Şedinţa publică din data de 23 februarie 2024
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea formulată în cauză
Prin cererea de chemare în judecată formulată, A. a solicitat:
- obligarea CSM – secţia Procurori să înainteze către Preşedintele României o propunere de numire în funcţia de procuror, având în vedere examenul de capacitate pe care l-a promovat/examen de capacitate validat de CSM, în baza căruia nu a fost numit până în prezent în funcţie de Preşedintele României;
- obligarea CSM, secţia judecători să înainteze o propunere de numire a în funcţia de judecător-având în vedere examenul de intrare în magistratură-judecători -pe care l-a promovat şi care a fost validat de CSM, în baza căruia nu a fost numit până în prezent în funcţie de Preşedintele României
- obligarea CSM, secţia procurori la efectuarea unui transfer a subsemnatului pe un post vacant de procuror la unul dintre Parchete care funcţionează pe lângă Instanţele de judecată din tară;
- repunerea în termen pentru numirea în aceste funcţii - procuror sau eventual judecător
În motivare s-a arătat că în cursul anului 1996 după efectuarea stagiaturii a participat la examenul de capacitate în magistratură care l-a promovat iar în cursul anului 2000 a participat la examenul de intrare în magistratură pe funcţia de judecător- examen pe care l-a promovat şi care de asemenea a fost validat de CSM.
Se mai precizează că, în urma acestor examene promovate, nu a fost propus spre numire în funcţia de procuror sau judecător de către Preşedintele României.
În cursul anului 2006 a intrat prin concurs în Baroul Bihor ca şi avocat definitiv cu drept de a pune concluzii la toate instanţele de judecată şi până în prezent activează în această calitate de avocat în cadrul Baroului Bihor.
În cursul anului 2023 a înaintat o cerere de transfer pentru un post vacant de procuror, şi solicită Înaltei Curţi să dispună în consecinţă.
2. Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de faţă
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă şi, pe cale de consecinţă, cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Oradea –Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se considera vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios-administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât şi public".
În ceea ce priveşte obiectul acţiunii judiciare, art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege prevede faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Înalta Curte constată că, în cauză, se solicită obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la înaintarea către Preşedintele României a propunerii de numire în funcţia de judecător sau procuror sau obligarea acestuia să dispună transferul reclamantului A. pe un post de procuror.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel dacă prin lege organică nu se prevede altfel, iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ "Cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).
Totodată, sub aspectul instanţei competente teritorial, art. 10 alin. (3) din lege prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Astfel, având în vedere că reclamantul are domiciliul în municipiul Oradea, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte apreciază ca fiind competentă să judece prezenta cauză Curtea de Apel Oradea.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va trimite cererea formulată de petentul A. spre competentă soluţionare Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat.
Trimite cererea formulată de petentul A. spre competentă soluţionare Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.