Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.01.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, anularea Deciziei nr. 3/26-11-2021, emisă de Consiliul Concurenţei - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, înregistrată sub nr. x/30.12.2021 la Consiliul Concurenţei - Registratura Generală, în parte, în ceea ce priveşte art. 10 lit. (e), art. 127 alin. (4) din Regulamentul portuar.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 583 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval şi a anulat Decizia nr. 3/26.11.2021, emisă de pârât, cu privire la dispoziţiile art. 10 lit. e) şi art. 127 alin. (4) din Regulamentul Portuar. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei 100 de RON cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 583 din 5 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, solicitând casarea acesteia şi rejudecarea cauzei pe fond, în sensul respingerii în tot a cererii în anulare formulate de intimata-reclamantă, inclusiv în ceea ce priveşte solicitarea de obligare a autorităţii de concurenţă la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea recursului a arătat că, în calitatea sa de entitate publică nou-înfiinţată, exercită în prezent atribuţiile reglementate de O.G. nr. 22/1999, care nu s-au aflat niciodată în sfera de competenţă a Consiliului Concurenţei. Din această perspectivă, a menţionat că, în exercitarea atribuţiilor sale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 3/2021 strict cu privire la (in)existenţa unui tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, respectiv având în vedere obiectul plângerii formulate de A. - "adoptarea de către C.N. Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. a modificărilor la Regulamentul Portuar, avizate prin Adresa nr. x/18.12.2020 de către Direcţia Transport Naval din cadrul Ministerului Transporturilor Infrastructurii şi Comunicaţiilor". Cu toate că aspectele mai sus prezentate au fost expuse pe larg şi în mod repetat de autoritatea de supraveghere în apărările formulate în primă instanţă, respectivele argumente au fost ignorate în totalitate în Sentinţa recurată, iar instanţa de fond, printr-o motivare ambiguă şi contradictorie, a optat pentru o abordare concordantă cu cea a intimatei, asimilând decizia emisă de CSDN în temeiul competenţelor sale legale (potrivit O.G. nr. 22/1999) unui act administrativ emis de Consiliul Concurenţei (în baza Legii nr. 21/1996), fără a oferi niciun fel de motivare/argumentaţie în acest sens. În acest context, a apreciat că soluţia dispusă de instanţa de judecată este pronunţată cu privire la aspecte ce nu fac obiectul cauzei (care ţin de legalitatea unor acte administrative emise de către alte autorităţi publice, cu privire Ia care CSDN nu are competenţe) şi nu au legătură cu legalitatea Deciziei CSDN nr. 3/2021, fiind, astfel, incident motivul de casare prevăzut de art. 48S alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În continuare, a precizat că instanţa de fond a analizat şi interpretat eronat dispoziţiile O.G. nr. 22/1999 privind competenţele autorităţilor- publice în ceea ce priveşte elaborarea şi modificarea regulamentelor portuare, fără a observa că CSDN nu are competenţe specifice în avizarea respectivelor regulamente, acestea fiind în sarcina Direcţiei Transport Naval din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi a Autorităţii Navale Române (autorităţi publice care, aşa cum s-a arătat anterior, au avizat favorabil şi modificările operate de CN-APN asupra Regulamentului portuar analizat în speţă). Prima instanţă a ignorat faptul că, la momentul emiterii Deciziei nr. 3/2021, modificările operate asupra Regulamentului portuar fuseseră avizate cu respectarea dispoziţiilor legale, de către autorităţile cu competenţe în materie şi a apreciat că o astfel de analiză ar fi trebuit să fie efectuată de către CSDN în soluţionarea plângerii formulate în speţă de A. (fără a exista o fundamentare legală în acest sens). Referitor la susţinerile instanţei de fond privind pretinsa ignorare de către autoritatea de supraveghere a faptului că modificările operate la Regulamentul portuar au fost operate printr-o erată (situaţie pe care instanţa o califică ca fiind "un viciu al motivării deciziei atacate"), a considerat că acest argument nu poate fi reţinut în vederea anulării parţiale a Deciziei ce face obiectul litigiului, întrucât, CSDN, la punctul (86) din Decizia contestată, a reţinut faptul că "deşi modificarea a fost denumită impropriu "erată", au fost parcurse etapele prevăzute de lege, iar acestea sunt, de fapt, modificări ale Regulamentului portuar ".
Astfel, a conchis în sensul că, din considerentele sentinţei recurate, reiese cu claritate faptul că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod eronat în cauză dispoziţiile O.G. nr. 22/1999, ce reglementează competenţele specifice ale CSDN în soluţionarea plângerilor privind existenţa unui posibil tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, fiind, astfel, incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 6 şi 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În acest sens, a arătat că soluţia recurată nu este deloc ambiguă, ci este motivată legal, prin prisma faptului că aceeaşi instituţie emisese Decizia nr. 51/2016, prin care determinase faptul că nu se pot aduce limitări ale concurenţei în cadrul activităţilor portuare pentru ca, ulterior, prin Decizia nr. 3/26-11-2021, să se contrazică. De asemenea, a considerat că alegaţiile recurentei nu constituie critici privind pretinsa încălcare a unor norme legislative în accepţiunea dispoziţiilor art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ., ci reprezintă simple nemulţumiri în raport de soluţia dispusă de instanţa de fond ceea ce nu poate fi primit, calea de atac a recursului neavând un caracter devolutiv. Considerentele instanţei de fond sunt de natură legală, dar şi temeinice în raport de faptul că recurenta nu deţine atribuţii legislative de substituire a legiuitorului, nefiind explicabil în ce mod a reuşit să emită o decizie ce excedează competenţelor legale.
În fine, intimata-reclamantă a învederat că, prin Decizia nr. 18/15.02.2023, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 160/2020 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, precum şi pentru completarea art. 25 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996. Astfel, actul normativ în temeiul căruia s-a adoptat actul administrativ cu caracter individual, şi-a încetat aplicabilitatea.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 28 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepţia de nemotivare a recursului şi a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor corelative expuse în întâmpinare şi a motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Faţă de conţinutul motivelor de casare invocate, se reţine ca prioritară analiza celui prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 proc. civ., ridicat din oficiu şi grefat pe omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, emitentă a modificărilor la Regulamentul portuar, vizate de plângerea transmisă de intimată Consiliului de Supraveghere din Domeniul Naval.
Se reaminteşte că potrivit art. 161 prima teză din Legea nr. 554/2004 "când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane,,.
În cauză, cererea de chemare în judecată a vizat legalitatea Deciziei nr. 3/26.11.2021 emise de recurentul-pârât, Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval, ca soluţie dată plângerii formulate de intimata-reclamantă cu privire la "adoptarea de către CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. a modificărilor la Regulamentul Portuar, avizate prin Adresa nr. x/18.12.2020 de către Direcţia Transport Naval din cadrul Ministerului Transporturilor Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în privinţa următoarelor: articole: 10 lit. e), 123 alin. (3) lit. d), art. 127 alin. (4). Plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 661 şi 662 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 22/1999.
În conformitate cu acest din urmă text legal "Consiliul de supraveghere are următoarele atribuţii: analizează din oficiu sau la plângere şi se pronunţă, prin decizie, cu privire la un tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, în ceea ce priveşte: (i) accesul la infrastructura de transport naval;(ii) nivelul şi/sau structura chiriilor/redevenţelor/tarifelor de utilizare, aplicate în legătură cu infrastructura portuară şi de căi navigabile interioare, precum şi efectuarea serviciilor de siguranţă; (iii) cerinţele minime aplicate pentru furnizarea serviciilor de siguranţă; (iv) procedura de acordare/refuz a/al dreptului de a furniza servicii de siguranţă,,.
Se observă astfel că raportul juridic care a stat la baza emiterii actului contestat prin acţiunea judiciară s-a grefat pe presupusa faptă a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. de a aplica reclamantei un tratament inechitabil sau discriminatoriu, prin modificările la Regulamentul Portuar menţionate anterior.
În acest context, pentru a da eficienţă principiilor respectării dreptului la apărare şi al egalităţii armelor în proces, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii presupunea coparticiparea procesuală necesară atât a emitentului actului contestat şi a titularului plângerii, cât şi a persoanei reclamate de tratamentul inechitabil sau discriminatoriu, anume CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A.. De altfel, şi în cadrul procedurii administrative derulate în faţa recurentului s-au solicitat părţii reclamate informaţii şi punct de vedere cu privire la fapta sesizată de intimata-reclamantă, după cum rezultă din chiar conţinutul Deciziei nr. 3/26.11.2021.
Prin urmare, revenea judecătorului fondului obligaţia de a face aplicarea art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. Nerespectarea acestei norme de procedură atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., sentinţa şi încheierile premergătoare acesteia fiind lovite de nulitate, în condiţiile art. 176 C. proc. civ.
Caracterul fondat al acestui motiv de casare şi efectele sale lasă de prisos analiza motivelor de casare invocate de recurent şi a apărărilor corelative expuse de intimat.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval împotriva sentinţei nr. 583 din 5 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prima instanţă va da efect art. 161 prima teză din Legea nr. 554/2004 şi va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. În funcţie de poziţia procesuală a acestora, va face aplicarea prevederilor art. 161 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 sau, după caz, a dispoziţiilor art. 78 alin. (3) şi 79 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval împotriva sentinţei nr. 583 din 5 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.