Şedinţa publică din data de 06 martie 2024
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 23/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2016
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că prin sentinţa penală nr. 23/05.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la:
- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a H-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor in formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
S-a constatat că infracţiunile din cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;
În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova in dosar nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.
Prin decizia penală nr. 72/04.05.2023 pronunţată în dosar nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost menţinută pedeapsa aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 23/2021 din 05.04.2021 a Curţii de Alba Iulia pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din la 1969, art. 5 C. pen. şi fapta de complicitate la evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) li. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 si art. 5 C. pen.
Totodată, instanţa de apel, prin decizia nr. 72/2022 a admis apelul si a dispus achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, şi delapidare, şi a menţinut celelalte pedepse aplicate prin sentinţa de fond, respectiv: pedeapsa de 4 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64.
Împotriva sentinţei penale nr. 23/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2016 a formulat revizuire persoana condamnată A..
Procedând la analiza admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire şi incidenţa dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., invocate de către petent, prima instanţă a reţinut că revizuentul a arătat că instanţa nu a luat în considerare existenţa Deciziei CCR nr. 297/2018, iar această împrejurare constituie în opinia sa motivul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a), interpretarea oferită prin Decizia nr. 385/2022 fiind considerată o împrejurare nouă.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că motivul invocat de revizuent pentru a obţine o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în temeiul prev. la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuţie fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare.
În aceeaşi ordine de idei, instanţa fondului a reţinut că motivul de revizuire invocat de persoana condamnată presupune intervenirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate. Or, prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înţelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen.
Raportat la motivarea cererii de revizuire, s-a reţinut că revizuentul invocă în fapt art. 453 lit. f) C. proc. pen., însă, realizând propriul demers analitic în raport cu motivul invocat de către revizuent, prima instanţă a constatat că acesta nu se circumscrie dispoziţiilor exprese prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când aceasta s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel în termen legal revizuentul A..
Prin motivele de apel, formulate în scris, în esenţă, revizuentul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea în principiu, stabilirea unui termen pentru soluţionarea cererii de revizuire, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea fondului cauzei.
În dezvoltarea acestor solicitări, a precizat faptul că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi, deşi a arătat în mod expres în cererea de revizuire că nu înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prima instanţă a realizat o motivare străină de natura pricinii, respingând cererea de revizuire pentru neîntrunirea condiţiilor acestui din urmă caz de revizuire.
Astfel, instanţa fondului nu a analizat motivul invocat de apărare, respectiv apariţia unei împrejurări noi, reprezentată de pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 în perspectiva cazului de revizuire invocat, art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci prin raportare la art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Referitor la fondul cererii de revizuire, a apreciat că la data de 09.06.2022, după pronunţarea definitivă a hotărârilor în prezenta speţă, a intervenit o împrejurare nouă, legată de modul de calculare a termenului de prescripţie, mod necunoscut instanţelor judecătoreşti care au judecat cauza în apel şi în fond, întrucât, chiar dacă Decizia nr. 297/2018 fusese publicată, ea nu a putut fi interpretată şi aplicată în mod corect până când Curtea Constituţionala nu a stabilit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018.
Având în vedere data săvârşirii faptelor 2011-31.01.2012, şi respectiv data pronunţării sentinţei de condamnare (05.04.2021), revizuentul a apreciat că la acea dată era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, deoarece potrivit Deciziei CCR nr. 297/2018, de la data publicării acesteia (18.06.2018) în fondul activ al legislaţiei nu mai exista un text care să permită întreruperea prescripţiei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29.11.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 10.01.2024.
La termenul de judecată din data de 10.01.2024, cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al revizuentului în vederea pregătirii apărării, fiind acordat termen de judecată la 06.03.2023, termen la care au avut loc dezbaterile.
III. Examinând apelul declarat de revizuentul A., în limitele prevăzute de art. 417 C. proc. pen., dar şi în raport de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte subliniază că analiza prezentei căi de atac se va limita la argumentele care vizează exclusiv soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare, fără a se cenzura, în concret, fondul cererii formulate de revizuent, un atare examen urmând a se realiza de către instanţa de fond, cu ocazia rejudecării.
Din perspectiva cadrului procesual, instanţa supremă constată că prezenta cauză are la bază cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 23/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2016
Astfel, prin cererea formulată la 18.05.2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 23/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2016, invocând, în esenţă, faptul că la data pronunţării sentinţei de condamnare, în raport de data săvârşirii faptelor ce au format obiectul cauzei (2011-31.01.2012), era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză).
În acest context, revizuentul a apreciat că după pronunţarea, în mod definitiv, a hotărârii de condamnare (09.06.2022), a apărut o împrejurare nouă legată de modalitatea de calcul a termenului de prescripţie a răspunderii penale, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 lit. a) C. pen. şi s-a stabilit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, aceea de decizie simplă.
Revenind la obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că revizuirea (restitutio in integrum) reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri judecătoreşti definitive care conţin erori de fapt deosebit de grave.
Fiind o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile judiciare grave, cazurile în care se poate introduce o cerere de revizuire sunt limitativ prevăzute de lege, reglementarea asigurând, pe de o parte stabilitatea hotărârilor definitive, iar, pe de altă parte, securitatea raporturilor juridice, erorile minore neputând fi luate în considerare ca motive de revizuire.
Însă, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc al hotărârii de condamnare prin rejudecarea cauzei, este necesar ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv să se constate dacă această îndeplineşte condiţiile de formă şi fond reglementate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.: Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
În altă ordine de idei, dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire se limitează exclusiv la temeiul de revizuire invocat de revizuent prin cererea formulată, instanţa neputând recalifica sau încadra motivele supuse analizei într-un alt caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.
În continuare, Înalta Curte reţine că, faţă de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicţie, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de revizuire nu sunt susceptibile de o interpretare extensivă.
Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii poartă exclusiv asupra elementelor de temeinicie şi de legalitate, prin raportare la cazurile de revizuire prevăzute de lege şi precizate în mod expres în cererea revizuentului.
Această concluzie se desprinde din interpretarea art. 456 alin. (2) coroborat cu art. 459 alin. (5) C. proc. pen., din care rezultă faptul că nerespectarea dispoziţiilor privind formularea în scris a cererii şi motivarea acesteia, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază atrage respingerea cererii ca inadmisibilă.
Aşadar, în ipoteza în care revizuentul motivează cererea, însă nu indică cazul de revizuire pe care se întemeiază, potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen., instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanţă, iar dacă acesta nu se conformează, va fi incidentă sancţiunea inadmisibilităţii cererii, instanţa neputând ca, din oficiu, să încadreze motivele invocate într-un caz de revizuire, dispoziţiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen. fiind de strictă interpretare.
În concluzie, în cauza de faţă, limitele procesului trebuiau a fi stabilite în raport de cererea de revizuire formulată de apelantul A., iar instanţa de fond era ţinută să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.
Aceasta, deoarece în calea extraordinară de atac a revizuirii, judecătorul nu poate schimba temeiul juridic, partea fiind cea care stabileşte calificarea juridică şi motivele de drept pe care îşi întemeiază cererea, instanţa fiind obligată să analizeze condiţiile de admisibilitate exclusiv prin raportare la motivele şi cazurile precizate prin cererea de revizuire.
Revenind la cauza pendinte, Înalta Curte constată că, deşi cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. s-a întemeiat pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prima instanţă nu a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin prisma acestui caz, considerând că motivele invocate de revizuent se subsumează cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Aceasta, în condiţiile în care revizuentul a indicat atât temeiul de fapt, cât şi cel legal. Astfel, instanţa era obligată să ţină cont de cazul de revizuire indicat în cerere, atât timp cât nu a existat un acord expres al revizuentului cu privire la incidenţa în cauză a altui temei legal.
În cauză, Înalta Curte reţine că nu a existat o astfel de exprimare de voinţă şi, mai mult, prima instanţă nu a pus în discuţie incidenţa unui alt caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dezbaterile fiind purtate în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, se constată că în cauză cererea de revizuire a fost formulată de persoana condamnată A., prin apărător ales, iar la momentul dezbaterilor, pentru revizuent s-a prezentat apărătorul ales care a formulat concluzii în ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu din perspectiva dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din acest punct de vedere, se constată că pe tot parcursul procesului, revizuentul a dispus de o apărare calificată, motiv pentru care nu se impunea ingerinţa primei instanţe în ceea ce priveşte recalificarea cazului de revizuire.
Depăşind limitele învestirii, instanţa fondului a apreciat că motivul invocat de revizuent pentru a obţine o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuţie fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare, iar prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înţelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen.
În continuarea propriului raţionament, raportat la motivarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că revizuentul invocă de fapt cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Statuând în această modalitate, prima instanţă a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de revizuent prin cerere, ci prin raportare la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., contrar normelor procesual penale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii.
Mai mult, instanţa supremă are în vedere şi faptul că persoana condamnată, prin cererea formulată, a solicitat în mod expres ca aceasta să-i fie analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că: este fără dubiu faptul că nu se poate confunda acest motiv de revizuire cu cel prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. deoarece Decizia nr. 297/2018 exista la momentul judecării cauzei, dar nu a fost interpretată în mod corect în lipsa Deciziei nr. 385/2022 şi că nu a fost declarată o prevedere legală neconstituţională după soluţionarea definitivă a cauzei.
Practic, prin cererea formulată, revizuentul a anticipat că o cerere de revizuire motivată dintr-o asemenea perspectivă şi întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ar fi putut fi respinsă ca inadmisibilă şi, pentru evitarea unei astfel de confuzii, a solicitat în mod expres ca cererea să-i fie analizată din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Or, având în vedere că prima instanţă nu a analizat condiţiile de fond şi formă ale cererii de revizuire prin prisma motivelor şi a cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta constituie un motiv de nelegalitate de natură a impune reformarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă, în vederea respectării depline a normelor legale invocate şi asigurarea dreptului revizuentului la un dublu grad de jurisdicţie.
Totodată, reţine că existenţa motivului de trimitere spre rejudecare anterior menţionat face superfluă examinarea, de către Înalta Curte, a celorlalte aspecte invocate în apel, urmând ca acestea să fie analizate cu prilejul rejudecării cauzei.
Ca atare, Înalta Curte constată că nu poate proceda la verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., direct în calea de atac a apelului, întrucât nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, o asemenea soluţie determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale revizuentului.
Aşadar, Înalta Curte apreciază că se impune desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru ca revizuentul să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.
Concluzionând, pentru a analiza dacă cererea de revizuire este admisibilă în principiu din perspectiva cazului de revizuire invocat de persoana condamnată, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a motivelor precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 459 raportat la art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, în dosarul nr. x/2023, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2024.