Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 27 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 38/25.02.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/11.12.2019 şi anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/11.12.2019, acte emise de DGRFP Galaţi prin - AJFP Constanţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 993 din 31 iulie 2020, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 38 din 25 februarie 2020 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă împotriva Deciziei nr. 111827 din 11 decembrie 2019 şi a anulat decizia.
Împotriva Sentinţei civile nr. 993 din 31 iulie 2020 a Tribunalului Constanţa, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - prin A.J.F.P Constanţa a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 85/CA pronunţată la 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, a admis recursul promovat de recurenta pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - prin A.J.F.P Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 993/31.07.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat în tot hotărârea recurată şi rejudecând a respins acţiunea, ca nefondată.
Cererea de revizuire
La 26 august 2021, A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, în Dosarul nr. x/2020.
Hotărârea de revizuire
Prin Decizia nr. 3395 din 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire depusă de A. împotriva Deciziei civile nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2020.
În motivare, a arătat că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie un termen de decădere de o lună, care în cazul de faţă curge de la data pronunţării Deciziei nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dată în Dosarul nr. x/2020, în raport de care revizuentul îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa a constatat că cererea de revizuire dedusă judecăţii este formulată de revizuent la data de 26 august 2021 cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 483 şi 513 C. proc. civ.
A susţinut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul de 1 lună, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a curs de la data comunicării deciziei, neputând altfel să îşi formuleze motivarea căii extraordinare de atac.
A solicitat repunerea în termenul de declarare al căii de atac extraordinare, cu referire la art. 186 alin. (1) C. proc. civ.
A prezentat apărări pe fondul cererii de revizuire, argumente pentru care deciziile indicate sunt contradictorii.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe art. 483 şi următoarele din C. proc. civ. având în vedere că nemulţumirile sale se referă la greşita apreciere a instanţei privind momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte le va analiza din perspectiva pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., fiindcă se referă la greşita aplicare a regulilor de procedură civilă.
Astfel, acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.
Dispoziţiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări.
Înalta Curte reţine că, prin cererea de revizuire formulată la 26 august 2021 potrivit ştampilei aplicată pe prima pagină, dosarul Curţii de Apel Constanţa, A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, dată în Dosarul nr. x/2020, pentru că ar fi pronunţată cu nesocotirea puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 43/CA din 20 ianuarie 2021 a aceleiaşi instanţe.
Hotărârea judecătorească a cărei anulare s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 27 ianuarie 2021 şi s-a împlinit la 27 februarie 2021, care a fost o zi nelucrătoare, prelungindu-se până în 1 martie 2021, prima zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de parte la 26 august 2021, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa va înlătura şi susţinerea recurentului referitoare la obligaţia motivării revizuirii în termenul de declarare, reţinând că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, cum greşit susţine recurentul, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la textele de procedură civilă invocate, care nu fac nicio distincţie referitoare la considerentele hotărârilor.
De altfel, recurentul nici nu a contestat această situaţie de fapt; ceea ce invocă, în realitate, este că termenul de formulare al căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiţionată de însăşi motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra considerentelor respectivei hotărâri judecătoreşti şi asupra incidenţei autorităţii de lucru judecat.
Acest susţineri sunt, de asemenea, nefondate.
Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, se reţine că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, în condiţiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează recurentul.
Hotărârea supusă revizuirii este pronunţată într-un litigiu în care instanţa a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care verifică încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat prin raportare la dispozitivului hotărârii pretins contradictorii, sub forma triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, iar conţinutul acestuia este cunoscut părţii încă de la pronunţare, fiind nefondate susţinerile recurentului pe aceste aspecte.
Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, revizuentul a solicitat să fie repus în termenul de declarare a căii de atac, cu motivarea că a fost în imposibilitatea de a cunoaşte considerentele Deciziei nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021.
Cu privire la această chestiune, Înalta Curte reţine că prezenta cale extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal, întrucât decizia a fost comunicată părţii la 31 martie 2023, iar memoriul de recurs a fost depus în termenul de recurs de 15 zile aplicabil cauzei ce are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ şi fiscal, la 13 aprilie 2023.
Având în vedere motivarea cererii de repunere în termen, prin care se face referire la considerentele Deciziei nr. 85CA din 27 ianuarie 2021, Înalta Curte constată că aceasta se referă la termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii, iar nu a recursului pendinte, motiv pentru care ar fi trebuit formulată şi depusă înainte de pronunţarea deciziei recurate.
Aceasta deoarece, odată ce instanţa a pronunţat o decizie prin care a apreciat ca tardivă cererea de revizuire, împotriva acestei soluţii părţile au la îndemână calea de atac a recursului, în motivarea căreia pot formula critici, care însă sunt limitate la soluţia tardivităţii. Formularea cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii în cuprinsul motivelor de recurs nu produce efectele juridice ale reevaluării tardivităţii revizuirii câtă vreme revizuirea a fost deja apreciată ca tardivă.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3395 din 9 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2023.
GGC - ED