Şedinţa publică din data de 4 martie 2024
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei să dispusă suspendarea executării raportului întocmit de pârâtă la data de 17 iulie 2023 în lucrarea nr. 23-1046, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Piteşti, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 141/F-CONT din 7 noiembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării formulată de A..
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 3 ianuarie 2024.
În urma stabilirii termenului de judecată a recursului la data de 14 iunie 2024, A. a formulat cerere de preschimbare a acestui termen, care a fost respinsă prin încheierea din 23 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului prin care a solicitat stabilirea unui termen mai scurt pentru judecarea de urgenţă a recursului, invocând cazul de tergiversare a procesului prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
În motivare, a susţinut că recursul trebuie soluţionat de urgenţă şi cu precădere conform art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi că prima instanţă nu a analizat în fond cererea de suspendare a executării, respingând-o ca inadmisibilă.
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
Conform art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat."
Din analiza acestor dispoziţii rezultă că primul motiv de contestaţie privind tergiversarea procesului presupune nerespectarea de către instanţa de judecată a termenelor prevăzute de lege pentru finalizarea unei proceduri.
Noţiunea de "termen" în sensul art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. include atât termenele legale stabilite sub forma unui interval de timp, cât şi cele prevăzute sub forma unei zile fixe până la care trebuie finalizată o procedură.
Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că petentul invocă incidenţa art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că termenul de judecată stabilit la data de 14 iunie 2024 în dosarul nr. x/2023 nu asigură soluţionarea de urgenţă şi cu precădere a cauzei, conform art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Aceste texte de lege prevăd că, în procedura de suspendare a executării actelor administrative, instanţa soluţionează cererea de urgenţă şi cu precădere, fără însă a stabili un termen fix în care trebuie soluţionată cererea respectivă.
Or, cazul de tergiversare a procesului instituit de art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. presupune un termen stabilit de către legiuitor sub forma unui interval de timp sau a unei zile fixe pentru finalizarea unei proceduri, care s-a împlinit fără rezultat.
De altfel, menţiunea generică referitoare la soluţionarea de urgenţă şi cu precădere vizează exclusiv cererea de suspendare, nu şi recursul exercitat în aceeaşi cauză, astfel cum rezultă chiar din conţinutul textelor de lege invocate de către petent.
În plus, Înalta Curte reţine că termenul de judecată din 14 iunie 2024 poate fi considerat unul scurt prin raportare la planificarea şedinţelor completurilor de judecată constituite la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încărcătura ridicată a acestora şi durata medie a termenelor de judecată stabilite în cauze similare aflate pe rolul acestei secţii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2024.