Şedinţa publică din data de 23 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Învestit prin declinare, Tribunalul Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1479 din 16 noiembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".
Înalta Curte constată că reclamantul, apreciind că dispoziţiile art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termen, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, sunt neconstituţionale, a solicitat instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime rezultată din aplicarea dispoziţiilor neconstituţionale, în baza cărora afirmă că veniturile sale din pensie au fost diminuate începând din data de 01.10.2022 cu cota de 10 % aplicată la valoarea ce depăşeşte suma de 4.000 de RON, să se dispună repararea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării unei ordonanţe contrare Constituţiei, respectiv să oblige pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa să restituie sumele reţinute, actualizate cu indicele de inflaţie, împreună cu dobânda legală aferentă şi să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru repararea prejudiciul suferit ca urmare a adoptării şi aplicării ordonanţei neconstituţionale.
Despăgubirile solicitate sunt determinate de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, care a diminuat cuantumul pensiei, sens în care, în temeiul art. 9 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, prin raportare la dispoziţiile art. 44, 47, 115, 125 şi 56 din Constituţia României.
În raport de obiectul litigiului şi cauza acţiunii, astfel cum au fost stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată, competenţa materială a primei instanţe se analizează în funcţie de rangul autorităţii, şi nu prin raportare la criteriul valoric, întrucât instanţa este chemată să stabilească prejudiciul produs reclamantului prin adoptarea şi aplicarea unei ordonanţe neconstituţionale, şi nu să se pronunţe cu privire la o contribuţie nedatorată conform art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Simplu fapt că ordonanţa neconstituţională reglementează măsuri privind contribuţiile de asigurări sociale de sănătate nu schimbă criteriul după care se analizează competenţa materială, instanţa fiind ţinută de limitele învestirii.
Un argument în plus îl reprezintă minuta şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, potrivit căreia: instanţa competentă să judece acţiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, este curtea de apel de la domiciliul reclamantului – secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere scopul urmărit de reclamanţi prin introducerea acestor cereri, obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.