Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împotriva deciziei penale deciziei penale nr. 1061 din data de 06.07.2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare condamnatul A..
Prin încheierea din data de 11.09.2023, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. d) C. proc. pen., a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale cu nr. de mai sus, stabilind termen pentru judecata acesteia pe fond.
Curtea de apel, prin decizia penală nr. 1317 din data de 25 septembrie 2023 a respins ca nefondată contestaţia în anulare exercitată de condamnatul A..
Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a înţeles să promoveze apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală la data de 27 noiembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen. (Decizia penală nr. 43/A din 31.01.2023, dosar nr. x/2022, decizia penală nr. 196/A din 25.05.2023, dosar nr. x/2022 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală).
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, pe care a admis-o şi, ulterior, a respins contestaţia în anulare, ca nefondată, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.
Se constată, aşadar, că în cauză condamnatul A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 1317 din data de 25 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare declarată de acesta.
Astfel, se observă că a formulat o cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, în cauză nefiind incidentă nicio cale ordinară (apel) sau extraordinară de atac (contestaţie în anulare), decizia penală atacată de apelant fiind definitivă.
Aşadar, declarând cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 1317 din data de 25 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 1317 din data de 25 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2024.