectiv de probleme juridice cuprinse în cererea de chemare judecată şi în actele administrative atacate.
Prin procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice s-au stabilit în sarcina recurentului-reclamant 14 măsuri, ce urmau a fi luate în termenele indicate în cuprinsul procesului-verbal de inspecţie.
Procesul-verbal de inspecţie de mai sus a fost contestat în procedura administrativă, iar prin Decizia nr. 8/C/17.07.2019, emisă de către Ministerul Finanţelor Publice, s-a soluţionat contestaţia Ministerului Cercetării şi Inovării, în sensul respingerii acesteia.
Instanţa de recurs urmează să analizeze punctual hotărârea recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, referitoare la măsurile dispuse procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, reţinând că prin cererea de recurs nu au fost contestate măsurile nr. 9 şi 13 din acest proces-verbal de inspecţie.
Măsura 1 prevede că:
"în respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 13/2017, A.. va elabora politici publice, programe şi proiecte specifice domeniului de activitate".
Referitor la această măsură, recurentul-reclamant a susţinut că, în calitate de succesor al Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, are aprobată Strategia Naţională de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare 2014-2020, prin H.G. nr. 929/2014, iar principalul instrument de implementare este Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare pentru perioada 2015-2020, aprobat prin H.G. nr. 583/2015. Mai mult, A.. a iniţiat acţiunile necesare în vederea elaborării noului proiect de Strategie Naţională CDI pentru perioada 2021-2027, respectiv Planul Naţional CDI asociat.
Intimatul pârât a susţinut că recurentul, deşi avea obligaţia să elaboreze, coordoneze şi controleze realizarea politicilor proprii în domeniul cercetării ştiinţifice, acesta nu a probat că ulterior înfiinţării instituţiei a făcut demersuri în acest sens, simpla preluare a unor proceduri existente nefiind suficientă pentru demonstrarea respectării dispoziţiilor legale.
Înalta Curte constată că potrivit art. 3 alin. (2) din Hotărârea nr. 13/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Cercetării şi Inovării, în vigoare la momentul emiterii procesului-verbal de inspecţie:
"(2) În calitate de autoritate de stat pentru cercetare- dezvoltare, Ministerul Cercetării şi Inovării asigură, pe de o parte, elaborarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, iar, pe de altă parte, coordonează elaborarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor pentru lărgirea patrimoniului naţional şi internaţional de cercetare, tehnologie şi inovare, dezvoltarea economică sustenabilă, accesul rezultatelor cercetării şi tehnologiilor dezvoltate pe piaţa internă şi internaţională, satisfacerea nevoilor cetăţeanului şi creşterea calităţii vieţii acestuia."
Potrivit art. 4 din aceeaşi hotărâre:
"În vederea realizării obiectivelor din domeniile sale de activitate, Ministerul Cercetării şi Inovării îndeplineşte următoarele funcţii: a) de strategie, prin care se asigură elaborarea Strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării; b) de administrare, prin care alocă, monitorizează şi evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate; c) de elaborare, coordonare, control şi evaluare a realizării politicilor în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării."
Prin procesul-verbal de inspecţie contestat s-a reţinut că recurentul-reclamant a preluat pentru perioada 2014-2020, în calitate de succesor, Strategia Naţională de Cercetare şi Inovare elaborată de Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, astfel cum a fost aprobată prin H.G. nr. 929/2014.
Atât în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs, recurentul-reclamant a susţinut că are aprobată Strategia Naţională de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare 2014-2020, respectiv că a preluat toate drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, inclusiv procedurile aferente.
Cu toate acestea, deşi a demarat anumite acţiuni, nu a elaborat în concret programe de politici publice şi proiecte specifice domeniului de activitate, prima instanţă reţinând în mod corect că independent de dreptul reclamantului de a folosi strategia naţională adoptată de o altă instituţie, ca o consecinţă firească a preluării activităţii şi structurilor de la Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, potrivit O.U.G. nr. 1/2017, prevederile art. 3 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr. 13/2017 sunt clare, în sensul că această instituţie nou înfiinţată în anul 2017 avea obligaţia de a elabora, coordona, controla şi evalua realizarea politicilor proprii în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării. Or, reclamantul nu a reuşit să probeze faptul că, ulterior înfiinţării instituţiei, a făcut demersuri în elaborarea acestor politici publici în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, simpla preluare a unor proceduri existentă nefiind suficientă pentru a respecta cerinţele legale mai sus-menţionate.
În ceea ce priveşte Măsura nr. 2, aceasta priveşte:
"în respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 820/2002 privind transferul acţiunilor deţinute de stat la Societatea Comercială "Institutul de Cercetare-Proiectare Rulmenţi şi Organe de Asamblare - ICPROA"-S.A. Braşov din administrarea Autorităţii pentru privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ale H.G. nr. 13/2017, A. va asigura înscrierea datelor reale cu privire la acţionariatul majoritar al Societăţii ICPROA S.A. - Statul Român prin Ministerul Cercetării şi Inovării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului".
Cu privire la această măsură, recurentul-reclamant susţine prin cererea de recurs că societatea ICPROA S.A. Braşov se află în procedura insolvenţei din anul 2016, administratorul judiciar desemnat fiind CITR Filiala Braşov SPRL şi că, din cauza acestei situaţii, Depozitarul Central S.A. nu a dat curs solicitării Ministerului Cercetării şi Inovării din aprilie 2017 de a se transfera dreptul de administrare asupra acţiunilor deţinute de Ministerul Educaţiei Naţionale către Ministerul Cercetării şi Inovării, neexistând un contract de prestări servicii de registru între Depozitarul Central şi societate.
Intimatul pârât a arătat că până la încheierea procesului-verbal contestat recurentul nu a îndeplinit formalităţile legale privind înscrierea datelor reale referitoare la acţionariatul majoritar al ICPROA - S.A. Braşov la ONRC, intrarea în insolvenţă a acestei societăţi nefiind de natură a împiedica demararea acestui proces.
Înalta Curte constată că această critică este nefondată.
Astfel, potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 820/2002 privind transferul acţiunilor deţinute de stat la Societatea Comercială Institutul de Cercetare-Proiectare Rulmenţi şi Organe de Asamblare - ICPROA - S.A. Braşov din administrarea Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării:
"Acţiunile deţinute de stat la Societatea Comercială "Institutul de Cercetare-Proiectare Rulmenţi şi Organe de Asamblare - ICPROA" - S.A. Braşov se transferă din administrarea Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării."
Însă, recurentul-reclamant nu a făcut dovada înscrierii actualizării acţionariatul societăţii ICPROA S.A. Braşov în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi, mai mult, acesta a recunoscut că nu a îndeplinit această obligaţie, motivând inacţiunea sa pe faptul că societatea a intrat în procedura insolvenţei.
Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut în mod corect că până la momentul încheierii procesului-verbal de inspecţie contestat, reclamantul nu a îndeplinit formalităţile privind înscrierea datelor reale cu privire la acţionarul majoritar al societăţii ICPROA S.A. Braşov la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, intrarea în insolvenţă a acestei societăţi nefiind de natură a împiedica demararea acestui proces.
Măsura nr. 3, stabilită prin procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 04.04.2019, înregistrat sub nr. x/09.05.2019 şi emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prevede că "în respectarea prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2634/2015, A. va asigura regimul intern de numerotare a documentelor financiar-contabile, conform prevederilor legale invocate mai sus".
Potrivit pct. 24 din Normele generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile din 05.11.2015, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2634/2015:
"24. Entităţile vor asigura un regim intern de numerotare a documentelor financiar-contabile, astfel:
- persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii vor desemna, prin decizie internă scrisă, o persoană sau mai multe, după caz, care să aibă atribuţii privind alocarea şi gestionarea numerelor aferente;
- fiecare document va avea un număr de ordine sau o serie, după caz, număr sau serie ce trebuie să fie secvenţial(ă), stabilit(ă) de entitate. În alocarea numerelor se va ţine cont de structura organizatorică, respectiv gestiuni, puncte de lucru, sucursale etc.;
- entităţile vor emite proceduri proprii de stabilire şi/sau alocare de numere ori serii, după caz, prin care se va menţiona, pentru fiecare exerciţiu financiar, care este numărul sau seria de la care se emite primul document."
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susţinut, în mod nefondat, că prin Decizia Preşedintelui ANCSI nr. 9284/06.07.2016, s-a aprobat procedura "Evidenţa formularelor cu regim intern de numerotare şi înscriere", înaintată controlorilor MFP, cu adresa nr. x/02.11.2018.
Intimatul pârât a arătat că deşi recurentul a susţinut că prin Decizia Preşedintelui ANCSI nr. 9284/2016 a fost aprobată procedura menţionată, în cuprinsul căreia există o persoană nominalizată pentru alocarea şi gestionarea numerelor aferente, totuşi din actele aflate la dosar rezultă că nu există un regim intern propriu de numerotare a documentelor financiar-contabile.
Înalta Curte constată că argumentele utilizate pentru conturarea criticii formulate nu pot fi reţinute, în condiţiile în care există un act normativ de rang superior care reglementează această procedură, iar normele interne invocate nu pot să aducă modificări sau să adauge la acesta.
Măsura nr. 4, stabilită prin acelaşi proces-verbal de inspecţie prevede că:
"în respectarea prevederilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, A. va întocmi Inventarul bunurilor din domeniul public cu bunurile aparţinând statului deţinute în administrare de A., precum şi de toate entităţile aflate în subordinea sau coordonarea sa, inclusiv cu bunurile culturale".
Referitor la această măsură, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că prin preluarea prin efectul legii a unor institute în coordonare sau subordonare, în absenţa unor procese-verbale de predare-primire corespunzătoare, nu-i este conferit ministerului succesor nicio pârghie legală de control/verificare/contestare a datelor transferate ori a regimului juridic al patrimoniului institutelor, sens în care A. depinde în mod exclusiv în aceste speţe de patrimoniu de evoluţia dosarelor în instanţă şi că în anul 2013, odată cu preluarea tuturor INCD-urilor, s-au iniţiat proiecte de acte normative pentru actualizarea patrimoniului Institutelor Naţionale de Cercetare-Dezvoltare (INCD), dar aceste date nu au putut fi actualizate, ca urmare a existenţei unor procese aflate pe rol, astfel că s-a luat hotărârea promovării a trei pHG-uri pe categorii de activităţi, dar cum şi acest demers era de durată, s-a hotărât elaborarea unui act normativ distinct pentru fiecare INCD.
Recurentul-reclamant a mai susţinut că în urma acţiunii de control efectuate în perioada 31.03.-11.04.2017, prin adresa nr. x/20.04.2017 s-a solicitat tuturor INCD-urilor aflate în coordonarea A., situaţia patrimoniului public, privat şi naţional cultural, iar în urma acţiunii de control efectuate în perioada 18.03.-20.04.2019, prin adresele nr. x/18.05.2018 şi nr. y/19.10.2018 s-a solicitat tuturor INCD situaţia patrimoniului public, privat şi cultural actualizat la data de 31.12.2017; că raportările intermediare, prin verificări succesive au fost actualizate la data de 31.09.2018 şi au fost predate pârâtei prin echipa de inspecţie; că urmare a adresei înregistrate la Ministerul Cercetării şi Inovării sub nr. x/01.11.2018 şi la DII-CDI sub nr. x/5.11.2018 de către echipa de inspecţie din Ministerul Finanţelor Publice, s-a efectuat centralizarea datelor solicitate prin adresele mai sus menţionate şi au fost transmise oficial către Ministerul Finanţelor Publice sub nr. x/25.03.2019, nr. înregistrare Cabinet Ministru nr. x/26.03.2019, Borderou/U.M. 0356, nr. 53/27.03.2019.
Intimatul pârât a arătat că din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public recurentul reclamant nu figurează ca deţinând astfel de bunuri, însă din anexa prezentată de recurent acest aspect este infirmat, acesta deţinând bunuri din domeniul public al statului, pentru care avea obligaţia potrivit prevederilor legale să solicite prezentarea acestei situaţii şi înainte de verificarea echipei de control.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, în vigoare la momentul inspecţiei şi al întocmirii raportului de inspecţie:
"(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de autorităţile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri."
De asemenea, potrivit art. 19 alin. (1) din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 224/2016:
"(1) Inventarul bunurilor din domeniul public se întocmeşte până la 31 decembrie 2017".
Instanţa de recurs constată că şi cu privire la această măsură, recurentul-reclamant a invocat argumente ce au condus la neîntocmirea acestui inventar şi care, în opinia sa, nu îi sunt imputabile.
Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, în condiţiile în care din documentele din Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aflat în evidenţa Ministerul Finanţelor Publice, recurentul-reclamant nu figurează ca deţinând bunuri aparţinând domeniului public al statului, deşi din anexa prezentată de reclamant la data de 31.12.2017, rezultă că acesta deţinea astfel de bunuri în valoare de 79.905.349 RON, iar institutele naţionale care funcţionau sub coordonarea sa deţineau bunuri proprietate a statului în valoare de 2.216.668.333 RON.
Nu poate fi reţinută nici împrejurarea că nu ar deţine pârghii legale de control şi verificare cu privire la patrimoniul institutelor preluate, câtă vreme ulterior demarării procedurii de inspecţie, recurentul-reclamant a solicitat tuturor institutelor aflate în coordonarea sa, situaţia patrimoniului public, privat şi naţional-cultural.
Măsura nr. 5 prevede:
"în respectarea prevederilor invocate mai sus, A. va efectua demersuri de analiză a titlurilor/actelor de proprietate emise fără respectarea prevederilor legale în favoarea altor entităţi decât Statul Român, prin autorităţile/instituţiile publice de specialitate, pentru bunurile aparţinând domeniului public al statului, potrivit prevederilor legale, precum şi actualizarea Inventarului bunurilor din domeniul public, conform măsurii nr. 4".
Măsura nr. 5 se înscrie în acelaşi context al actualizării Inventarului bunurilor din domeniul public, însă din perspectiva analizării titlurilor/actelor de proprietate emise fără respectarea prevederilor legale în favoarea altor entităţi decât Statul Român.
Înalta Curte constată că nici cu privire la această măsură nu au fost aduse dovezi din care să reiasă contrariul celor reţinute prin procesul-verbal de inspecţie.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susţinut doar că prin adresa nr. x/2018 au fost solicitate tuturor INCD-urilor aflate în coordonare/subordinea M.C.L. situaţiile cadastrale (extrase de carte funciară), aspect ce nu este în măsură să facă dovada contrară celor reţinute prin actul atacat.
Prin Măsura nr. 6 s-a dispus:
"în respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 82/1991, A. va asigura înregistrarea în evidenţa contabilă a clădirii (care a fost în administrarea INID), situată în str. x, Bucureşti, bun aparţinând domeniului public al statului".
Sub acest aspect, recurentul-reclamant a susţinut că Institutul Naţional de Informare şi Documentare (INID) a fost reorganizat ca instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 1606/04.12.2008, care la art. 7 prevede că INID, reorganizat potrivit art. 1, preia toate drepturile şi este ţinut de toate obligaţiile existente anterior reorganizării; prin H.G. nr. 830/04.08.2010 s-a hotărât că "patrimoniul aferent, precum şi atribuţiile şi celelalte drepturi şi obligaţii ale INID se preiau pe bază de protocol de predare - preluare de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică. Disponibilităţile existente în contul INID se fac venit la bugetul de stat"; prin Decizia Preşedintelui ANCS nr. 9928/09.09.2010 s-a aprobat componenţa Comisiei constituite în vederea pregătirii încheierii protocolului de predare-preluare a patrimoniului, drepturilor şi obligaţiilor aparţinând INID de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, iar Directorul General al Institutului Naţional de Informare şi Documentare a emis Decizia nr. 43/08.09.2010 prin care s-a hotărât înfiinţarea şi componenţa comisiei de inventariere a patrimoniului INID; la data de 15.10.2010 a fost întocmit de către Comisia de inventariere a patrimoniului INID, procesul-verbal de inventariere, aprobat prin Decizia Directorului General nr. 44/16.10.2010, cele două Decizii, însoţite de procesul-verbal privind inventarierea bunurilor fiind înaintate către ANCS prin adresa nr. x/08.11.2010; la data de 11.11.2010, s-au întrunit membrii celor două Comisii, care au constatat neconcordanţe şi lipsa unor documente, ceea ce a făcut imposibilă încheierea protocolului de predare-preluare; operaţiunile de preluare şi arhivare a documentelor INID s-au realizat exclusiv prin grija ANCS, iar la solicitarea acestuia, S.C. B. S.R.L. a procedat la inventarierea, legarea şi ordonarea documentelor,
Cu toate acestea, INID, prin comisiile înfiinţate, nu a fost în măsură să urmeze toţi paşii necesari în vederea semnării protocolului, această instituţie neputând prezenta un document doveditor cu privire la situaţia juridică a imobilului din str. x, Bucureşti şi nici la modul de dobândire al acestuia, imobilul nefigurând în inventarul centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului.
În ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilului din str. x, Bucureşti, Înalta Curte reţine că potrivit art. XI din Hotărârea de Guvern nr. 830 din 4 august 2010 pentru modificarea unor acte normative de înfiinţare, organizare şi funcţionare a unor entităţi din subordinea sau în coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului:
"1. Hotărârea Guvernului nr. 1.606/2008 privind reorganizarea Institutului Naţional de Informare şi Documentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 17 decembrie 2008, se abrogă.
2. Personalul Institutului Naţional de Informare şi Documentare (INID) se preia de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în limita numărului de posturi aprobat pentru aceasta. Patrimoniul aferent, precum şi atribuţiile şi celelalte drepturi şi obligaţii ale INID se preiau pe bază de protocol de predare-preluare de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică. Disponibilităţile existente în contul INID se fac venit la bugetul de stat".
Astfel fiind, imobilul respectiv a fost preluat de la Institutul Naţional de Informare şi Documentare (INID) în patrimoniul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, ambele preluări fiind operate în temeiul legii.
Intimatul pârât a arătat că faptul că recurentul nu a încheiat procese-verbale de predare-primire prevăzute de acte normative nu are nicio relevanţă din perspectiva transmiterii patrimoniului către recurent.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a încheiat procesele-verbale de predare primire prevăzute de hotărârile de Guvern prin care a fost preluat succesiv imobilul, iar acest aspect nu are relevanţă în contextul transmiterii patrimoniului către acesta şi câtă vreme preluarea patrimoniului Institutului Naţional de Informare şi Documentare de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi ulterior de către reclamant s-a realizat în baza hotărârilor de guvern, procesele-verbale de predare-primire având doar rol de inventariere.
Referitor la imobilul în discuţie, Înalta Curte constată că la Protocolul de predare-primire, încheiat între A. şi ANCSI, cu ocazia organizării A., înregistrat la A. sub nr. x/07.03.2017 şi la MEN sub nr. x/07.03.2017, a fost anexat şi procesul-verbal nr. x/04.01.2017 de inventariere a patrimoniului ANCSI, care cuprinde rezultatele inventarierii efectuate de Comisia de inventariere a patrimoniului ANCSI, dar imobilul deţinut în administrare de INID, ce a fost desfiinţat în anul 2010, nu figura ca fiind inventariat, iar din "Situaţia bunurilor din domeniul public al statului la 31.12.2017 pentru institutele din subordine" şi "Situaţia bunurilor din domeniul public al statului la 30.09.2018 pentru institutele din subordine", reiese că imobilul din Bucureşti, str. x, apare ca fiind deţinut de INID, cu o valoare de inventar de 206.455 RON, stabilită la 31.12.2011, dar fără număr de inventar.
În speţă, dreptul de administrare asupra imobilului din Bucureşti s-a transmis în temeiul H.G. nr. 1.606/2008 către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi ulterior de către reclamant.
În aceste condiţii, susţinerile recurentului sunt nefondate, acesta fiind obligat să procedeze la inventarierea tuturor bunurilor proprietatea statului până la data de 31 decembrie 2017, inclusiv în privinţa acestui imobil, ceea ce nu a făcut.
Prin Măsura nr. 7 s-au dispus următoarele:
"în respectarea prevederilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, A. va actualiza Inventarul bunurilor din domeniul public al statului".
Referitor la această măsură, recurentul-reclamant a susţinut prin cererea de recurs că la data de 30.04.2015, a fost reevaluat patrimoniul ANCSI, actual A. şi s-a operat în contabilitate, însă pentru imobilul aparţinând INID, nu există documente justificative pentru a fi înregistrat în contabilitate.
Intimatul a arătat că recurentul nu a depus diligenţe în ceea ce priveşte inventarierea acestui imobil, încălcând prevederile art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, care vizează actualizarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului.
Înalta Curte constată că argumentele recurentului reclamant sunt nefondate, în condiţiile în care, astfel cum s-a reţinut şi în privinţa Măsurii nr. 6, preluarea patrimoniului Institutului Naţional de Informare şi Documentare de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi ulterior de către reclamant, s-a realizat în baza hotărârilor de guvern, iar din procesul-verbal nr. x/04.01.2017 de inventariere a patrimoniului ANCSI, imobilul în discuţie nu figura ca fiind inventariat, deşi din "Situaţia bunurilor din domeniul public al statului la 31.12.2017 pentru institutele din subordine" şi "Situaţia bunurilor din domeniul public al statului la 30.09.2018 pentru institutele din subordine", reiese că imobilul din Bucureşti, str. x, apare ca fiind deţinut de INID, cu o valoare de inventar de 206.455 RON, stabilită la 31.12.2011, dar fără număr de inventar.
Toate aceste nereguli legate de necorelarea situaţiei de fapt cu dispoziţiile legale incidente, nu pot fi valorificate ca apărări de către recurentul reclamant, motiv pentru care va fi menţinută soluţia instanţei de fond.
Măsura nr. 8 prevede că:
"în respectarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, A. va asigura înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român şi al dreptului de administrare, potrivit legii pentru imobilele în administrarea sa şi a unităţilor din subordinea şi coordonarea sa".
Critica recurentului-reclamant sub acest aspect vizează faptul că pentru terenul aferent imobilului administrat de A. din Bucureşti, str. x I. Mendeleev nr. 21 - 25, există un litigiu cu o persoană privată, ceea ce a condus la imposibilitatea actualizării prin H.G. a valorii clădirii şi terenului şi a schimbării administratorului.
Intimatul pârât a arătat că potrivit extrasului de CF, titularul dreptului de administrare asupra terenului şi clădirii respective este Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare.
Aşadar, se arată că ulterior preluării patrimoniului acestei autorităţi, conform H.G. nr. 13/2017, recurentul reclamant nu a efectuat niciun demers pentru actualizarea administratorului acestor bunuri, existenţa unui litigiu neavând relevanţă din perspectiva obligaţiei stabilite prin Legea nr. 7/1996.
Înalta Curte constată că această critică nu poate fi reţinută, în condiţiile în care din extrasul de carte funciară nr. x/28.09.2012, reiese că titularul dreptului de administrare asupra terenului şi clădirii situate în municipiul Bucureşti, str. x I. Mendeleev nr. 21 - 25, sectorul 1 este Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, astfel că recurentul-reclamant nu era împiedicat să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român şi dreptul de administrare, potrivit legii pentru imobilele în administrarea sa şi a unităţilor din subordinea şi coordonarea sa.
Cel mult, persoana privată cu care se purta litigiul putea înscrie în cartea funciară menţiunea cu privire la existenţa unui dosar pe rol, respectiv cu privire la dreptul litigios asupra imobilului respectiv, însă acest aspect nu poate conduce la imposibilitatea actualizării menţiunilor din cartea funciară, cu atât mai mult cu cât art. 1 alin. (3) din Hotărârea de Guvern nr. 13/2017 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Cercetării şi Inovării prevede că:
"Sediul Ministerului Cercetării şi Inovării este în municipiul Bucureşti, str. x I. Mendeleev nr. 21 - 25, sectorul 1", iar din Anexa 6 din aceeaşi Hotărâre de Guvern, în lista bunurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Ministerului Cercetării şi Inovării se regăseşte şi construcţia cu teren în suprafaţă de 8.953,17 situată în Str. x D. Mendeleev nr. 21-25, cu o valoare de inventar de 56.642.594,10 RON pentru clădire şi de 23.635.407 RON pentru teren".
În acest context se impun a fi reţinute şi următoarele dispoziţii legale, din care reiese obligaţia recurentului-pârât de a proceda la actualizarea cărţilor funciare:
Art. 1 alin. (4) din Legea nr. 7/1996:
"Evidenţa imobilelor înscrise în planul cadastral şi în cartea funciară se realizează şi se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la iniţiativa autorităţilor publice. Autorităţile publice şi titularii de drepturi asupra imobilelor au obligaţia de a sprijini crearea şi actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a datelor şi informaţiilor deţinute. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să acorde sprijin informaţional, tehnic şi de altă natură, în limitele competenţelor, la crearea şi actualizarea sistemului de cadastru şi carte funciară".
Art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996:
"Imobilele ce aparţin domeniului public şi domeniului privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale se vor înscrie în cărţi funciare speciale ale unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepţiile prevăzute de lege".
Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici criticile referitoare la măsurile nr. 10, 11 şi 12, care vizează în principal modalitatea de evidenţiere în contabilitate a angajamentelor bugetare şi a celor aflate în curs de încheiere, astfel cum sunt reglementate prin Legea nr. 500/2002, O.U.G. nr. 88/2013, O.G. nr. 119/1999, Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 600/2018, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002 şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 517/2016.
Potrivit acestor măsuri s-au stabilit în sarcina recurentului-reclamant următoarele:
Măsura nr. 10:
"în respectarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) şi (2) lit. A) din Legea nr. 500/2002, precum şi ale art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013, A. va asigura pentru exerciţiul bugetar 2019 analiza tuturor angajamentelor bugetare, precum şi a angajamentelor legale, a celor aflate în curs de încheiere (proiecte de angajamente legale), a creditelor bugetare şi de angajament şi va dispune raportarea/corectarea datelor în/din CAB, după caz".
Măsura nr. 11:
"în respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, ale art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) şi (2) lit. A) din Legea nr. 500/2002, precum şi ale art. 18 din O.UG. nr. 88/2013, va asigura întocmirea şi ţinerea operativă a evidentei unice a angajamentelor bugetare si a angajamentelor legale".
Măsura nr. 12:
"în respectarea prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002, A. va asigura înregistrarea în debitul contului 8066 "Angajamente bugetare", a angajamentelor bugetare globale efectuate în cursul exerciţiului bugetar".
În analizarea măsurilor 10, 11 şi 12, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a respectat obligaţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (3), art. 22 alin. (1) şi (2) lit. A) din Legea nr. 500/2002, art. 18 şi 19 din O.U.G. nr. 88/2013, care se referă la obligaţia asigurării pentru exerciţiul bugetar al anului 2019, a analizei tuturor angajamentelor bugetare, a angajamentelor legale, a celor aflate în curs de încheiere, precum şi a creditelor bugetare şi de angajament.
Pentru a dispune măsurile mai sus arătate, echipa de inspecţie fiscală a constatat o diferenţă în valoare de 126.986.800 RON între datele raportate în Sistemul naţional de raportare - Forexeburg cu privire la creditele bugetare şi angajamentele legale încheiate şi datele din evidenţa contabilă, prezentate în Contul de execuţie bugetară.
Din analiza documentelor prezentate de către recurentul-reclamant în cadrul inspecţiei fiscale, s-au constatat în principal următoarele deficienţe: nedeţinerea unei evidenţe a angajamentelor legale sau bugetare; neîncheierea de acte administrative globale, în vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 19 din O.U.G. nr. 88/2013; neînregistrarea în debitul contului 8066 "Angajamente bugetare" a angajamentelor bugetare globale efectuate în cursul exerciţiului bugetar, cu încălcarea prevederilor pct. 5 din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susţinut, referitor la aceste măsuri, că angajamentele legale şi creditele bugetare rezervate definitiv în anul curent, prezentate în "Situaţia angajamente legale în derulare la 30.09.2018/FOREXEBU", în valoare de 1.620.123.000 RON, reprezintă rezervări de credite bugetare înregistrate; că diferenţele constatate nu reprezintă abateri de la legislaţie; că din înregistrările raportate în Sistemul naţional de raportare Forexeburg, reiese că la sfârşitul anului, angajamentele legale, recepţiile, precum şi plăţile sunt egale şi nu există diferenţe, totalul raportat al angajamentelor legale, al recepţiilor şi al plăţilor fiind în sumă de 1.412.953.444 RON, aferentă Capitolului 53.01, Capitolului 53.08 şi Capitolului 74.01, acestea regăsindu-se în situaţiile financiare aprobate de la 31.12.2018; că la data de 31.12.2018, înregistrările din CAB în Sistemul naţional de raportare - Forexebug a creditelor bugetare rezervate definitiv în anul 2018 sunt corelate cu înregistrarea în contabilitate în conturile extrabilanţiere 806.60 - Angajamente bugetare şi în contul 806.70 - Angajamente legale, precum şi cu recepţiile şi plăţile, cu angajamentele bugetare prezentate în Situaţiile financiare întocmite şi raportate la data de 31.12.2018 în Anexele 6 şi 7, precum şi cu Anexa 26 - Fişa programelor; că fişa contului 8066 Angajamente bugetare la nivelul trim. III 2018 a fost înaintată echipei de inspecţie a MFP.
Intimatul pârât a arătat că recurentul avea din perspectiva dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 13/2017 şi 74,75 alin. (3) din O.G. nr. 57/2002 obligaţia înfiinţării şi păstrării registrului documentaţiilor, colecţiilor şi bazelor de date de interes naţional, iar toate rezultatele cercetării trebuiau înscrise într-un registru special de evidenţă.
Înalta Curte constată că aspectele învederate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt în măsură să schimbe concluziile echipei de inspecţie fiscală, chiar şi în ipoteza în care diferenţele ar fi rezultatul unor înregistrări eronate în contabilitate, astfel cum sugerează recurentul-reclamant.
Analizând aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că în cauză problema porneşte de la modalitatea de raportare în aplicaţia Controlul Angajamentelor Bugetare (CAB) a "Angajamentelor legale", care s-a efectuat la nivelul total al "Angajamentelor bugetare", deşi potrivit art. 1 din Anexa 3 - Procedură privind modulul: Înregistrarea angajamentelor legale şi bugetare în sistemul control al angajamentelor din OMFP nr. 517/2016, se prevede că se însumează toate angajamentele legale care iau forma unui contract de achiziţie publică, comandă, convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc., la nivelul valoric al întregului articol bugetar si nu al valorilor însumate ale tuturor angajamentelor legale încheiate.
Din această perspectivă, instanţa de fond a mai reţinut că această distincţie a condus la înregistrarea în aplicaţia CAB a unor date necorelate, motiv pentru care în mod corect pârâtul a dispus ca reclamantul să asigure pentru exerciţiul bugetar 2019 analiza tuturor angajamentelor bugetare, precum şi a angajamentelor legale, a celor aflate în curs de încheiere (proiecte de angajamente legale), a creditelor bugetare şi de angajament şi raportarea/corectarea datelor în/din CAB, să asigure întocmirea şi ţinerea operativă a evidentei unice a angajamentelor bugetare si a angajamentelor legale şi să asigure înregistrarea în debitul contului 8066 "Angajamente bugetare", a angajamentelor bugetare globale efectuate în cursul exerciţiului bugetar.
Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant sub acest aspect nu sunt în măsură să schimbe aspectele reţinute prin procesul-verbal de inspecţie şi nici considerentele instanţei de fond.
Măsura nr. 14 a stabilit că:
"în respectarea prevederilor art. 77 din O.G. nr. 57/2002, art. 5 alin. (2) din Anexa 2 la Ordinul nr. 3845/2009 şi ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, A. va întocmi şi actualiza registrul de evidenţă, respectiv site-ul oficial specializat pentru înregistrarea şi evidenţa rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice".
Organul de control fiscal a reţinut nerespectarea de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor art. 77 din O.G. nr. 57/2002 la mai bine de 16 ani de la data emiterii acesteia, art. 5 alin. (2) din Anexa 2 la Ordinul nr. 3845/2009, la mai bine de 9 ani şi jumătate de la data emiterii acestuia şi a art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, respectiv inexistenţa la nivelul A. a registrului de evidenţă, respectiv a unui site oficial specializat pentru înregistrarea şi evidenţa rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice.
În recurs, recurentul-reclamant a arătat că prin Ordinul A. nr. 578/01.10.2019 a fost aprobată Procedura-cadru de audit tehnologic, or, acest aspect confirmă faptul că la data inspecţiei fiscale nu exista nici măcar procedura cadru de întocmire şi actualizare a registrului de evidenţă, deşi acesta avea obligaţia înfiinţării şi păstrării registrului documentaţiilor, colecţiilor şi bazelor de date de interes naţional, iar toate rezultatele cercetării trebuiau înscrise într-un registru special de evidenţă, în conformitate cu prevederile art. 3 din H.G. nr. 13/2017, art. 7414, art. 75 alin. (3)15 din O.G. nr. 57/2002, obligaţie pe care recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o.
Intimatul pârât a arătat că recurentul reclamant nu a întocmit şi actualizzat registrul de evidenţă, respectiv site-ul oficial specializat pentru înregistrarea şi evidenţa rezultatelor cercetării finanţate din fondurile publice.
În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că motivele invocate de recurentul Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care a fost dată cu respectarea tuturor normelor legale de procedură, precum şi cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute, prin raportarea la susţinerile părţilor litigante şi la probatoriul administrat, nefiind incidente motivele de casare invocate.
Înalta Curte a procedat la verificarea criticilor de recurs prin prisma analizei respectării de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale incidente pentru fiecare măsură dispusă prin actul administrativ contestat, deşi multe din aspectele invocate reprezintă veritabile critici de netemeinicie a sentinţei, şi o reluare a apărărilor formulate la instanţa de fond.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) împotriva sentinţei civile nr. 697 din 5 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) împotriva sentinţei civile nr. 697 din 5 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.