Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia I civilă în data de 25.11.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul BEJ B., contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 219/2022, amendarea intimatului şi obligarea acestuia la plata daunelor interese în cuantum de 4.975,8 RON, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 2032/10.02.2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani.
A reţinut instanţa că debitoarea C. este o societate organizată şi funcţionând potrivit legilor din Elveţia.
De asemenea, cum competenţa instanţei de executare nu se stabileşte în raport cu eventualul sediul procesual ales de pe teritoriul României al debitoarei sau în raport cu sediul eventualului său reprezentant (A. SRL), a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competenţa aparţinând judecătoriei de la domiciliul creditorului, situat în speţă în municipiul Vulcan, jud. Hunedoara.
Totodată, a reţinut instanţa ca nefiind aplicabilă Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care are drept premisă situaţia în care executarea silită se realiza împotriva mai multor debitori, precum şi care nu a avut în vedere situaţia în care încuviinţarea executării a fost pronunţată ab initio de o instanţă necompetentă teritorial în raport de singurul, respectiv toţi debitorii, neprevăzând faptul că odată încuviinţată executarea de către o instanţă, chiar necompetentă, aceasta devenea singura instanţă de executare.
Prin sentinţa nr. 444/2024 din 20.03.2024, Judecătoria Petroşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa ca fiind incidente, în cauză, dezlegările date prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care
Pe cale de consecinţă, cum Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a pronunţat, în dosarul nr. x/2022, încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 26.07.2022, declarându-se competentă în vederea soluţionării cererii împotriva debitoarei C., prin administrator active A. S.R.L., a considerat că revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a pricinii.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei de executare, în soluţionarea unei contestaţii la executare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Petroşani a făcut aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, în considerarea Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
În speţă, prin încheierea din 26.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ B. în dosarul de executare nr. 219/2022, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1207/04.06.2021 a Judecătoriei Petroşani, împotriva debitoarei C., prin administrator active A. S.R.L..
Prin prezentul demers judiciar, contestatoarea solicită anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 219/2022 al BEJ B., ca urmare a lipsei calităţii de debitor a acesteia.
Conform Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenţei în cadrul contestaţiei la executare.
Cum, în cauză, potrivit celor arătate, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.
Se impune, în acest context, precizarea că aspectele reţinute de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în sentinţa prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani, privitoare la eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., referitoare la competenţa instanţei de executare de la sediul creditorului (date fiind circumstanţele arătate de aceasta în cuprinsul sentinţei), constituie chestiuni de fond, susceptibile a fi examinate cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare, de către instanţa care a încuviinţat executarea silită, întrucât exced obiectului de analiză al regulatorului de competenţă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.