Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 13 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, SCPEJ A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti:
Prin sentinţa nr. 3471 din 29 februarie 2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în speţă este incident art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., având în vedere calitatea debitorilor de instanţe de judecată superioare, ceea ce presupune o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, astfel încât a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanţa.
III. Hotărârea Judecătoriei Constanţa:
Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa a pronunţat sentinţa nr. 2912 din 25 martie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a arătat că în ipoteza prevăzută de art. 127 C. proc. civ. excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată, astfel încât nu putea fi invocată de instanţă din oficiu, iar petentul SCPEJ A. nu a înţeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de acest text legal atunci când a introdus cererea împotriva instanţelor de judecată, ci a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul debitoarei Curtea de Apel Bucureşti.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, petentul SCPEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, la cererea creditoarei B. (grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), în dosarul execuţional nr. x/2024.
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În conformitate cu aceste dispoziţii, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului.
În speţă debitorii sunt Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, instanţe de judecată superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – pe rolul căreia a fost înregistrată cererea de încuviinţare a executării silite.
Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competenţa facultativă", prevede că: " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(2)1 Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
Dat fiind că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, reiese că art. 127 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială facultativă (alternativă), ceea ce rezultă din chiar denumirea marginală a textului.
Petentul SCPEJ A. nu a înţeles să valorifice de posibilitatea oferită de 127 C. proc. civ. – aceea de a sesiza o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă inferioară aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti (debitoare în cauză).
În ceea ce priveşte considerentele Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti referitoare la prezumţia legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii, se reţine că de vreme ce petentul executor judecătoresc nu a uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să introducă cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, iar debitorii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale, se înţelege că au ales să aibă încredere şi să accepte o prezumată imparţialitate obiectivă a instanţei, renunţând la facultatea oferită de legiuitor de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, respectiv la posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă în condiţiile prevăzute de lege.
Concluzionând, se reţine că normele art. 127 alin. (2), alin. (21) şi alin. (3) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanţă din oficiu prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe, excepţia de necompetenţă teritorială în acest caz fiind una de ordine privată, sancţionarea nerespectării necompetenţei facultative putând avea loc în condiţiile invocării excepţiei de necompetenţă teritorială în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine privată al dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2024.