Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei;
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să-i restituie sumele reţinute din pensie prin indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţieşi a dobânzii legale penalizatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 335 din 15.06.2023, Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 476 din 11 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Vrancea - sectia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele sentinţei a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu, în principal cu Guvernul României, emitentul actului normativ care a produs consecinţe directe asupra cuantumului pensiei şi principalul organ al statului care ar putea asigura fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, precum şi în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care solicită recalcularea cuantumului pensiei, fără a lua în considerare dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Totodată, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se analiza din punct de vedere al constituţionalităţii disp. art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Astfel, tribunalul a reţinut că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 9 din Legea 554/2004, ale art. 10 alin. (1) din Legea 544/2004, precum şi cele ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., referitoare la competenţa cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, care se judecă de către instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.
În atare situaţie, având în vedere că reclamantul a dedus judecăţii trei capete de cerere prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, între care există o legătură strânsă, tribunalul a reţinut că primul capăt de cerere, care are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr., act administrativ emis de autorităţile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu autoritate publică centrală, Guvernul Românei, instanţa competentă este Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 9 raportat la art. 10 alin. (1), ambele din Legea nr. 554/2004, iar pentru cel de-al doilea şi al treilea capăt de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate – litigiu de muncă, tot Curtea de Apel – secţia de contencios administrativ, având în vedere că accesoriul urmează situaţia principalului.
Astfel, a mai reţinut şi dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv imposibilitatea ca cele trei capete de cerere să fie disjunse, astfel că în prezenta cauză s-a produs o prorogare legală de competenţă în favoarea Curţii de Apel, instanţă competentă raportat la primul capăt de cerere.
Având în vedere că reclamantul domiciliază în Adjud, jud. Vrancea, a constatat că instanţa competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 8/2024 din 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că reclamantul a solicitat, în esenţă, actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituţionale, astfel că este îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.
În acest caz, faţă de petitul cererii, devin incidente dispoziţiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.
Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competenţa aparţine secţiei civile din cadrul tribunalelor, iar invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziţii legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.
Reţinând dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a apreciat că în spatele excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în speţă, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal.
De asemenea, simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă aplicabile în cauză nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, câtă vreme excepţiile de neconstituţionalitate privind actele normative primare, inclusiv ordonanţe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.
În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.
În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.
De asemenea, a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci demersul reclamantului priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Totodată, a reţinut şi cadrul procesual definit de reclamant, care doreşte să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanţei de urgenţă pretins neconstituţionale, ci şi cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că se consideră persoană vătămată prin aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri, constând în plata sumelor pe care le-ar fi putut primi, cu titlu de indexare şi actualizare a pensiei, în condiţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în cazul în care nu ar fi fost adoptată O.U.G. nr. 59/2017.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispoziţiilor unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, apreciată a fi neconstituţională, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, aplicabil în raport cu cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care fac obiectul actului administrativ.
În speţă, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul rangului central al autorităţii publice emitente a ordonanţei de urgenţă pretins vătămătoare, respectiv Guvernul României, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Galaţi, respectiv în municipiul Adjud, jud. Vrancea, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.