Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Penală, printre altele, cu privire la inculpata Vasile-B., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata B., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea participaţiei improprii.

În baza art. 67 şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situaţia în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat-o pe inculpata B., cu aceleaşi date de identificare, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. cu aceleaşi date de identificare, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat-o pe inculpata B., cu aceleaşi date de identificare, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa cea mai grea stabilită în cauză respectiv 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din celelalte trei pedepse, respectiv 12 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) si alin. (5) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situaţia în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpata B., pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituţie; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială dintre cele derulate de Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile lucrătoare în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sect. 6 sau în cadrul Administraţiei Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană a Sect. 6 Bucureşti.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 19.04.2016 până la data de 01.07.2016.

A constatat că în perioada 01.07.2016 - 29.12.2017 inculpata s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349-1371 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia pentru Programe Capital Uman şi a obligat inculpata B. la plata sumei totale de 91.459,48 RON compusă din suma de 45.834,60 RON - contravaloarea salariului lui C. acordat în cadrul proiectului x şi suma de 45.624,88 RON - contravaloarea salariului lui C. acordat în cadrul proiectului x.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpata B. sumele de 27.397 RON, respectiv 26.826 RON, obţinute prin comiterea infracţiunilor prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A constatat că la D. - Sucursala Victoria a fost consemnată suma totală de 55.000 RON pe numele inculpatei B. conform recipisei de consemnare nr. x seria x nr. x din 20.04.2016 împreună cu chitanţa nr. x/20.04.2016 obţinută din valorificarea întregii cantităţi de cărămidă şi a unui număr de 9 bunuri mobile.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa din data de 2.05.2016 a DNA - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea achitării parţiale a prejudiciului constatat, la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva sentinţei penale nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Naţională Anticorupţie, inculpaţii E., F., Vasile-B. şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

Prin decizia penală nr. 497/A din data de 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Naţională Anticorupţie, de inculpaţii E., F. şi Vasile-B., precum şi de partea civilă Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei penale nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2016

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, cu privire la inculpata VASILE-B.:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele şi sporul componente.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a încetat procesul penal cu privire la infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi").

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a încetat procesul penal cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect si şanse egale pentru femei").

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (Proiectul "Respect si şanse egale pentru femei").

În temeiul art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata VASILE-B. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi").

A menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate prin sentinţa penală apelată.

În temeiul art. 91 şi art. 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata acestui termen, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatei să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 6 sau în cadrul Administraţiei Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană a Sector 6 Bucureşti, astfel cum se va stabili de către consilierul de probaţiune.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi ar. 1381 din C. civ., a admis în parte acţiunea formulată de partea civilă Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene:

A obligat pe inculpatele Vasile-B. şi F. în solidar la plata sumei de 45.834,60 RON reprezentând contravaloarea salariului martorului C. acordat în cadrul proiectului x.

A menţinut măsura asiguratorie luată prin ordonanţa nr. 785/P/2015 din data de 12 mai 2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, asupra sumei de 55.000 RON, depusă pe numele inculpatei Vasile-B. la D., Sucursala Victoria, până la concurenţa sumei de 47.334,60 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata).

A înlăturat menţiunea privind confiscarea de la inculpata Vasile-B. a sumelor de 27.397 RON, respectiv 26.826 RON, obţinute prin comiterea infracţiunii prev. de art. 181 din legea nr. 78/2000.

A înlăturat menţiunea privind obligarea inculpatei Vasile-B. la plata sumei de 45.624,88 RON reprezentând contravaloarea salariului martorului C. acordat în cadrul proiectului x.

**********

Împotriva deciziei din apel, nr. 497/A din data de 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a formulat recurs în casaţie inculpata A., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpata a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi alin. (8) C. proc. pen.

În esenţă, a solicitat, sub aspectul laturii penale, admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 497 din 10.03.2023, şi rejudecând, să se dispună:

- în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei Vasile-B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect şi şanse egale pentru femei").

- în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei Vasile B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi").

- în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei Vasile-B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţi"), infracţiune prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- în temeiul art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., exonerarea inculpatei Vasile-B. de la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală şi fazei de judecată în primă instanţă, urmând ca această sumă să fie suportată de stat.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat:

- înlăturarea dispoziţiei prin care a fost obligată inculpata Vasile-B. de a participa împreună cu inculpata F., în solidar la plata sumei de 45.834,60 RON reprezentând contravaloarea salariului martorului C. acordat în cadrul proiectului x.

- desfiinţarea măsurii asiguratorii luată prin ordonanţa nr. 785/P/2015 din data de 12 mai 2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, asupra sumei de 55.000 RON, depusă pe numele inculpatei Vasile-B. la D., Sucursala Victoria;

- menţinerea celorlalte dispoziţii din Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 497 din 10.03.2023 privind pe inculpata Vasile-B..

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.:

A solicitat desfiinţarea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect şi şanse egale pentru femei"), iar în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei.

În acest sens, a precizat că nu există nicio probă din care să rezulte, că înscrisurile sub semnătură privată pe numele C. din cadrul Proiectului "Respect şi şanse egale pentru femei" ar fi fost falsificate de inculpată, astfel că se impunea achitarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi nu încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., astfel cum eronat a dispus instanţa de apel.

De asemenea, a apreciat că soluţia dată de Curtea de Apel Bucureşti de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, referitoare la infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi") reţinută în sarcina inculpatei Vasile-B. este nelegală pentru următoarele considerente:

- foile de pontaj şi rapoartele de activitate în numele lui C. la proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţii" au fost scrise şi semnate nemijlocit de denunţătorul G. fără a fi supus vreunei constrângeri morale în sensul art. 25 din C. pen. respectiv:

"Art. 25 Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod."

- din 9 septembrie 2015 şi până în decembrie 2015 inclusiv, autodenunţătorul G. a continuat falsificările actelor întocmite lunar pe numele lui C., cu acordul procurorului de caz şi în calitate de "colaborator cu angajament scris" conform art. 138 lit. g), art. 148 alin. (10), art. 153 alin. (3) din C. proc. pen.. ceea ce echivalează cu săvârşirea altor infracţiuni contrar art. 101 alin. (3) din C. proc. pen.:

"(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penate, în scopul obţinerii unei probe."

- în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

În acest context, recurenta inculpată a arătat că nu a ocupat nici în drept şi nici în fapt vreodată postul de "manager de proiect" iar în perioada săvârşirii presupuselor infracţiuni nu mai avea nici calitatea de salariat la cele două fundaţii, începând cu data de 14.01.2015.

Aşadar, a precizat că în perioada în care se pretinde că s-au săvârşit faptele nu avea nicio calitate juridică şi, respectiv nicio autoritate funcţională de a putea sancţiona cu desfacerea contractului de muncă pe G. sau pe F., necesară constrângerii morale. Ca urmare, sub acest aspect, G., F. şi acuzarea nu pot invoca neimputabilitatea pentru faptele acestora şi respectiv susţinerea că ar fi fost constrânşi moral de inculpata recurentă B..

A mai susţinut, cu privire la aceste afirmaţii, că instanţa de fond a omis următoarele aspecte:

- ameninţarea în sensul că "dacă nu execută dispoziţia inculpatei F. de a semna acte false în numele lui C., "îşi bate cuie în talpă" nu echivalează cu cea mai gravă sancţiune respectiv "desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă" prevăzută de codul muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte nici F. nu era angajator ca să poată formal să dispună o astfel de sancţiune pentru neexecutarea unei decizii verbale ilegale;

- G. nu a explicat şi nici nu poate să explice, cum a falsificat raportul de activitate şi fişa de pontaj pe luna martie 2015 când el a primit coala de hârtie A4, după data de 22 aprilie 2015:

- G. a continuat să falsifice rapoarte de activitate, fişe de pontaj pe numele C. precum şi alte acte după 10.09.2015, data autodenunţului.

Pe de altă parte, a precizat că instanţa de fond a omis că, o condiţie esenţială pentru a reţine participaţia prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. în sarcina inculpatei, este ca faptele săvârşite de G. să fi fost prevăzute de legea penală, or, chiar prin rechizitoriu s-a reţinut că faptele lui G. săvârşite în cauză nu sunt prevăzute de legea penală ceea ce înseamnă că în speţă nu sunt întrunite condiţiile participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) şi ca urmare nici sub acest aspect nu poate fi reţinută în sarcina inculpatei participaţia improprie prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen., pentru care în mod eronat a fost condamnată de instanţa de fond.

A arătat că toate probele în cauză produse în perioada de la 10.09.2015-până la data trimiterii în judecată s-au autorizat şi administrat cu încălcarea art. 101 alin. (1) şi (3), art. 102 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. şi a Deciziilor CCR, ceea ce atrage excluderea lor din dosar, astfel:

a) G., de profesie psiholog, s-a autodenunţat la 10.09.2015 şi cu toate acestea procurorul de caz i-a indicat să continue să întocmească acte false în numele lui C., rapoarte lunare de activitate, fişe de pontaj şi alte acte false pe care le-a semnat în fals, respectiv şi pe lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 2015 şi le trimitea lunar prin şeful său ierarhic F. - Coordonatorul Centrului Social Giurgiu, la sediul central din Bucureşti al H. şi la titularul de proiect I., în vederea efectuării plăţii lor. Or, această continuare a activităţii infracţionale de către G. a fost ca urmare a faptului că procurorul, contrar legii, nu i-a interzis să mai continue săvârşirea infracţiunii, şi în scopul producerii de probe interzise de lege a coordonat unele activităţi provocatoare ale acestuia de la 10.09.2015 şi până în luna februarie 2016.

b) Potrivit C. proc. pen., organele de urmărire penală trebuiau să intervină imediat să întrerupă activităţile infracţionale ale "martorului" G. şi astfel acesta să nu mai continue să întocmească şi să semneze acte false, rapoarte lunare de activitate, fişe de pontaj şi alte acte false pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2015. Or, aşa cum au procedat au încălcat art. 101 alin. (3) din C. proc. pen. în care se dispune imperativ: "(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe." Aşadar, a opinat în sensul că în situaţia în care organele de urmărire penală ar fi întrerupt activitatea infracţională a martorului G., pretinsul prejudiciu de 50.652 de RON era de numai 8.562 RON (28x309 RON), deoarece diferenţa de 42.000 RON (28x1500 RON) au fost primite de fiecare cursant în 29 decembrie 2015 în baza unor documente semnate de fiecare cursant în lunile noiembrie- decembrie 2015, activităţi ilegale cunoscute de procurorul de caz şi neprevenite.

c) Dacă la data denunţului s-ar fi întrerupt activitatea martorului G., se puteau înlătura disfuncţionalităţile administrative şi s-ar fi realizat proiectele respective, publicul ţintă (27+28 cetăţeni români) ar fi beneficiat legal de cursuri şi de fondurile europene în cauză. Or, a arătat că în speţă aşa cum s-a procedat au fost încălcate interesele şi drepturile celor 55 de cetăţeni români precum şi ale României în folosirea corectă a fondurilor europene.

d) Toate probele obţinute după data denunţului, prin săvârşirea de noi falsuri rapoarte lunare de activitate, fişe de pontaj şi alte acte false (contracte de subvenţii, cereri de subvenţii, etc.) pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie decembrie 2015, inclusiv autorizările de înregistrări de convorbiri, procesele-verbale de redare a convorbirilor prin care G. i-a provocat pe ceilalţi în cauză, sunt lovite de nulitate absolută şi ca urmare trebuie excluse ca probe produse nelegal, inclusiv eliminate de la dosar conform art. 102 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. în care se dispune:

"Excluderea probelor obţinute în mod nelegal. (2) Probele obţinute in mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3)Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe or prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei".

e) Mai mult, G. a formulat autodenunţul, de teama răspunderii penale, or continuarea falsificării de acte pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2015, de către acesta a fost posibilă doar pentru că procurorul i-a promis că nu va fi tras la răspundere penală, promisiune ilegală contrară art. 101 alin. (1) din C. proc. pen. în care se dispune:

"Art. 101: Principiul loialităţii administrării probelor. (1)Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe."

f) Ca urmare, în temeiul art. 101-102 din C. proc. pen. şi al Deciziei CCR nr. 22/2018 a solicitat eliminarea din dosar a:

- actelor false elaborate şi semnate în fals de G. după data denunţului respectiv 10.09.2015, şi a începerii urmăririi penale din 11.09.2015 cât şi de alte persoane în cauză a căror activitate ilicită, cu sau fără ştiinţă, trebuia întreruptă;

- înregistrărilor de comunicaţii la care a participat G., autorizate după data depunerii denunţului din 10.09.2015, prin care acesta provoacă martorii şi inculpaţii în cauză.

g) De asemenea, a solicitat eliminarea din dosar a interceptării comunicaţiilor cu avocaţii, autorizate de Tribunalul Bucureşti cu încălcarea regulilor de competenţă după persoană-avocat deoarece potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) rap. la art. 281 alin. (1) lit. b), deoarece astfel de autorizări date de o instanţă inferioară în grad sunt lovite de nulitate absolută, competentă fiind instanţa superioară, Curtea de Apel Bucureşti.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

A precizat recurenta inculpată că soluţia de condamnare a Curţii de Apel sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen. "folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente false dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene" este nelegală, fiind necesar a fi reformată prin recursul în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (7) din C. proc. pen.

Sub un prim aspect, a apreciat că lipsesc elementele obiective constitutive ale infracţiunii concrete, nefiind relevate de instanţe, ceea ce echivalează cu împrejurarea că fapta (incompletă, din punct de vedere al conţinutului totalităţii trăsăturilor concrete, necesare, impuse de norma de incriminare) nu este prevăzută de legea penală nefiind îndeplinită condiţia tipicităţii.

Contrar legii, doctrinei şi practicii judiciare, s-a susţinut că, în speţă, organul de urmărire penală, instanţa de fond şi Curtea de Apel nu au concretizat toate elementele concrete, necesare faptei conform normei de incriminare reţinute în sarcina inculpatei Vasile-B. pentru a putea fi comparată şi încadrată în norma de incriminare prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 respectiv în "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente false dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dezabilităţi). Mai mult, în loc să descrie fapta concretă a inculpatei şi să constate prin comparaţie că aceasta se încadrează sau nu în conţinutul obiectiv al normei de încriminare prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au limitat în a prelua exact conţinutul abstract al normei de incriminare când se referă la fapta acesteia încălcând procedura penală referitoare la încadrarea juridică.

A susţinut că acuzarea adusă inculpatei Vasile-B. în sensul că ar fi falsificat fişele de pontaj şi rapoartele de activitate în numele lui C. şi că ar fi încasat pe nedrept din fonduri europene salariile acestuia în baza acestor documente falsificate este contrazisă de:

a) afirmaţiile făcute în autodenunţul din 10.09.2015 de către G.. Astfel, a precizat că inculpata Vasile-B., nu a falsificat documentele şi nici nu i-a dat vreo dispoziţie lui G. să falsifice documentele în cauză şi să i le trimită ei, cu atât mai mult cu cât inculpata nici nu mai era angajată la H., nu avea vreo calitate să primească, verifice şi prezinte documentele falsificate conducerii Fundaţiei şi să propună aprobarea lor şi întocmirea formelor de plată, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991.

b) faptul că inculpata Vasile-B. nu a încasat din fonduri europene sumele, respectiv salariile lui C. în baza acestor documente falsificate, este expres prevăzut în autodenunţul din 10.09.2015 făcut la Parchet de către "martorul" G..

c) din cuprinsul autodenunţului rezultă dincolo de orice îndoială că martorul G. recunoaşte propria vinovăţie, că nu este legal ceea ce face, aspect care de fapt exclude participaţia inculpatei B. la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Mai mult, fiecare raport de activitate lunară, întocmit în fals de martorul G., pe numele C., se termină cu formula: Subsemnatul declar pe propria răspundere, sub sancţiunea C. pen. privind falsul în declaraţii, că orele prestate şi plătite din acest proiect sunt conforme cu realitatea şi nu au fost decontate din altă sursă de finanţare.

d) în Referatul cu propunere de dispunere a unor măsuri de supraveghere tehnică, nr. 785/P/2015 din 25.01.2016 procurorul de caz a reţinut că G. la 10.09.2015 a formulat autodenunţ pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 322 din C. pen.

e) Nici urmărirea penală şi nici cercetarea judecătorească, nu au stabilit cine a primit documentele falsificate, cine a întocmit statele de plată, cine le-a aprobat, cum şi cui s-au efectuat plăţile ceea ce face imposibilă identificarea faptei sau faptelor şi dacă acestea se încadrează în norma penală de incriminare.

f) De asemenea, nu s-a clarificat dacă sumele pretinse a fi plătite în baza actelor false, provin din fondurile proprii ale Fundaţiei sau când s-a efectuat finanţarea din fondurile europene, cerinţă impusă de norma de incriminare din Legea nr. 78/2000 astfel: art. 18¹ (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Menţiunea de la p.33 alineatul ultim din Decizia CAB referitoare la caracterizarea faptelor lui G., respectiv că a falsificat prin contrafacere a foilor de pontaj şi rapoartele de activitate pe numele altei persoane C., de către G., fără intenţia acestuia de a le folosi, pentru sine sau pentru altă persoană şi fără intenţia de producere a unor consecinţe juridice de la locul de muncă nu corespunde realităţii, nici autodenunţului şi nici altor probe existente la dosar din care rezultă o altă situaţie de fapt.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi şi procuror.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 08.06.2023, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 19.09.2023, dată până la care a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 19 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

La termenul fixat în cauză pe fondul recursului în casaţie, din data de 03.10.2023, la solicitarea apărătorului ales al recurentei inculpate de a se dispune amânarea cauzei, pentru imposibilitate de prezentare, instanţa a dispus acordarea unui nou termen pentru data de 31.10.2023.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie de la termenul din 31.10.2023, s-au luat concluziile părţilor şi ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat în cauză de inculpata Vasile-B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen. recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În speţă, recurenta inculpată Vasile-B. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt suspuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin decizia recurată în cauză, se reţine că în ceea ce o priveşte pe recurenta inculpată Vasile-B., s-au decis următoarele:

- s-a încetat procesul penal cu privire la infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi"), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

- s-a încetat procesul penal cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect si şanse egale pentru femei"), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

- a fost achitată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (Proiectul "Respect si şanse egale pentru femei"), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

- a fost condamnată inculpata Vasile-B. la o pedeapsă principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi"), în temeiul art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen.,

- s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, în temeiul art. 91 şi art. 92 din C. pen.

Prin recursului în casaţie formulat în cauză, recurenta inculpată Vasile-B., în esenţă, critică prin prisma celor două cazuri de casare invocate, prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen., faptul că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi"), prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru celelalte două infracţiuni reţinute în cauză împotriva sa şi pentru care se impunea, în opinia apărării, achitarea inculpatei.

Deşi prin recursul în casaţie de faţă apărarea susţine că inculpata a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, analiză care aşadar ar putea fi cenzurată în actuala procedură a recursului în casaţie, de fapt, în realitate, solicitarea de achitare este întemeiată pe cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care se referă la situaţia în care nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.

În acest sens sunt în realitate apărările recurentei formulate în cadrul motivelor de recurs în casaţie, în esenţă, reţinându-se următoarele:

- s-a susţinut că acuzarea adusă inculpatei Vasile-B. în sensul că ar fi falsificat fişele de pontaj şi rapoartele de activitate în numele lui C. şi că ar fi încasat pe nedrept din fonduri europene salariile acestuia în baza acestor documente falsificate este contrazisă de afirmaţiile făcute în autodenunţul din 10.09.2015, de către G., precizându-se că inculpata Vasile-B. nu a falsificat documentele şi nici nu i-a dat vreo dispoziţie lui G. să falsifice documentele în cauză şi să i le trimită ei, cu atât mai mult cu cât inculpata nici nu mai era angajată la H., nu avea vreo calitate să primească, verifice şi să prezinte documentele falsificate conducerii Fundaţiei şi să propună aprobarea lor şi întocmirea formelor de plată, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991;

- faptul că inculpata Vasile-B. nu a încasat din fonduri europene sumele, respectiv salariile lui C. în baza acestor documente falsificate, este expres prevăzut în autodenunţul din 10.09.2015 făcut la Parchet de către "martorul" G.;

- din cuprinsul autodenunţului rezultă dincolo de orice îndoială că martorul G. recunoaşte propria vinovăţie, că nu este legal ceea ce face, aspect care de fapt exclude participaţia inculpatei B. la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- s-a susţinut că nici urmărirea penală şi nici cercetarea judecătorească, nu au stabilit cine a primit documentele falsificate, cine a întocmit statele de plată, cine le-a aprobat, cum şi cui s-au efectuat plăţile ceea ce face imposibilă identificarea faptei sau faptelor şi dacă acestea se încadrează în norma penală de incriminare;

- nu s-a clarificat dacă sumele pretinse a fi plătite în baza actelor false, provin din fondurile proprii ale Fundaţiei sau când s-a efectuat finanţarea din fondurile europene,

- prin motivele recursului apărare a conchis că faptele inculpatei nu corespund realităţii, nici autodenunţului şi nici altor probe existente la dosar din care rezultă o altă situaţie de fapt.

- în plus, a arătat că toate probele în cauză produse în perioada 10.09.2015 - până la data trimiterii în judecată, s-au autorizat şi administrat cu încălcarea art. 101 alin. (1) şi (3), art. 102 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. şi a Deciziilor CCR, ceea ce atrage excluderea lor din dosar.

Analizând motivele de recurs în casaţie astfel cum au fost formulate în cauză, Înalta Curte constată că, inculpata recurentă Vasile-B. a circumscris cazurilor de casare invocate, criticile aduse modului în care instanţa de apel a interpretat situaţia de fapt reţinută în cauză şi probatoriul administrat, în realitate recurenta inculpată fiind nemulţumită de decizia de condamnare dispusă de instanţa de apel, invocând în apărare chestiuni de fapt care, în opinia apărării, fac dovada că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă pentru reţinerea infracţiunilor ce i-au fost imputate şi pentru care în cauză s-a dispus condamnarea, respectiv încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Cu titlu prealabil însă, referitor la aspectele ce pot fi cenzurate în acest cadru procesual, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, respectiv pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect si şanse egale pentru femei") şi pentru infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie si persoanelor cu dizabilităţi"), acestea nu mai pot face obiectul cenzurii instanţei supreme în condiţiile în care inculpata Vasile-B. nu a cerut în cursul apelului continuarea procesului penal în vederea obţinerii unei soluţii de achitare.

Astfel, se reţine că, în cauză, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2022, inculpata VASILE-B., fiind expres întrebată a precizat că nu solicită continuarea procesului penal pentru infracţiunile de fals sub semnătură privată, solicitând pronunţarea unor soluţii de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Ca atare, cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se constată că soluţia de încetare a procesului penal dispusă de către instanţa de apel a avut la bază faptul că recurenta inculpată nu a solicitat continuarea procesului penal cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalităţile anterior menţionate, astfel că instanţa de apel a avut în vedere această poziţie procesuală şi a dispus în consecinţă încetarea procesului penal faţă de inculpată, constatând că în această situaţie nu poate fi analizată de către instanţa de apel temeinicia acuzaţiilor.

Prin urmare, în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut prin decizia recurată, inculpata a menţionat în mod expres că nu solicită continuarea procesului penal pentru infracţiunile anterior menţionate, Înalta Curte notează că nu va putea examina tipicitatea acestor infracţiuni omisso medio, atâta vreme cât, instanţa de apel nu a făcut-o, urmarea manifestării exprese de voinţă a părţii, motiv pentru care se constată că sub acest aspect soluţia instanţei de apel este legală şi, în consecinţă, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

De altfel, toate argumentele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie cu privire la faptele ce îi sunt imputate în cauză inculpatei, inclusiv relativ la cele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, vizează situaţia de fapt reţinută în cauză ori interpretarea dată de instanţe probatoriului administrat şi reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii şi cenzurării probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel şi dispunerii unei soluţii favorabile aşa cum s-a solicitat în cauză, de achitare, aspecte ce e nu pot face obiectul cenzurii instanţei supreme în actuala procedură prin prisma niciunui caz de casare prevăzut de lege.

În continuare, examinând cauza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care în speţă s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţi"), în temeiul art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

În concret, natura criticilor formulate de recurenta inculpată A. ţine de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele ordinare au reţinut, pe baza probelor din dosar, existenţa infracţiunilor, sub aspectul laturii obiective şi subiective a acestora.

Cu privire la lipsa concordanţei dintre situaţia de fapt reţinută şi tipicitatea obiectivă a infracţiunii, Înalta Curte reţine că scopul recursului în casaţie este verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, instanţa trebuie să plece în analiza tipicităţii obiective a infracţiunii de la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi de apel, neputând să analizeze pertinenţa şi concludenţa probelor administrate în cauză ori suficienţa acestora.

Astfel, în prezenta cauză, Înalta Curte constată că prin decizia recurată, pe baza stării de fapt aşa cum a fost reţinută în cauză şi care nu mai poate fi schimbată în actuala procedură, instanţa de apel a statuat că probatoriul cauzei relevă că faptele inculpatei Vasile-B. care a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţi", înscrisurile falsificate fiind folosite ulterior de inculpată în perioada aprilie- decembrie 2015 în scopul obţinerii sumelor de bani plătite din fonduri europene, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concret, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a statuat că probatoriul cauzei a relevat că inculpata a beneficiat de fonduri europene, încasând în mod fraudulos sumele de bani plătite martorului C., pentru o activitate fictivă prestată de acest martor în cadrul proiectului "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţi", desfăşurat la sediul H. din Municipiul Giurgiu.

S-a reţinut că, în schimbul activităţii specifice ce trebuia să fie desfăşurată de martorul C. (constând în realizarea comunicării cu grupul ţintă, participarea la atragerea grupului ţintă, realizarea de interviuri) şi care în fapt a fost întocmită de martorul G. în numele primului, inculpata Vasile-B. a încasat în mod fraudulos indemnizaţia ce i se cuvenea martorului C..

Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 imputată inculpatei, se reţine că instanţele de fond şi apel au statuat pe baza stării de fapt reţinute în cauză cu titlu definitiv faptul că aceasta:

- a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţi", prin transmiterea către inculpata F., prin intermediul unei alte angajate din cadrul H., numită de persoanele din cadrul fundaţiei cu apelativul J., în prezent K.) în luna aprilie 2015, în format electronic, pe e-mail, a unui coli A 4 pe care era aplicată o semnătură indescifrabilă, despre care i-a spus că-i aparţine lui C., în vederea imitării ei pe toate actele ce urmau a fi completate pe numele acestuia;

- a folosit înscrisurile falsificate în perioada aprilie- decembrie 2015 în scopul obţinerii sumelor de bani plătite din fonduri europene, prin depunerea lor drept documente justificative pentru a fi realizată în mod fraudulos plata indemnizaţiei ce i se cuvenea martorului C., pentru activităţi care în realitate nu au fost realizate de acest martor, încasând efectiv sumele de bani transferate în contul martorului anterior menţionat.

Astfel, în raport cu situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond şi apel, reţine instanţa de casaţie că în mod corect s-a apreciat că în cauză acţiunile realizate de inculpată se suprapun conţinutului tipic al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Activitatea infracţională a inculpatei, aşa cum a fost descrisă de instanţa de apel, întruneşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acesteia, în condiţiile în care instanţele au conchis că inculpata Vasile-B. a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenţei în familie şi persoanelor cu dizabilităţi", înscrisurile falsificate fiind folosite de această inculpată în perioada aprilie- decembrie 2015, în scopul obţinerii, pe nedrept, a sumelor de bani plătite din fonduri europene.

Ca atare, Înalta Curte apreciază criticile inculpatei vizând greşita condamnare a acesteia, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ca nefondate.

Aşa cum s-a constatat în cauză, toate argumentele invocate de recurenta inculpată Vasile-B. prin motivele de recurs în casaţie relativ la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa şi pentru care solicită achitarea prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt raportate la situaţia de fapt stabilită în cauză şi la modalitatea de interpretare a probatoriului, solicitându-se în realitate o reinterpretare a circumstanţelor comiterii faptelor sale, cu consecinţa dispunerii unei soluţii favorabile inculpatei, respectiv achitarea acesteia.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpată, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Analiza conţinutului mijloacelor de probă pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, pe de o parte, şi starea de fapt reţinută de instanţă, pe de altă parte, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reaminteşte că pe calea recursului în casaţie nu se poate schimba situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, nu se poate reaprecia materialul probator în vederea unei noi statuări în fapt şi nu se poare reanaliza vinovăţia inculpatului, ca element al laturii subiective. Or, prin motivele de recurs formulate de recurentă se tinde tocmai către finalitatea mai sus menţionată.

Concluzionând, în condiţiile în care fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie pornesc de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatei recurente, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual, şi de asemenea, reţinându-se că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentei inculpate Vasile-B. sunt neîntemeiate.

De asemenea, celelalte critici ale apărării referitoare la excluderea din dosar a probelor considerate de apărare ca fiind obţinute în mod nelegal, evident nu pot face obiectul analizei în etapa recursului în casaţie. Deopotrivă, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, recursul în casaţie fiind respins ca nefondat, nu pot fi examinate nici criticile vizând modul de soluţionare a laturii civile sau cu privire la măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata Vasile-B. împotriva deciziei penale nr. 497/A din data de 10 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi F. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata Vasile-B. împotriva deciziei penale nr. 497/A din data de 10 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi F., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj