Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023
Deliberând asupra căii de atac declarate de contestatorul A.,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 51/A din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 21 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse:
- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (şase) luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie.
În temeiul art. 53 alin. (2) lit. a) raportat la art. 65 alin. (2) din C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, pe o durată de 2 ani, ce s-a dispus a se executa conform art. 66 din C. pen. 1969.
În temeiul art. 71 din C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, pedeapsă ce s-a dispus a se executa conform art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969.
În temeiul art. 19, art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. raportat la 998-999 din C. civ. 1864 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP Ploieşti - AJFP Argeş şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.158.757 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, la care s-au adăugat sumele reprezentând obligaţii fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală, până la data plăţii efective.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 şi urm. din C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea 241/2005 s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, luate prin ordonanţa 441/P/2013 din 19.06.2018 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi s-a dispus luarea măsurii popririi asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, respectiv asupra sumelor de bani ale inculpatului sau datorate acestuia cu orice titlu până la concurenţa sumei de 2.158.757 RON.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii, copia dispozitivului acesteia să fie comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON (2000 RON - sumă aferentă urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 260 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu conform împuternicirii avocaţiale din oficiu nr. 62/17.01.2019, din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Argeş.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.
Prin decizia penală nr. 51 din 27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei penale nr. 204/21.06.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2018, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând:
S-a înlăturat plafonul până la care au fost stabilite măsuri asigurătorii, urmând să fie avută în vedere şi garantarea obligaţiilor fiscale accesorii datorate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă 868 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare condamnatul A. solicitând, în esenţă, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., aplicarea Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022 referitoare la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen.
S-a constatat că, în speţă, Dosarul nr. x/2018 a fost solutionat definitiv la 27 ianuarie 2020 (ulterior publicării deciziei CCR nr. 297/2018), precum şi nesustenabilitatea cazului de contestaţie în anulare invocat, întrucât instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că legea penala mai favorabilă inculpatului este C. pen. din 1968.
Contestatorul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecinţa constatării prescripţiei răspunderii penale, în urma împlinirii termenului general de prescripţie conform noilor reglementari procesual penale.
Curtea de Apel Piteşti a reţinut că nu poate da curs unei astfel de solicitări, apreciind că nu se poate analiza incidenţa prescripţiei răspunderii penale decât raportat la normele vechiul C. pen. - identificat ca lege penala mai favorabilă la momentul pronunţării hotărârii definitive de condamnare, iar nu raportat la dispoziţiile Noului C. pen.. Or, dispozitiile art. 123 din C. pen. din 1968 privind întreruperea cursului prescripţiei generale întruneau exigentele de constituţionalitate, întrucat prevedeau că "se întrerupe cursul termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal".
A notat că situaţia de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare în sarcina inculpatului A. constă în aceea că, în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L., în perioada 2009-23.09.2011, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cu intenţie şi în mod repetat, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii amintite operaţiuni comerciale de livrare şi prestare de servicii cu 24 de societăţi comerciale - fiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen.
În privinţa celei de-a doua infracţiuni de evaziune fiscală s-a reţinut, în fapt că, în perioada 2009-2013, inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în mod continuu, s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea în mod fictiv a sediului social al societăţii la adresa din judeţul Argeş, unde se află un imobil ce prezintă semne vizibile a unei nelocuiri îndelungate, locaţie în care nu s-a desfăşurat vreodată activitate comercială - fiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce priveşte prima infracţiune, potrivit art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea 241/2005 (forma in vigoare anterior modificării prin Legea nr. 50/2013), infracţiunea de evaziune în forma agravată se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 11 ani. Conform art. 122 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968, termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani. Termenul special de prescripţie este de 15 ani, care se calculează de la data săvârşirii faptei în conformitate cu art. 122 alin. (2) din C. pen. din 1968 (respectiv de la data săvârşirii ultimului act material din 23.09.2011), astfel că la data deciziei penale nr. 51/A din 27 ianuarie 2020 acesta nu era împlinit, nefiind necesară o analiză cu privire la cele statuate prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022, care nu sunt aplicabile în speţă.
În ceea ce priveşte a doua infracţiune, s-a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005, infracţiunea de evaziune se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani. Conform art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani. Termenul special de prescripţie este de 12 ani care se calculează de la data săvârşirii faptei, în conformitate cu art. 122 alin. (2) din C. pen. din 1968 (respectiv de la data săvârşirii ultimului act material din 2013), astfel că la data deciziei penale nr. 51/A din 27 ianuarie 2020 acesta nu era împlinit, nefiind necesară o analiză cu privire la cele statuate prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022, care nu sunt aplicabile în speţă.
Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2022 şi ulterior recalificată, la termenul din data de 8 mai 2023 ca fiind apel.
Prin Decizia nr. 517/A din data de 8 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată sub acelaşi număr, la data de 7 iunie 2023, şi a primit termen aleatoriu, prin aplicaţia ECRIS, la data de 27 septembrie 2023.
La termenul de judecată acordat, procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate.
Analizând admisibilitatea apelului formulat de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:
Atât la nivel constituţional (art. 129 din Constituţia României), cât şi în cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, s-a statuat că hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale. Prin urmare, exercitarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege sau de către o persoană ce nu are calitate procesuală este inadmisibilă.
Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În exercitarea acestei atribuţii, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 426-432 din C. proc. pen., dispoziţiile aplicabile căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
Dat fiind caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii o anulează în scopul înlăturării erorilor de procedură. Însă desfiinţarea acesteia nu se poate face printr-o hotărâre de rang inferior, de aceea hotărârea prin care instanţa se dezînvesteşte, dată în contestaţia în anulare, este similară celei a cărei anulare se cere, indiferent dacă aceasta priveşte admisibilitatea în principiu sau fondul contestaţiei în anulare. Prin urmare, dacă contestaţia în anulare este îndreptată împotriva unei sentinţe şi hotărârea pronunţată în această cale de atac va fi tot o sentinţă. Totodată, dacă contestaţia în anulare priveşte o decizie, hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare va fi tot o decizie.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că apelantul a declarat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, context în care menţiunea din dispozitivul deciziei apelate privind caracterul definitiv al acesteia este în concordanţă cu normele procesual penale.
Aşa cum se reţine în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, obligatorie pentru instanţe, în concepţia C. proc. pen. atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
Aşadar, decizia penală nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie este definitivă, dat fiind că în legislaţia naţională nu este reglementată o cale de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecinţă, această hotărâre nu poate fi supusă controlului instanţei superioare în temeiul dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere că nu s-a depăşit momentul procedural al admisibilităţii în principiu.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2023.