Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124/PI din 22 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată Ciurari Eugen cu privire la sentinţa penală nr. 267/PI/24.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, s-a stabilit să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 20.04.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată Ciurari Eugen a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 267/PI din 24.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, susţinând, în esenţă, că instanţa a procedat, în mod greşit, la calificarea faptei ca fiind furt prevăzut de dispoziţiile art. 229 alin. (2) C. pen., deşi, raportat la modalitatea de comitere a infracţiunii şi în baza aplicării legii penale mai favorabile, fapta trebuia încadrată în infracţiunea de furt prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen., cu o pedeapsă maximă prevăzută de lege este de 5 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 267/PI din 24.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în temeiul art. art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea parţială a hotărârii penale pronunţate la data de 22.03.2022, în cauza nr. T20217189 de către Curtea Coroanei din Harrow, Marea Britanie, rămasă definitivă, privind persoana condamnată Ciurari Eugen, prin care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt prin efracţie agravat", prevăzută în secţiunea nr. 10 alin. (1) din Legea furtului din 1968 din Marea Britanie.
În baza art. 166 alin. (8), (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate Ciurari Eugen, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la limita maximă prevăzută de C. pen. din România, respectiv 7 (şapte) ani închisoare.
S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate Ciurari Eugen, deţinut într-un penitenciar din Marea Britanie, în vederea continuării executării pedepsei adaptată la 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate Ciurari Eugen, perioada executată, respectiv 367 zile închisoare executate la data de 9.08.2022 şi în continuare până la zi.
Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, persoana condamnată Ciurari Eugen, la data de 11.06.2021, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate, a pătruns în imobilul deţinut de persoana vătămată A., situat la nr. x, şi sub ameninţarea cu cuţitul, a sustras de la aceasta mai multe bunuri, respectiv un ceas x, un ceas x, două ceasuri fără marcă, o cruce de aur, un x şi un decantor de whisky şi pahare.
În esenţă, Curtea de apel a constatat că faptele reţinute de autorităţile judiciare din Marea Britanie în sarcina persoanei condamnate sunt incriminate în legislaţia penală română de dispoziţiile art. 228, 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. român, care reglementează furtul săvârşit de o persoană având asupra sa o armă, infracţiunea fiind pedepsită cu închisoarea între 2 şi 7 ani.
Contrar susţinerilor apărării potrivit cărora în sarcina persoanei condamnate ar fi trebuit să se reţină săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, Curtea de apel a reţinut că, şi în situaţia în care, în concret persoana condamnată Ciurari Eugen nu a avut asupra sa cuţitul cu care s-a comis infracţiunea, încadrarea juridică corectă în legislaţia penală română este cea prevăzută de dispoziţiile art. 228, 229 alin. (2) lit. c) C. pen., care reglementează furtul săvârşit de o persoană având asupra sa o armă, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Ca urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, constatând că durata pedepsei aplicate, de 9 ani închisoare, depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, de 7 ani închisoare, prevăzut de art. 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. român, s-a apreciat necesară adaptarea pedepsei aplicate persoanei condamnate prin hotărârea transmisă de statul emitent, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la limita maximă prevăzută de C. pen. din România, respectiv 7 (şapte) ani închisoare.
Examinând în acest context motivele contestaţiei la executare, instanţa de fond a reţinut că nu se invocă aspecte de neclaritate cu privire la hotărârea ce se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci se pune în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii care se execută, acest aspect fiind tranşat definitiv la momentul pronunţării hotărârii supuse contestaţiei, când instanţa a reţinut, în mod expres, că fapta pentru care contestatorul a fost condamnat de către autorităţile judiciare britanice este incriminată în legislaţia penală română în dispoziţiile art. 228, 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. român, care reglementează furtul săvârşit de o persoană având asupra sa o armă, fiind respinse, totodată, apărările persoanei condamnate privind calificarea faptei în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen.
Totodată, Curtea de apel a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente nici dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât, ulterior, rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 267/PI din 24.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a recunoscut şi s-a adaptat pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată condamnatului de instanţa străină, regimul sancţionator aferent infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 229 alin. (2) C. pen. nu a suferit modificări.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că nu există niciun fel de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în condiţiile în care cadrul legal privind adaptarea pedepsei supuse recunoaşterii este foarte clar şi a fost aplicat în cauză cu autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul Ciurari Eugen, solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei penale atacate, întrucât, în mod greşit instanţa care a dispus recunoaşterea hotărârii penale străine nu a făcut o corectă încadrare a faptei în infracţiunea de furt prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen., cu consecinţa adaptării pedepsei la maximul de 5 ani închisoare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 iunie 2023, sub nr. x/2023 şi repartizată aleatoriu Completului de judecată nr. 6, cu prim termen de judecată fixat la data de 05 octombrie 2023.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul Ciurari Eugen, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa de 7 ani închisoare, ca urmare a adaptării pedepsei de 9 ani închisoare, în cadrul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.
În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., criticând, în concret, soluţia instanţei care a recunoscut hotărârea străină în privinţa modului în care a realizat corespondenţa între faptele pentru care a fost condamnat şi norma de incriminare din legea română şi a arătat că s-a realizat o greşită calificare a acestora.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".
Analizând contestaţia formulată de condamnatul Ciurari Eugen, Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.
Astfel, contestatorul critică însăşi sentinţa penală nr. 267 din 24.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, prin care instanţa a recunoscut parţial hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare britanice faţă de persoana condamnată Ciurari Eugen şi a adaptat pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la limita maximă prevăzută de C. pen. român, respectiv 7 ani închisoare pentru infracţiunea de furt săvârşit de o persoană având asupra sa o armă, prev. de art. 228, 229 alin. (2) lit. c) C. pen., sub aspectul corespondenţei dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat şi încadrarea juridică a acestora potrivit legii române.
Or, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate proceda la reevaluarea corespondenţei dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat şi încadrarea juridică a acestora potrivit legii române pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului de către autoritatea judiciară străină, această chestiune fiind de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu recunoaşterea hotărârii pronunţate de statul de condamnare.
Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.
Înalta Curte subliniază că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării şi constituie, în fapt, un apel deghizat.
Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul Ciurari Eugen împotriva sentinţei penale nr. 124/PI din 22 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., reţinând culpa procesuală a contestatorului condamnat în formularea prezentei contestaţii, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, va rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul Ciurari Eugen împotriva sentinţei penale nr. 124/PI din 22 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 octombrie 2023.