Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.06.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 23181/G/II/19.05.2022, întocmit cu privire la lucrarea nr. 1287/S/II/14.01.2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 151 din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. 23181/G/II/19.05.2022, emis de pârâtă pe numele reclamantei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 151 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

Susține recurenta pârâtă că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă fără echivoc că legiuitorul a permis funcţionarilor publici să desfăşoare activităţi în domeniul privat, însă impune totuşi o condiţie pentru a preveni apariţia situaţiilor de incompatibilitate, şi anume aceea ca funcţiile exercitate în domeniul privat să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate în calitate de funcţionar public, conform fişei postului, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

În pofida celor reţinute de instanţa de fond, între cele două domenii în cadrul cărora intimata-reclamantă îşi desfăşura activitatea, exista o legătură directă/indirectă, aspect ce rezultă în mod evident din compararea fişelor de post pentru cele două funcţii exercitate de aceasta.

Arată pârâta recurentă că, din compararea atribuţiilor din fişa postului aferentă funcţiei publice întocmită la data de 04.12.2017, cu atribuțiile din fișa postului funcției de specialist recrutare, conform documentelor transmise de către S.C. B. S.R.L., rezultă cu evidenţă că responsabilităţile cuprinse în fișele posturilor solicită aceeaşi pregătire în domeniul resurse umane, or, intimata-reclamantă exercită, în sfera publică, funcţia de şef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., judeţul Vâlcea, iar, în domeniul privat, funcţia contractuală de responsabil plasare pe piaţa muncii în cadrul S.C. B. S.R.L.

Mai arată că, un aspect deosebit de important în ceea ce priveşte soluţionarea justă a cauzei, pe care, însă, instanţa de fond l-a ignorat la momentul pronunţării soluţiei, îl constituie faptul că, încă de la încheierea/contractului individual de muncă pentru ocuparea funcţiei contractuale de responsabil plasare pe piaţa muncii în cadrul S.C. B. S.R.L., s-a avut în vedere faptul că intimată-reclamantă este o persoană calificată în derularea proiectului, iar, activităţile care urmau a fi desfăşurate de aceasta în domeniul privat, presupuneau punerea în practică a aceloraşi cunoştinţe si competențe profesionale din domeniul resurse umane.

Un alt considerent pentru care recurenta pârâtă apreciază că raţionamentul instanţei de fond este greşit, îl reprezintă faptul că ambele funcţii deţinute de intimată-reclamantă A. îşi au sfera de activitate în acelaşi domeniu-cel al resurselor umane.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, activităţile specifice incluziunii sociale, componenta-ocuparea forţei de muncă, în sensul sprijinirii accesului grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, nu excede domeniului resurse umane, ci dimpotrivă se circumscrie aceluiaşi domeniu în care intimata-reclamantă exercită şi atribuţiile funcţiei publice.

În consecinţă, cele trei condiţii despre care se face vorbire în conţinutul art. 96 alin. (1) al Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare respectiv:

- deţinerea unei funcţii publice;

- exercitarea simultană a unei altei funcţii în mediul privat;

- existența unei legături directe sau indirecte între cele două domenii de activitate;

sunt întrunite cumulativ în speţă, starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimata-reclamantă fiind evidentă.

Astfel, susține recurenta-pârâtă, legătura indirectă între cele două activităţi exercitate de către intimata-reclamantă în sfera publică cât şi în sfera privată nu poate fi înlăturată, ignorată, în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunţate de legiuitor - imparţialitatea integritatea, transparența deciziei şi supremaţia interesului public - constituie un imperativ esenţial într-o societate democratică.

Având în vedere aceste aspecte, dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca, persoana care deţine o funcţie publică, să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

În concluzie orice activitate desfăşurată în paralel cu funcţia publică, şi care presupune aplicarea aceloraşi cunoştinţe şi competențe profesionale, este corect încadrată în ipoteza normei prevăzută la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

După o amplă descriere a situației de fapt deduse judecății și a raționamentului primei instanțe, intimata-reclamantă arată că, contrar susţinerilor ANI, prima instanţă a procedat la o analiză temeinică a fişelor de post deţinute de către A. şi, analizând comparativ atribuţiile acesteia, a stabilit că, în ceea ce priveşte contractul cu B. S.R.L., acesta a fost întocmit în cadrul proiectului X., care face parte din Contractul de finanţare POCU/18/4/1ID 102789.

Arată intimata-reclamantă că simplul fapt că s-ar fi impus să aibă studii în domeniul resurselor umane este insuficient, per se, pentru a putea reţine existenţa unei legături indirecte între cele două posturi deţinute. Simplul fapt că activităţile desfăşurate au la bază aceeaşi pregătire profesională reprezintă un criteriu insuficient pentru a se putea reţine existenţa legăturii indirecte între cele două activităţi. Criteriul pregătirii profesionale nu poate fi reţinut în speţă, deoarece nici acesta nu putea fi analizat în abstract, ci tot prin coroborare cu sfera de activitate şi cu similitudinea activităţilor. Or, din moment ce sfera activităţilor exercitate în funcţia privată a fost restrânsă în mod evident la Proiectul ,,X.”, este limpede că nu se mai poate face apel nici la criteriul pregătirii profesionale.

Susține, de asemenea, că atribuţiile fişei postului funcției publice, desfăşurată concomitent cu funcţia din domeniul privat, au fost total diferite de cele specifice fişei postului din domeniul privat și că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu reiese, din analiza fișelor de post, că intimata, în calitate de funcţionar public, ar fi avut atribuţii care să vizeze luarea de măsuri pentru ocuparea, în general, a forţei de muncă pe piaţa muncii, atribuţiile acesteia de funcţionar public neavând legătură, directă sau indirectă, cu domeniul ocupării forţei de muncă.

Arată intimata că, în concret, astfel cum a dezvoltat şi în faţa primei instanţe, obiectul și rezultatul activităţilor derulate în sectorul privat, nu au interferat cu activităţile desfăşurate ca funcţionar public, deoarece nu există nicio similitudine între acestea.

Criticile ANI sunt formulate în abstract, sunt exclusiv considerente pur teoretice, care doar pretind punerea în practică a aceloraşi competenţe profesionale din domeniul resurselor umane. Or, simpla cerinţă a unor competenţe profesionale nu poate constitui temei justificat pentru a retine legătura indirectă (și cu atât mai puţin directă) cu atribuţiile postului de funcţionar public.

Referitor la faptul că cele două funcţii se regăsesc în sfera de activitate a resurselor umane, susține intimata reclamantă că, spre deosebire de ANI, instanţa a analizat în concret pretinsele similitudini între fişele de post si atribuţiile exercitate de către intimată, concluzionând că activităţile efectuate în exercitarea funcţiei sale publice nu au legătură cu domeniul ocupării forţei de muncă, unde este vorba despre măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă, și deci, cel mult, plasarea persoanelor pe piaţa muncii, diferenţa dintre cele două sfere fiind clar evidenţiată în soluţia primei instanţe.

Dacă activitatea de resurse umane ar avea legătură cu domeniul ocupării forței de muncă, ar însemna că orice persoană juridică de drept privat sau de drept public, care are organizat un serviciu de resurse umane, ar activa inclusiv în domeniul ocupării forţei de muncă doar prin simplul fapt că ar avea organizat un astfel de serviciu de resurse umane, ceea ce nu poate fi admis, întrucât activarea într-un anumit domeniu este atrasă doar de specificul activităților persoanei respective, şi nu de modul în care se organizează administrativ acea persoană.

Se susține în întâmpinare că intimata-reclamantă A. nu a denaturat şi nu ar fi putut, în mod obiectiv, să denatureze atribuţiile exercitate ca funcţionar public în niciun mod, iar exercitarea atribuţiilor în calitate de angajat al B. S.R.L. (care au vizat exclusiv grupul ţintă din proiectul X.), nu a influenţat şi nu ar fi putut influenţa conduita şi deciziile intimatei în calitate de funcţionar public.

Practica judiciară depusă de către ANI în susţinerea recursului nu este de natură să susţină tale quale poziţia ANI, Decizia nr. 4584/23 septembrie 2020 vizând o speţă cu propriile particularităţi - aparent, în exercitarea funcţiei publice, persoana vizată, în calitatea sa de şef serviciu resurse umane, derulând şi activităţi specifice incluziunii sociale, având componentă de ocupare a forţei de muncă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Totodată, arată intimata reclamantă că, cu titlu de principiu, instanţa supremă a stabilit că:

,,Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrităţi şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează doar în situaţia în care există premise reale de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiuitor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților şi este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi”.

Prin urmare, într-o interpretare sistematică, sintagma ,,alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate” prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 61/2003, nu poate fi înţeleasă în sensul că interzice de plano desfăşurarea unor activităţi corespunzătoare pregătirii profesionale valorificate în cadrul funcţiei publice, (spre exemplu servicii de consiliere psihologică), decât în măsura în care această activitate ar putea afecta îndeplinirea funcţiei cu respectarea principiilor statuate de art. 71 din Legea nr. 161/2003 sau să interfereze cu actele pe care funcționarul le îndeplineşte în virtutea funcţiei sale.

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, reiterând susținerile din recurs.

Intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat derivat din Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curţii de Apel de Apel Piteşti, definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2079/6.04.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reiterând, de asemenea, şi celelalte apărări din întâmpinarea la recurs.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

5.1 Succintă prezentare a situației de fapt deduse judecății

Potrivit fişei postului din data de 04.12.2017, intimata-reclamantă ocupa, la data amintită, funcţia publică de şef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., judeţul Vâlcea, scopul principal al postului constând în organizarea şi conducerea Serviciului Resurse Umane, îndeplinind următoarele atribuţii:

- elaborarea organigramei, statului de funcţii pentru aparatul de specialitate al Primarului, cu respectarea prevederilor legale în acest domeniu;

- elaborarea, în colaborare cu şefii celorlalte compartimente, a Regulamentului de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate al Primarului;

- completarea şi păstrarea dosarelor profesionale ale funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, întocmirea, completarea şi păstrarea carnetelor de muncă ale personalului;

- elaborarea, în colaborare cu şefii de compartimente a fişelor de post, aprobarea acestora de conducere şi luarea la cunoştinţă de către salariaţi;

- pregătirea documentaţiilor privind desfăşurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcţiilor publice/vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului şi asigurarea consultanţei în acest domeniu pentru serviciile publice subordonate Consiliului Local D.;

- pregătirea documentaţiei privind desfăşurarea concursurilor, examenelor privind avansarea în trepte de salarizare superioară a salariaţilor, promovarea în grade, funcţii publice superioare a funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului;

- întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detaşarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului;

- urmărirea întocmirii de către șefii de compartimente a fișelor de apreciere anuală și acordarea calificativelor personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului;

- întocmirea Planului anual de perfecționare a personalului;

- întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local, transmiterea spre avizare la ANFP București, înaintare spre aprobare Consiliului Local și urmărirea modului de respectare a acestora;

- întocmirea graficului privind programarea concediilor de odihnă, urmărirea modului de efectuare a acestuia, ținerea evidenței concediilor suplimentare și fără plată;

- întocmirea dosarelor pentru pensionare pentru limita de vârstă și invaliditate; depunerea lor în termen la organele de specialitate;

- colaborarea cu ANFP pentru realizarea atribuțiilor privind organizarea, salarizarea și perfecționarea salariaților din cadrul aparatului de specialitate al Primarului;

- constituirea Comisiilor de disciplină și paritară la nivel de instituție;

- elaborarea regulamentului intern;

- întocmirea de rapoarte statistice privind activitatea de salarizare și personal;

- aducerea la cunoștința salariaților a regulamentelor și dispozițiilor interne din domeniul de activitate;

- întocmirea statelor de plată şi calcularea oricăror indemnizaţii sau drepturi salariale ale angajaţilor, consilierilor locali, colaboratorilor, ajutoare sociale, etc.

De asemenea, conform aceleași fișe a postului ,,prezentele atribuții nu sunt limitative, îndeplinește orice dispoziție scrisă sau verbală a primarului sau a viceprimarului municipiului E.”

În același timp, potrivit fişei postului aferente contractului de muncă încheiat cu societatea B. S.R.L., intimata-reclamantă a exercitat, în cadrul societăţii B. S.R.L., în perioada 23.11.2017-17.08.2020, funcţia de specialist în recrutare. Acest contract, după cum se arată chiar în cuprinsul său, a fost întocmit în cadrul proiectului denumit „X”, care face parte din Contractul de finanţare POCU/18/4/1 ID 102789, în cadrul proiectului intimata-reclamantă exercitând funcţia de responsabil plasare pe piaţa muncii (conform menţiunilor de la lit. E) din contractul individual de muncă încheiat cu societatea B. S.R.L.).

În cadrul fişei postului întocmită de societatea B. S.R.L., la rubrica denumită „descrierea atribuţiilor postului”, se arată că activităţile principale ale reclamantei constau în următoarele: implicat în activităţi: A4.3; identifică şi contactează potenţialii angajatori şi le prezintă beneficiile unei colaborări în proiect; administrează şi asigură actualizarea bazei de date cu angajatori şi viitori angajaţi; menţine comunicarea între angajatori şi persoanele din grupul ţintă în vederea plasării acestora pe piaţa muncii; desfăşoară activităţi de intermediere între angajatori şi viitorii angajaţi.

Se observă, astfel, că intimata reclamantă a exercitat, simultan, în perioada 23.11.2017-17.08.2020, atât funcţia publică de şef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., cât şi funcţia de specialist în recrutare, în cadrul societăţii B. S.R.L.

5.2. Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs care, în drept, se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.

Întrucât la dezbaterea recursului intimata-reclamantă, prin apărător, a invocat efectele Sentinței civile nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2079/6.04.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 17.04.2024, a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat derivat din aceeaşi hotărâre judecătorească pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora ,,oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă” şi care consacră efectul pozitiv al lucrului judecat, nu îşi găsesc aplicarea în cauza de faţă.

Astfel, sub un prim aspect, relevante sunt considerentele Deciziei nr. 18/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 10 martie 2020, prin care s-a reţinut că ,,(...) principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare” (paragraful 95). Or, în litigiul finalizat cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curţii de Apel Piteşti, reclamanta din prezentul dosar nu a avut calitatea de parte, astfel că nu poate invoca beneficiul efectului pozitiv al lucrului judecat.

Al doilea aspect care împiedică ca intimata-reclamantă să beneficieze de statuările definitive din Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curţii de Apel Piteşti, constă în aceea că dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. impun o ,,legătură” între lucrul anterior judecat şi soluţionarea litigiului de faţă, or, această legătură presupune, ab initio, o chestiune litigioasă care să circumscrie, atât în litigiul anterior cât şi în cel subsecvent, un obiect şi o cauză cel puţin asemănătoare, ceea ce nu este dat în speţa de faţă.

Astfel, analizând Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curţii de Apel Piteşti, Înalta Curte constată că, deşi în respectivul litigiu, instanţa a anulat un raport de evaluare întocmit de ANI, prin care se constatase, de asemenea, conform prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate a unui funcţionar public, soluţia se bazează pe concluzia lipsei unei legături directe ori indirecte între atribuţiile aferente funcţiei publice şi cele aferente funcţiei din domeniul privat, silogism rezultat în urma comparării atribuţiilor concrete din fişele posturilor celor două funcţii (public/privat) exercitate de reclamanta din respectiva cauză. Or, deşi atribuţiile aferente funcţiei din domeniul privat, exercitate de reclamanta din cauza finalizată cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021, sunt identice cu cele exercitate -în domeniul privat- de către intimata-reclamantă din prezenta cauză, este de observat că atribuţiile aferente funcţiei publice exercitate de către reclamanta din cauza finalizată cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021, sunt absolut diferite de cele exercitate de către intimata-reclamantă din prezenta cauză. Astfel, în timp ce intimata-reclamantă din prezentul dosar a exercitat, în cadrul funcţiei publice de şef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., în perioada vizată, atribuţiile menţionate supra la pct. 5.1, reclamanta din cauza finalizată cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021, a exercitat, în cadrul funcţiei publice de consilier în cadrul serviciului de resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., următoarele atribuţii: „întocmirea statelor de plată şi calcularea oricăror indemnizaţii sau drepturi salariale ale angajaţilor, consilierilor locali, colaboratorilor, etc.; gestionarea programului de salarizare, inclusiv actualizarea acestuia conform modificărilor legislative; eliberarea de adeverinţe de salarizare, copii de pe Carnetele de muncă la solicitarea salariaţilor; întocmirea dosarelor de pensionare pentru limita de vârsta şi invaliditate; depunerea lor în termen la organele de specialitate; întocmirea şi transmiterea rapoartelor statistice din domeniul resurselor umane; respectarea prevederilor ROF, Regulamentului intern, precum şi celelalte prevederi legale în vigoare. Prezentele atribuţii nu sunt limitative, îndeplineşte orice dispoziţie scrisă sau verbală a primarului sau a viceprimarului municipiului D.”

În aceste condiţii, intimata-reclamantă nu poate beneficia de un eventual efect pozitiv al lucrului judecat prin Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curţii de Apel Piteşti, sentinţă care, de asemenea, nu poate fi avută în vedere nici ca jurisprudenţă relevantă, chestiunile litigioase deduse judecăţii fiind diferite, diferenţiere atrasă, cum s-a arătat mai sus, de lipsa de identitate dintre atribuţiile aferente funcţiilor publice exercitate de către părţile reclamante din cele două dosare.

Pe fondul recursului, Înalta Curte reţine, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, că finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe. În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi potenţate ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice.

Or, asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

O funcţie de demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor, și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților.

Pentru atingerea acestui deziderat constând în evitarea stării de incompatibilitate, art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, statuează că funcţionarii publici, pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.

Cu alte cuvinte, în cazul în care funcţionarul public exercită concomitent şi o funcţie într-un domeniu de activitate din sfera privată, pentru a evita starea de incompatibilitate, este necesar ca atribuţiile din fişa postului aferente funcţiei publice să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile din fişa postului aferente funcţiei din domeniul privat.

Or, comparând fişa postului aferentă funcţiei publice de şef serviciu resurse umane, exercitată de către intimata-reclamantă în cadrul Primăriei Municipiului C., cu fişa postului aferentă funcţiei de specialist în recrutare, exercitată în cadrul societăţii B. S.R.L., Înalta Curte identifică o legătură indirectă evidentă între atribuţiile îndeplinite în exercitarea celor două funcţii deţinute concomitent în perioada 23.11.2017-17.08.2020.

Astfel, în cadrul societăţii B. S.R.L., intimata-reclamantă a fost angajată pe funcţia de specialist în recrutare, atribuţiile sale implicând, conform fişei postului, acţiuni de plasare pe piaţa muncii. În urma angajării la societatea B. S.R.L., intimata-reclamantă a exercitat funcţia de responsabil plasare pe piaţa muncii în cadrul proiectului ,,X”.

Înalta Curte constată că atribuţiile de plasare pe piaţa muncii îndeplinite în cadrul societăţii B. S.R.L. sunt în legătură indirectă cu următoarele atribuţii aferente funcţiei publice de şef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., şi anume:

- întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detaşarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului;

Astfel, în exercitarea atribuţiilor de plasare pe piaţa muncii a persoanelor destinatare ale proiectului ,,X.”, exista, ipotetic, posibilitatea ca intimata reclamantă să îndrume (ceea ce constituie o facilitare) aceste persoane să urmeze o carieră de funcţionar public sau personal contractual inclusiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local D., entităţi în cadrul cărora intimata-reclamantă îndeplinea atribuţii în legătură cu ,,pregătirea documentaţiilor privind desfăşurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcţiilor publice/vacante; întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detaşarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului; întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local”.

Această posibilitate ipotetică ca destinatari ai proiectului ,,X.” să fie îndrumaţi şi chiar să ocupe o funcţie publică sau de personal contractual în cadrul instituţiei publice în care activa intimata-reclamantă, nu ar putea fi contrazisă de argumentul că, pentru a ocupa o funcţie publică ori de personal contractual, este necesar a parcurge o procedură de concurs, întrucât ocuparea unei funcţii publice ori de personal contractual, putea avea loc, în perioada de referinţă, până la intrarea în vigoare a art. III din O.U.G. nr. 1/2020, nu doar prin parcurgerea unei proceduri de concurs, ci şi prin detaşare, care putea avea loc inclusiv din domeniul privat. Or, tot ipotetic - starea de incompatibilitate vizează, de altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, o potenţială generare a unui conflict între interesele personale şi exercitarea unei funcții sau demnități publice - intimata-reclamantă ar fi putut să-i îndrume pe destinatari ai proiectului ,,X.” să se angajeze în cadrul unor entităţi din domeniul privat după care, prin detaşare, să fie angajaţi ca funcţionari publici sau personal contractual inclusiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local D.

În concluzie, în dezacord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă, funcţionar public, a exercitat concomitent, în perioada 23.11.2017-17.08.2020, şi o funcţie în domeniu de activitate din sectorul privat, care se află în legătură indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului, încălcând, astfel, prevederile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

6. Temeiul legal al soluţiei din recurs

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 151/F-CONT din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 mai 2024.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj