Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii anterior menţionate, reclamanta A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 28 noiembrie 2023, petenta A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, arătând că instanţa a stabilit în cauză un termen prea îndelungat într-o cale extraordinară de atac, astfel că îi este încălcat dreptul la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, garantat de art. 6 din C. proc. civ.
Solicită admiterea contestaţiei şi luarea măsurilor legale necesare prevăzute de art. 508 alin. (1) şi art. 6 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători:
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".
Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie".
De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ca urmare, contestaţia la tergiversare este acţiunea prin care o parte urmăreşte înlăturarea dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situaţie de tergiversare să înceteze. Raţiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ., este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Examinând actele dosarului şi raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reţine că obiectul contestaţiei la tergiversare pendinte îl reprezintă nemulţumirea contestatoarei referitoare la faptul că instanţa a stabilit termen de judecată la data de 25 aprilie 2024, în Dosarul nr. x/2023, considerând că acesta nu este un termen optim şi previzibil pentru soluţionarea cauzei.
Înalta Curte notează că motivele prevăzute de dispoziţiile privind contestaţia la tergiversarea procesului trebuie privite ca un remediu oferit de normele de procedură, care au aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen optim şi previzibil.
Noţiunea de termen optim şi previzibil trebuie apreciată însă nu prin raportare la elemente subiective, care ţin de dorinţa părţii de a-i fi soluţionată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispoziţiile art. 490 coroborat cu art. 4711 din C. proc. civ.
Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim şi previzibil" în soluţionarea cauzei, trebuie luate în considerare şi alte elemente obiective, care ţin de încărcătura instanţei de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza şi, implicit, a completului de judecată desemnat pentru pregătirea dosarului şi pentru soluţionarea acestuia.
În cauza dedusă judecăţii, se reţine că prin rezoluţia emisă la 04 aprilie 2023, de regularizare a recursului, s-a stabilit că cererea îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege şi s-a dispus comunicarea cererii de către intimat. De asemenea, s-a stabilit termen de judecată la data de 25 aprilie 2024.
La data de 9 mai 2023, contestatoarea a depus la dosar cerere de preschimbare a termenului de judecată stabilit la 25 aprilie 2024.
Prin încheierea din 15 iunie 2023, secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată, reţinând că "la stabilirea termenului pentru judecata recursului, acordat în prezenta speţă la 25 aprilie 2024, au fost avute în vedere împrejurări obiective ce ţin de volumul de activitate şi planificarea completurilor de judecată, respectiv de încărcătura acestora şi de necesitatea respectării dreptului părţilor la apărare, luându-se în considerare şi obiectul cauzei. Astfel, se constată că argumentele invocate de către petentă în susţinerea cererii de preschimbare a termenului de judecată acordat nu se circumscriu noţiunii de motive temeinice, în sensul avut în vedere de către legiuitor la edictarea dispoziţiilor art. 230 din C. proc. civ..".
Prin urmare, la momentul judecăţii contestaţiei pendinte, se constată că judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 25 aprilie 2024, cu luarea în considerare a particularităţilor litigiului dedus judecăţii, termenul condicii de şedinţă fiind situat la nivelul lunii decembrie 2024, în funcţie de planificarea şedinţelor de judecată stabilite pentru Completul C7 din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal învestit cu soluţionarea dosarului şi în contextul supraaglomerării notorii existente la nivelul acestei secţii a instanţei supreme.
Ca urmare, constatând că în cauză nu se poate reţine pasivitatea instanţei de judecată în privinţa adoptării măsurilor necesare pentru fixarea primului termen de judecată în dosarele alocate spre soluţionare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, urmează a respinge contestaţia la tergiversare dedusă judecăţii, pe temeiul art. 522 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenta A., în Dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2024.
GGC - NN