Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023
Asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, a solicitat instanţei de judecată să se constate nulitatea absolută a donaţiei formată din oferta de donaţie autentificată sub nr. x din data de 25 martie 1974 de către Notariatul de Stat Local Sector 6, acceptată prin Decizia nr. 784/17 iunie 1974 emisă de către fostul Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti, având ca obiect terenul în suprafaţă de 200 mp situat în Bucureşti, str. x, încheiată între autorii reclamantei, B. şi C., şi pârât.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:
Prin sentinţa civilă nr. 1837 din 26 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de chemare în judecată.
A constatat nulitatea absolută a ofertei de donaţie autentificate sub nr. x/25.03.1974 de Notariatul de Stat Local Sector 6, acceptată prin Decizia nr. 784/17.06.1974 emisă de către Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti.
A obligat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 5.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea pronunţată în apel:
Prin decizia nr. 1470A din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 1837 din 26 noiembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A..
A admis apelul incident, în sensul admiterii acţiunii şi pentru cauza de nulitate a lipsei formei autentice formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
A obligat pe apelantul-pârât la 1500 RON cheltuieli de judecată în apel către apelanţii-reclamanţi, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 1470A din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a declarat recurs, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a analiza calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel cum a precizat prin motivele de apel.
După evidenţierea unor aspecte teoretice privind cerinţele esenţiale ce trebuie îndeplinte pentru promovarea unei acţiuni în justiţie, recurentul-pârât a arătat că în speţă nu există identitate între pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii, condiţie de exerciţiu a acţiunii civile.
În acest sens, instanţa de judecată ar fi trebuit să determine cine este beneficiarul contractului de donaţie, raportându-se atât la legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractului, cât şi la dispoziţiile legale în vigoare, deoarece efectele actuale ale unei eventuale admiteri a cererii s-ar răsfrânge asupra patrimoniului beneficiarului donaţiei.
După prezentarea istoricului cauzei, recurentul-pârât a arătat că succesorul în drepturi al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti este în prezent Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi nicidecum Statul Român prin Ministerul Finanţelor, astfel încât acesta nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Cu toate acestea, instanţa de apel a înlăturat apărările sale, reţinând în mod superficial că Statul Român ar avea calitate procesuală pasivă în cauză "ca urmare a faptului că era parte a contractului de donaţie atacat, independent de instituţia care l-a reprezentat în procedura de încheiere a donaţiei."
De asemenea, instanţa de apel a respins în mod eronat motivul de apel referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată de căre instanţa de fond şi, mai mult, a obligat pârâtul la plata unor cheltuieli de judecată suplimentare aferente judecăţii apelului.
5. Apărările formulate în cauză:
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 ianuarie 2023.
Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (6 iunie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 18 octombrie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii ce a învestit Înalta Curte, recurentul-pârât a arătat că înţelege să declare recurs, invocând formal art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menţionând, fără a dezvolta în vreun fel, faptul că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
Reluând punctual aspectele prezentate în cererea de apel, recurentul-pârât nu a evidenţiat în cuprinsul memoriului de recurs critici concrete ale deciziei recurate, arătând doar că instanţa de apel a înlăturat apărările sale "reţinând, în mod superficial, faptul că Statul Român ar avea calitate procesuală pasivă în cauză".
Se reţine că pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de nelegalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.
Criticile formulate în finalul cererii de recurs referitoare la faptul că instanţa de apel a obligat partea la plata cheltuielilor de judecată, nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de stabilire a proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând o chestiune de temeinicie, iar nu de legalitate, presupunând o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.
Înalta Curte constată că susţinerile recurentul-pârât din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege
În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 1470A din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În aceste condiţii, constatând că nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 2.500 RON către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând ororariu avocaţial, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea redusă a cauzei şi luând în considerare activitatea desfăşurată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva deciziei nr. 1470A din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, către intimata-reclamantă A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2023.