Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 08.06.2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca:
Anularea Deciziei nr. 56/P/14.12.2021, emisa de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile nr. 1883/22.09.2021 formulată împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/06.09.2021, în limita sumei respinse la plată, de 12.347 RON, şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. CJRJEF -1126/06.09.2021, precum şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. x/06.09.2021 şi a Raportului de Inspecţie economico-financiară nr. x/0609.2021, în limita sumei de 12.347 RON;
Anularea Deciziei nr. 2/P/18.01.2022, emise de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile nr. 2340/19.11.2021, formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/09.11.2021, în limita sumei respinse la plată, de 8.447 RON, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/09.11.2021 şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. x/09.11.2021 şi a Raportul de Inspecţie economico-financiară nr. x/09.11.2021, în limita sumei de 6.318,23 RON;
Anularea Deciziei nr. 18/P/11.04.2022, emise de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile nr. x/22.02.2022, formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/07.02.2022, în limita sumei respinse la plata, de 2.263 RON, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/07.02.2022 şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. CJKJEF -108/07.02.2022 şi a Raportul de Inspecţie economico-financiară nr. CJKJEF -107/07.02.2022, în limita sumei de 2.263 RON;
Obligarea pârâtei la emiterea avizelor de plată pentru sumele refuzate, respectiv: 12.347 RON, 6.318,23 RON, 2.263 RON, la plata dobânzii aferente perioadei de întârziere în plata sumelor refuzate la plată, calculate de la data fiecărei dispoziţii obligatorii, respectiv: 06.09.2021 - pentru suma de 12.347 RON, 09.11.2021 - pentru suma de 6.318,23 RON şi 07.02.2022 - pentru suma de 2.263 RON, până la data emiterii avizului de plata a acestor sume, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 08.09.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat:
Anularea Deciziei nr. 35/P/01.07.2022, emise de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile nr. x/21.04.2022, formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/22.03.2022, în limita sumei respinse la plata, de 254 RON, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/22.03.2022 şi, de asemenea, anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. x/22.03.2022 şi a Raportul de Inspecţie economico-financiară nr. x/22.03.2022, în limita sumei de 254 RON;
- anularea Deciziei nr. 39/P/11.07.2022, emise de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile nr. x/20.04.2022, formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/10.03.2022, în limita sumei respinse la plata, de 11.632 RON, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/10.03.2022, şi, de asemenea, anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. x/10.03.2022 şi a Raportului de Inspecţie economico-financiară nr. x/10.03.2022, în limita sumei de 11.632 RON;
- anularea Deciziei nr. 46/P/18.08.2022, emise de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile nr. 1315/06.06.2022, formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/03.05.2022, în limita sumei respinse la plata, de 217,71 RON, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/03.05.2022 şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. x/03.05.2022, în limita sumei de 217,71 RON;
- obligarea pârâţilor la emiterea avizelor de plată pentru sumele refuzate la plată, respectiv: 254 RON, 11.632 RON şi 2.263 RON, precum şi la plata dobânzii aferente perioadei de întârziere în plata sumelor refuzate la plată, calculate de la data fiecărei dispoziţii obligatorii: respectiv: 22.03.2022 - pentru suma de 254 RON, 10.03.2022 - pentru suma de 11.632 RON şi 03.05.2022 - pentru suma de 217,71 RON, până la data emiterii avizului de plată a acestor sume.
Prin sentinţa nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată şi modificată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect anulare acte administrative, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct, 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, după reanalizarea cauzei în fond, admiterea integrală a acţiunii, precum şi obligarea intimaţilor Ia plata în solidar a cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat şi nefondat, apreciind că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
In cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471' şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 septembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 28 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente de către instanţa de fond, fapt care determină nelegalitatea sentinţei de fond prin care a fost apreciată ca nefondată acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată şi modificată.
Primul aspect de nelegalitate priveşte interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 coroborat cu dispoziţiile art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 atunci când a apreciat greşit asupra legalităţii actelor contestate emise ca urmare a controlului ex ante reglementat de O.U.G. nr. 94/2011.
Se arată că recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria operatorilor economici care pot fi supuşi inspecţiei fiscale în baza O.U.G. nr. 94/2011 deoarece nu a încasat de la bugetul de stat sume definite de art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 "pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi.
În cauză sumele neavizate la plată prin actele administrativ fiscale contestate reprezintă cheltuieli realizate de reclamantă în executarea contractului cadru de servicii nr. x/16.03.2020, respectiv a contractului subsecvent de servicii anul 11 nr. 13/25.05.2021 semnat cu beneficiara B., în urma procedurii de achiziţie publică derulată potrivit Legii nr. 98/2016, cu respectarea recomandărilor Consiliului Concurenţei, cu scopul de a evita asocierea sumelor achitate cu ajutorul de stat.
Respectivele sume urmau a fi recuperate prin plata preţului datorat de către beneficiara lucrărilor B. S.A. după prealabila avizare a deconturilor justificative în baza art. 4,5 şi 6 din H.G. nr. 997/2010.
În mod nelegal prima instanţă a menţinut ca legale actele contestate prin care intimaţii au apreciat greşit că sumele din deconturile justificative sunt subvenţii acestea nefiind subvenţii enumerate conform art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 ci preţ conform naturii contractului de achiziţie publică.
Se susţine nelegalitatea sentinţei recurate prin care s-a susţinut incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2011 şi sub aspectul calificării recurentei ca fiind beneficiar indirect al sumelor decontate de la bugetul de stat fără ca dispoziţiile legale art. 3 alin. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 să includă şi beneficiarii indirecţi în categoria operatorilor economici supuşi O.U.G. nr. 94/2011.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul menţinerii calificării sumelor faţă de care s-a constatat incidenţa O.U.G. nr. 94/2011 ca fiind alocaţii bugetare şi nu preţ al unor lucrări atribuite în cadrul unor proceduri de achiziţie publică.
Fiind urmate procedura de achiziţie publică sumele reprezentând preţul serviciilor prestate de reclamantă nu sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2014, neputând fi calificate ca ajutoare de stat.
Se constată că în mod nelegal prima instanţă nu a ţinut cont de modalitatea de lucru propusă de Consiliul Concurenţei şi a încălcat prevederile din O.U.G. nr. 77/2014, deoarece acest act normativ special nu a fost aplicat, sumele acordate nefiind considerate subvenţii (ajutoare de stat) ci preţ al contractului atribuit în baza unei proceduri de achiziţie.
Al treilea aspect de nelegalitate priveşte respingerea de către instanţa de fond a argumentelor privind includerea în decontările lunare a penalităţilor pentru depăşirea concentraţiilor admise ale poluanţilor, care se circumscriu costurilor inerente exercitării activităţilor contractante. Ele se regăsesc ca şi componentă a propunerii tehnice a reclamantei care este parte integrantă a contractului încheiat cu beneficiarul B. S.A. şi care nu puteau forma obiectul verificării unui terţ respectiv a intimaţilor.
Potrivit art. 4» alin. (l) din H.G. nr. 997/2010, "(l)Fondurile necesare pentru închiderea definitivă, conservarea şi ecologizarea obiectivelor miniere, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, pentru companiile/societăţile naţionale, fundamentate în programele tehnice de dezafectare sau conservare, elaborate în acest scop şi avizate conform legii, se asigură atât din sursele proprii ale acestora, cât şi din alocaţiile bugetare aprobate cu această destinaţie,"
Valoarea penalităţilor pentru depăşirea concentraţiilor admise ale poluanţilor a fost deci, parte a preţului convenit prin contract asumata de către beneficiara lucrărilor din surse proprii. Esenţial este faptul ca, fata de subscrisa, nu are relevanta sursa sumelor din care aceasta urma sa achite preţul, alocaţii bugetare sau surse proprii. Si sub acest aspect, devine evidenta netemeinicia aprecierii instanţei de fond, care considera ca, in totalitate, preţul contractului constituie o "alocaţie bugetara".
Insasi faptul ca nu se face nicio distincţie in funcţie de sursa din care beneficiara lucrărilor urma sa achite preţul, confirma teza subscrisei ca respectivele sume, indiferent de sursa plaţii lor, au constituit preţ pentru serviciile executate, in conformitate cu recomandarea Consiliului Concurentei. Apreciind ca, integral, sumele achitate subscrisei constituie "alocaţii bugetare", instanţa de fond nesocoteşte cea de-a doua sursa de plata ~ fonduri proprii ale beneficiarei lucrărilor, deşi aceasta sursa este legal prevăzuta, (art. 4, alin. (l)din H.G. nr. 997/2010).
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii modificate şi anulării actelor contestate.
La dosar intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare şi a solicitat respingerea susţinerilor în parte ca nefondate şi în parte ca neavând legătură cu aspectele de nelegalitate invocate în recurs.
Curtea pe recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, respectiv a dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 faţă de primele două aspecte de nelegalitate şi cu privire la interpretarea clauzelor contractului, în raport de ultimul aspect de nelegalitate.
Aspectele de nelegalitate care vizează în esenţă lipsa competenţei materiale a intimaţilor-pârâţi de a efectua controlul asupra reclamantei, având în vedere pe de o parte neîncadrarea reclamantei în categoriile de operatori economici prevăzuţi de dispoziţiile art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 –"alţi operatori economici" şi pe de altă parte natura sumelor diferite de art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 nu sunt fondate.
În mod corect prima instanţă a menţinut actele contestate apreciind că reclamanta-recurentă se încadrează în categoriile de operatori economici prevăzuţi de art. 3 pct. 5 din O.U.G. nr. 94/2011, în concret în categoria prevăzută de art. 3 pct. 5 lit. f) – respectiv la alţi operatori economici, indiferent de forma de prezentare pentru fundamentarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvenţiilor, transferurilor, alocaţiilor sau altor sume asimilate acestora pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi.
În mod corect prima instanţă a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 în sensul că pot face obiectul unei inspecţii economico financiare şi alţi operatori decât cei definiţi la art. 3 pct. 5 lit. a)-e) în situaţia în care aceştia beneficiază de sume alocate de la bugetul general consolidat în mod direct sau indirect – cazul recurentei – reclamante.
Recurenta-reclamantă a primit sumele din sursă bugetară în calitate de executant pentru lucrările de închidere şi ecologizare a unor minime lucrări asumate prin contracte de achiziţie publică.
Legiuitorul a stabilit o procedură specială prin care se solicită aceste sume de la bugetul de stat în baza deconturilor justificative, în baza cheltuielilor efectiv realizate, care supă avizare de către direcţiile generale – regionale ale finanţelor publice prin aparatul de inspecţie economico-financiară sunt încasate de la bugetul de stat, prin ministerul de resort, în calitate de gestionar al acestor fonduri.
Nu va fi reţinută susţinerea reclamantei în sensul sumelor de la bugetul de stat au fost primite prin operatorul specializat B. S.A. şi în consecinţă dispoziţiile legale care stabilesc competenţa organului fiscal de a efectua o inspecţie în sensul verificării şi după caz avizării sumelor alocate de la bugetul de stat nu-i sunt aplicabile deoarece în cazul unui contract de achiziţie publică nu este beneficiara directă a unei subvenţii pentru aceste lucrări de închidere de mine, în sensul reglementat de dispoziţiile art. 3 pct. 5 lit. f) şi pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011.
În mod corect prima instanţă a reţinut competenţa organului fiscal de a întocmi actele de control având în vedere scopul controlului – acela de a se verifica dacă fondurile publice au fost sau nu utilizate conform destinaţiei avute în vedere la acordarea lor.
B. S.A. este doar mandatarul ministerului de resort, care gestionează sumele alocate de la bugetul de stat, iar operatorul economic care a solicitat a primit si utilizat sumele de la bugetul de stat este societatea care executa lucrari/presteaza servicii pe baza contractelor încheiate cu B. S.A., respectiv S.C. A. S.A., societatea reclamanta.
În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind greşita calificare a sumelor primite ca fiind subvenţii şi nu preţ, în raport de existenţa unor contracte de achiziţie publică, Curtea îl apreciază ca nefondat în mod legal prima instanţă calificând corect aceste sume primite ca fiind subvenţii având în vedere şi dispoziţiile art. 4 alin. 1, (2) şi 83) din H.G. nr. 997/2010 privind aprobarea închiderii definitive şi monitorizării postînchidere a stării de siguranţă a obiectivului şi a factorilor de mediu a unor mine şi cariere, etapa a Xl-a, şi modificarea unor acte normative în domeniul închiderii unor mine şi cariere
(1) Fondurile necesare pentru închiderea definitivă, conservarea şi ecologizarea obiectivelor miniere, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, pentru companiile/societăţile naţionale, fundamentate în programele tehnice de dezafectare sau conservare, elaborate în acest scop şi avizate conform legii, se asigură atât din sursele proprii ale acestora, cât şi din alocaţiile bugetare aprobate cu această destinaţie. Administrarea sumelor alocate prin legea bugetului de stat se face de către ministerul de resort, direcţia de specialitate, în conformitate cu prevederile legate, prin operatorul specializat înfiinţat în acest scop prin Hotărârea Guvernului nr. 313/2002 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale de Conservare şi închidere a Minelor "B." - S.A., cu modificările şi completările ulterioare, în baza listelor-anexă la Programul anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi postînchidere.
(2) Fondurile necesare efectuării tuturor activităţilor, inclusiv cele auxiliare, necesare în procesul de închidere şi ecologizare a obiectivelor miniere, precum şi cete privind organizarea şi desfăşurarea achiziţiilor publice, efectuarea unor teste şi expertize în perioada derulării lucrărilor, organizarea şi desfăşurarea recepţiilor, precum şi altele asemenea se prevăd în devizele generale ale obiectivelor, cu încadrarea în valorile totale aprobate prin hotărâri ale Guvernului. Plata pentru asemenea activităţi la obiectivele supuse închiderii se face conform contractelor de achiziţie publică, normelor interne şi/sau tarifelor aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
(3) Fondurile prevăzute la alin. (1), pentru obiectivele miniere cuprinse în anexa nr. 1.1, se solicită lunar de către ordonatorul principal de credite, pe baza cererilor de deschidere a creditelor bugetare care vor fi însoţite de centralizatorul deconturilor justificative ale operatorilor economici, în conformitate cu anexa nr. 2.
Iar faptul că alocaţiile bugetare se încasează de reclamantă prin intermediul partenerului contractual în contractul de achiziţie publică în calitate de mandatar nu exceptează verificarea acestor sume primite indirect ca alocaţii bugetare de la efectuarea controlului de către autorităţile pârâte în sensul verificării şi după caz avizării sumelor alocate de la bugetul de stat.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) şi pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 nu infirmă legalitatea procedurii de achiziţie publică şi nu este de natură a aprecia că preţul – respectiv subvenţia primită indirect de la bugetul de stat ar fi un ajutor de stat, fiind nefondate susţinerile reclamantei cu privire la pretinsa nelegalitate a procedurii de achiziţie din perspectiva legislaţiei privind ajutorul de stat, legislaţie care nu este incidentă prezentei cauze.
Aspectul de nelegalitate privind legalitatea actelor contestate prin care autorităţile pârâte nu au avizat la plată întreaga sumă solicitată excluzând penalităţile pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate nu este fondat.
În mod corect prima instanţă a menţinut ca legale actele contestate deoarece penalităţile respinse la avizare solicitate a fi plătite din bugetul de stat nu au fost menţionate expres în contract iar în propunerea tehnică valoarea acestora nu a fost cuprinsă în ofertă, neavând caracter cert şi în consecinţă nu pot fi incluse în decontul justificativ ca preţ al serviciilor de exploatare şi intreţinere a staţiei de epurare, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 997/2010 pentru a fi suportate de la bugetul de stat.
În Propunerea Tehnică se menţionează că "având în vedere că modernizarea staţiei nu s-a realizat, nu s-a mai primit derogare pentru parametri (indicatorii) de calitate şi există riscul primirii unor eventuale penalităţi din partea ABA Someş-Tisa. Valoarea acestora nu este cuprinsă în ofertă şi va trebui acoperită din alte surse financiare asigurate de autoritatea contractantă"
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.