A. Piaţa de capital. Subiect activ al contravenţiei din perspectiva Legii nr. 126/2018.

B. Avizului Autorităţii de Supraveghere Financiară pentru modificarea membrilor organelor de conducere a unei societăţi de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.)

 

Cuprins pe materii: Drept administrativ reglementat prin legi speciale. Autorizarea şi supravegherea activității financiare. Piaţa de capital

Index alfabetic:                      

• Autoritatea de Supraveghere Financiară
• Contravenţie
• Subiect activ
• Principiul personalităţii răspunderii contravenționale

 

Legea nr. 126/2018, art. 257 alin. (1) lit. a) pct. i)

Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019, art. 13 alin. (1) lit. c)

 

A. În privinţa calităţii de subiect activ al contravenției, Înalta Curte reţine că, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 126/2018 constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate infracţiuni, nerespectarea de către orice entitate legală sau persoană fizică ce intră sub incidenta prezentei legi a prevederilor reglementărilor în vigoare emise de A.S.F., în conformitate cu condiţiile prevăzute de respectivele reglementări. Aşadar, subiect activ al contravenţiei poate fi orice entitate legală sau persoană fizică, faţă de care se contată o nerespectare a legii sau a regulamentelor A.S.F.

B. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019, Societăţile de servicii de investiţii financiare au obligaţia de a supune autorizării Autorităţii de Supraveghere Financiară, anterior înregistrării la oficiul registrului comerţului, modificările cu privire la membrii organelor de conducere.

 

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1321 din 7 martie 2024

 

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel București, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.07.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 801/22.06.2021 emise de pârâtă.

Prin Sentinţa civilă nr. 283 din 16 februarie 2022, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C.proc.civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, sau, în subsidiar, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea Deciziei A.S.F. nr. 801/22.06.2021.

2.1. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ. – dispozitivul hotărâri nu se referă la reclamant.

Sentinţa recurată conţine un dispozitiv care nu se referă la persoana care a iniţiat demersul judiciar, iar datele de identificare ale reclamantului (cod numeric personal, domiciliu) lipsesc complet.

În acest mod, prima instanţă a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. c) C.proc.civ., ce se sancţionează cu nulitatea.

2.2. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C.proc.civ. – sentinţa recurată nu răspunde unor temeiuri ale acţiunii.

Sentinţa recurată nu răspunde la motivul de nelegalitate prin care s-a invocat faptul că pârâta adaugă la dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 5/2019, care prevăd ca societatea să supună autorizării A.S.F. modificările în modul de organizare şi funcţionare anterior înregistrării la Registrul Comerţului.

Nicăieri în legislaţie nu există o prevedere care să stabilească aspectul potrivit căruia S.S.I.F. ar fi obligat să aștepte un răspuns din partea A.S.F.

Prima instanţă nu a răspuns acestui argument şi reprezintă un caz de necercetare a fondului, aspect ce se regăseşte în jurisprudenţa Î.C.C.J. şi a CEDO.

2.3. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. – sentinţa recurată încalcă normele de drept material aplicabile.

Recurentul-reclamant consideră că nu este subiect activ al normei contravenţionale încălcate, deoarece nu există corespondenţă între fapta concretă comisă şi modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției (tipicitatea faptei).

Norma care decide modelul abstract de incriminare este cuprinsă în art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019, iar subiectul activ nu poate fi decât S.S.I.F. şi nu o persoană fizică.

Prin urmare, sunt irelevante considerentele primei instanţe cu privire la faptul că reclamantul este reprezentantul legal al societăţii B., deoarece reprezentarea legală a unei persoane juridice nu presupune niciodată o identitate de personalitate juridică între reprezentat şi reprezentant.

Sentinţa recurată încalcă principiul elementar al personalității răspunderii juridice, o normă contravenţională edictată pentru a sancţiona o persoană juridică nu poate atrage răspunderea unei persoane fizice, potrivit dispozițiilor art. 193 C.civ. şi art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Recurentul-reclamant susţine şi faptul că nu poate fi sancţionat pentru o conduită a cărei tipicitate nu este descrisă într-o lege, ci într-un act administrativ normativ, ce nu poate stabili conţinutul tip al unei contravenții, conform art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 2/2001, precum şi considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

Astfel, numai legiuitorul primar poate stabili conţinutul unei conduite incriminate şi nu un act emis de A.S.F.

Mai arată recurentul-reclamant că orice alte conduită adoptată ar fi atras răspunderea sa contravenţională, întrucât nerespectarea termenului de 15 zile impus de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 reprezintă şi aceasta o contravenţie.

Conduita imputată nu este tipică Regulamentului A.S.F. invocat, deoarece S.S.I.F. B. a dispus transmiterea spre avizare a componenței organelor de conducere către A.S.F., anterior solicitării înscrierii menţiunilor organelor de conducere.

Ceea ce invocă intimata-pârâtă nu este nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 5/2019, ci faptul că S.S.I.F. nu a luat în considerare notificarea A.S.F. [...] prin intermediul Adresei nr. 5981.1/06.10.2020.

Instanţa de fond a adăugat la art. 13 alin. (1) lit. c) menţionat, prin aceea că în cuprinsul normei nu există nicio cerinţă care să impună S.S.I.F. obligaţia de a aştepta un răspuns din partea A.S.F., prin urmare A.S.F. sancţionează o conduită care presupune respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 142 alin. (1) şi art. 143² alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ. este nefondată.

Recurentul-reclamant susţine încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. c) C.proc.civ., prin faptul că în dispozitivul hotărârii recurate lipsesc cu desăvârșire datele de identificare ale părţii şi domiciliul acesteia, iar numele se referă la o cu totul altă persoană fizică.

Înalta Curte constată că prin Încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 22.03.2023, s-a îndreptat eroarea materială cu privire la numele reclamantului, iar celelalte date de identificare nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii sentinţei.

Este nefondată şi critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., Înalta Curte reţine că prin acţiunea introductivă s-au invocat drept motive de nelegalitate a actului administrativ atacat, lipsa calităţii de subiect activ al contravenției, lipsa stabilirii prin lege a conduitei contravenţionale imputate reclamantului, precum şi faptul că S.S.I.F. B. a respectat dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019. Aceste motive au fost analizate de prima instanţă prin considerentele expuse la paginile 20-23 din cuprinsul sentinţei, iar susţinerea adăugării la dispozițiile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2019, este inclusă la punctul D, pagina 7 din acţiunea introductivă.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., sancţionează hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu lipsa răspunsului la un argument sau o analiză implicită a acestuia, în cadrul expunerii considerentelor referitoare la unul dintre motivele de nelegalitate invocate de parte.

În cadrul criticii întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., recurentul-reclamant are în vedere lipsa calităţii de subiect activ al contravenției, inexistenţa tipicității prin lege a faptei şi conduitei imputate, împrejurarea că orice altă conduită decât cea adoptată ar fi atras răspunderea contravenţională.

În privinţa calităţii de subiect activ al contravenției, Înalta Curte reţine dispozițiile art. 257 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, potrivit cărora, constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate instrucţiuni, nerespectarea de către orice entitate legală sau persoană fizică ce intră sub incidenta prezentei legi a prevederilor reglementărilor în vigoare emise de A.S.F., în conformitate cu condiţiile prevăzute de respectivele reglementări.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019, S.S.I.F. supune autorizării A.S.F., anterior înregistrării la oficiul registrului comerţului, următoarele modificări în modul de organizare şi funcţionare – numirea membrilor organelor de conducere a S.S.I.F., conform reglementărilor specifice.

Recurentul-reclamant consideră că subiectul activ al normei contravenţionale este S.S.I.F., fiind astfel irelevante considerentele instanţei cu privire la faptul că reclamantul este reprezentantul legal al B., încălcându-se principiul personalității răspunderii contravenţionale.

Înalta Curte va respinge criticile aduse sentinţei recurate din perspectiva lipsei calităţii de subiect activ al contravenției, constatând că prima instanţă a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile legale incidente.

Prevederile art. 257 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 126/2018 sancţionează contravenţional (în cazul de faţă) nerespectarea legii sau regulamentelor A.S.F., săvârșită de orice entitate legală sau persoană fizică.

Recurentul-reclamant, în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.S.I.F. – B. este responsabil de activitatea acestuia, iar supunerea autorizării A.S.F. anterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului, a numirii membrilor organelor de conducere a S.S.I.F., se realizează prin intermediul şi grija acestuia, ceea ce conduce la posibilitatea de a deveni subiect activ al contravenției prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019, întrucât Legea nr. 126/2018 permite sancţionarea fie a entităţii legale, fie a persoanei fizice responsabile.

Contravențiile prevăzute în Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019 au o caracteristică proprie, permisă de legea în temeiul căreia a fost emis Regulamentul, iar dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu sunt încălcate deoarece însăși Legea nr. 126/2016 conţine dispoziţia sancţionării contravenţionale a unor fapte prevăzute numai în regulamente.

Prin urmare, şi critica referitoare la inexistenţa unei conduite a cărei tipicitate nu este descrisă într-o lege este nefondată, Legea nr. 126/2018 reprezentând legea specială, ce se aplică cu prioritate, în raport cu dispoziţiile legii generale, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Recurentul-reclamant mai reţine că orice altă conduită în afară de cea adoptată ar fi atras răspunderea contravenţională, astfel că a fost sancţionat, în realitate, pentru respectarea legii.

Înalta Curte reţine că prin adresa nr. 5487/25.09.2020 s-a transmis A.S.F. spre avizare noua componență a consiliului de administraţie, ales prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/24.09.2020 şi, totodată, la data de 06.10.2020 prin adresa nr. 489846 s-a transmis Oficiului Naţional al Registrului Comerţului solicitarea de înregistrare a noilor organe de conducere, înregistrare ce trebuia să respecte termenul de 15 zile de la data Hotărârii A.G.A., conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

Recurentul-reclamant are obligaţia respectării atât a normelor referitoare la pieţele de instrumentare financiară, cât şi a celor ce privesc societăţile comerciale, astfel că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (6) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, rezultatul evaluării propunerii membrilor consiliului de administraţie este prezentat acţionarilor anterior desfăşurării adunării generale, iar efectuarea demersurilor şi depunerea documentaţie spre avizare se realizează într-o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 zile înainte de expirarea mandatului şi nu după ce a avut loc adunarea generală, cum în mod greşit s-a procedat în cauză, ceea ce conduce la neîntrunirea criticii sus-menţionate.

O altă critică are în vedere lipsa de tipicitate a conduitei chiar în cuprinsul Regulamentului A.S.F. invocat, ceea ce invocă intimata-pârâtă, în realitate nu este nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 5/2019, ci faptul că „S.S.I.F. nu a luat în considerare notificarea A.S.F.[...] prin intermediul adresei nr. 5981.1/06.10.2020, adăugându-se la prevederile art. 13, în cadrul cărora nu se impune obligaţia de a se aştepta un răspuns din partea A.S.F.

Critica este nefondată, prevederile art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2019, impun existenţa autorizării A.S.F. cu privire la numirea membrilor organelor de conducere a S.S.I.F., anterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului, de unde rezultă obligativitatea unui răspuns al A.S.F. şi nu doar transmiterea cererii în sensul arătat.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 496 C.proc.civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul a fost respins ca nefondat.