Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 iulie 2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Sălaj şi Preşedintele Tribunalului Sălaj, a solicitat instanţei următoarele:
- să constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a răspunde integral, efectiv şi punctual la cererea reclamantei înregistrată sub nr. x-39-23.06.2023;
- să oblige pârâţii să emită un răspuns integral, efectiv şi punctual la această cerere, respectiv să se constate reaua-credinţă a pârâţilor în soluţionarea cererii;
- să se stabilească în cuprinsul sentinţei de fond asigurarea executării obligaţiilor, întrucât Legea nr. 544/2001 a fost destinată ca pârâtul Tribunalul Sălaj, care este o autoritate publică în temeiul Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, să elibereze în mod integral, efectiv şi punctual toate informaţiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr 3151-39-23.06.2023;
- să constate că, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, actualizată, coroborat cu art. 16 alin. (1), lit. d), din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, actualizate, pârâtul Tribunalul Sălaj avea obligaţia să comunice refuzul comunicării informaţiilor solicitate, precum şi motivarea refuzului, în termen de 5 zile de la primirea şi înregistrarea cererii, având în vedere că, din răspunsul acestuia, împreună cu anexele acestuia, lipsesc o parte din informaţiile de interes public solicitate;
- să i se acorde daune morale şi patrimoniale în valoare de 10.000 de euro pentru "punere în pericol" din moment ce pârâtul nu eliberează informaţiile solicitate, încălcând prin imprudenţă, cu rea-credinţă şi în mod voit, obligaţia de a preveni incompatibilitatea magistraţilor care intră în cauzele în care figurează ca parte reclamanta;
- să constate, în subsidiar, încălcarea dreptului la o bună administrare prevăzut în articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
- să constate că, potrivit articolului 11 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ratificată prin Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003: " 1. Ţinând seama de independenta magistraţilor şi de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupţiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor şi pentru a preveni posibilităţile de a-i corupe, fără a le prejudicia independentă.'" Pe cale de consecinţă, solicită să se constate în hotărârea pe care urmează să o pronunţe instanţa, că articolul l1 alin. (1) din Convenţie se referă la capacitatea sistemului judiciar sau a unui membru individual al sistemului judiciar de a rezista corupţiei, respectând în acelaşi timp pe deplin valorile fundamentale de independenţă, imparţialitate, integritate personală, corectitudine, egalitate, competenţă şi diligenţă. Aceste valori sunt identificate în Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, aprobate de Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite în Rezoluţia 2006/23, şi detaliate în Comentariul privind Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară. Rezoluţia 2003/43 a Comisiei pentru Drepturile Omului privind independenţa şi imparţialitatea sistemului judiciar, a juraţilor şi a evaluatorilor şi independenţa avocaţilor; şi Rezoluţia 2003/39 a Comisiei pentru Drepturile Omului privind integritatea sistemului judiciar. În calitatea sa de gardian al convenţiei şi de secretariat al Conferinţei statelor părţi, UNODC oferă asistenţă statelor în punerea în aplicare a cerinţelor articolului 11 alin (1) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, care prevede ca: 1. Ţinând seama de independenta magistraţilor şi de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupţiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor şi pentru a preveni posibilităţile de a-i corupe, fără a le prejudicia independenţa. Aceste măsuri pot cuprinde reguli privind comportamentul lor;
- să constatate că judecătorii şi instanţele se află din ce în ce mai mult în prima linie a democraţiei, susţinând principiile democratice şi protejând statul de drept. Promovarea integrităţii şi independenţei judiciare individuale şi instituţionale este esenţială pentru a păstra sisteme judiciare puternice şi demne de încredere şi pentru a proteja statul de drept;
- să stabilească în cuprinsul sentinţei de fond, că dacă în termen de 15 zile de la pronunţarea sentinţei de fond, pârâtul, prin reprezentanţii săi legali, nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta să poată fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu;
- să se declare în conţinutul sentinţei de fond, că reprezentanţii legali ai pârâtei, au fost de rea-credinţă în momentul înregistrării prezentei cauze pe rolul instanţei.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 578 din data de 10 octombrie 2023, Tribunalul Mureş – secţia de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul "Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Sălaj şi Preşedintele Tribunalului Sălaj, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
În pronunţarea soluţiei de declinare, Tribunalul Mureş a reţinut că, potrivit dispoziţiilor 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, cererea reclamantei prin care se solicită furnizarea unor informaţii de interes public este de competenţa instanţei de contencios administrativ de la sediul acesteia sau de competenţa instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
Astfel, în materia litigiilor privind refuzul furnizării de informaţii de interes public, dispoziţiile menţionate instituie sub aspect teritorial o competenţă exclusivă alternativă între cele două instanţe arătate, iar potrivit art. 116 din C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Or, în cauza de faţă, deşi reclamanta are sediul în Judeţul Bihor, iar pârâta are sediul în judeţul Sălaj, aceasta a ales să investească cu soluţionarea cererii sale o instanţă în a cărei rază teritorială nu se află nici sediul său, nici sediul instituţiei publice pârâte.
Este adevărat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., în cadrul cererii introduse împotriva unui judecător, care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, însă trebuie observat că aceste dispoziţii legale îşi găsesc aplicarea în situaţia în care norma legală instituie competenţa de soluţionare a cererii în sarcina unei singure instanţe, nu şi atunci când reclamanta are posibilitatea de a alege între două instanţe deopotrivă competente.
.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 663 din data de 22 decembrie 2023, Tribunalul Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bihor a reţinut că reclamanta nu a dorit înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bihor, ca instanţă competentă de la sediul său, ci a ales să înregistreze cauza pe rolul Tribunalului Mureş, conform art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ., aceasta fiind instanţa de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află pârâtul Tribunalul Sălaj.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în esenţă, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Tribunalul Sălaj, în calitate de autoritate publică, de a comunica anumite informaţii de interes public şi să fie obligat la comunicarea informaţiilor solicitate, precum şi la plata unor despăgubiri.
Prin raportare la obiectul cauzei, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, care conţin norme speciale de competenţă teritorială, care derogă de la regula de competenţă generală prevăzută în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice".
Legiuitorul a prevăzut în cazul acţiunilor întemeiate pe legea privind liberul acces la informaţiile de interes public, posibilitatea reclamantei de a alege între instanţa de la domiciliul său sau al pârâtului, fiind reglementat astfel un caz de competenţă alternativă.
Totodată, Înalta Curte observă că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, respectiv o instanţă de judecată, în calitate de reclamant sau de pârât, instituind un caz de competenţă facultativă.
Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) coroborat cu alin. (2)1 din C. proc. civ., în cazul cererii în care o instanţă care are calitatea de pârât, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Scopul edictării dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ. îl reprezintă asigurarea climatului de imparţialitate şi obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu legea şi adevărul, fiind prevăzut un mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării, care corespunde, totodată, principiului accesului liber la justiţie şi exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".
Înalta Curte observă că, deşi prorogarea competenţei în favoarea unei instanţe de acelaşi grad, dar pe raza unei curţi de apel învecinate, este justificată în ipoteza unei norme de competenţă exclusivă, în scopul asigurării efective a "egalităţii de arme" între reclamantă şi pârâtă, aceasta fiind însăşi instanţa învestită cu soluţionarea litigiului, în cauza de faţă, în ipoteza unei competenţe alternative, aplicarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ. se îndepărtează de scopul avut în vedere de legiuitor.
În acest context, Înalta Curte apreciază că nu poate opera o prorogare de competenţă în favoarea unei alte instanţe decât cele prevăzute la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, reclamanta având posibilitatea de a se adresa fie instanţei de la propriul domiciliu sau sediu, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii sau al instituţiei publice.
Din înscrisurile ataşate la dosar, rezultă că reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontoriul Oradea are sediul în Oradea, judeţul Bihor, iar sediul pârâtului Tribunalul Sălaj se află în Zalău, judeţul Sălaj.
În raport de această împrejurare şi de caracterul special al dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei rază se află sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Bihor.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor – secţia a III a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Salaj şi Preşedintele Tribunalului Salaj, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.