Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 23.02.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, anularea Procesului-verbal de inspecţie emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară la data de 08.11.2021 sub nr. x/12.11.2021, înregistrat la CNA sub nr. x/16.11.2021, şi a Deciziei nr. 2/c/27.01.2022 privind soluţionarea plângerii prealabile.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2241 din 29 noiembrie 2022, Curtea a admis cererea reclamantului şi a anulat Decizia nr. 2/c/27.01.2022 privind soluţionarea plângerii prealabile nr. 13571/10.12.2021, precum şi Procesul-verbal de inspecţie nr. x/12.11.2021 emise de Ministerul Finanţelor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Finanţelor a declarat recurs, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar, în subsidiar, rejudecând cauza, respingerea acţiunii formulate de reclamant.
Cât priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât consideră că hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, prin considerente fiind preluate, în proporţie covârşitoare, argumentele reclamantei, nesocotindu-se apărările sale, lipsind, astfel, hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile şi în raport de care trebuie să fie formulat recursul.
Instanţa de fond s-a pronunţat în sensul admiterii acţiunii prin însuşirea susţinerilor reclamantei, fără, însă, a rezulta că a existat o verificare şi o analiză a acestor susţineri şi fără a indica, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea pentru pronunţarea acestei soluţii.
În aceste condiţii, avându-se în vedere că instanţa de recurs analizează şi se pronunţă exclusiv cu privire la criticile aduse hotărârii pronunţate de instanţa de fond în raport cu apărările formulate de părţi, în lipsa analizei apărărilor formulate de pârât, pentru garantarea dublului grad de jurisdicţie, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond.
Recurentul-pârât a redat fragmente din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, apreciind că soluţia instanţei nu se bazează pe propria analiză cu privire la situaţia de fapt şi de drept, ci prin preluarea (însuşirea) susţinerilor reclamantei.
În continuarea susţinerilor sale, recurentul a prezentat situaţia de fapt şi a invocat şi efectul pozitiv al lucrului judecat în raport cu decizia civilă nr. 3371 din 18 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins apelul formulat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 3454 din 21 aprilie 2022 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, prin care a fost respinsă plângerea contravenţională formulată de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/20.10.2021.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor este fondat.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că: "(1) Hotărârea va cuprinde: … b)…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor."
Confirmând şi întărind acest caracter imperativ, legiuitorul a înţeles să reglementeze un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătoreşti, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi anume: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."
Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată un aspect al garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în Cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:
"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."
Aceste considerente au fost reluate şi în Cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010: "30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."
În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată în cauză, Înalta Curte constată că, din cuprinsul acesteia, nu rezultă existenţa unei motivări proprii a instanţei de judecată, toate considerentele fiind preluate din argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul acţiunii, uneori inclusiv la persoana I (din perspectiva reclamantului) fără a fi prelucrate.
Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. face trimitere la nevoia expunerii motivelor de fapt şi de drept "pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla reluare a argumentelor uneia dintre părţi nefiind suficientă. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părţilor şi nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de ambele părţi.
Astfel, hotărârea instanţei de fond nu permite exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitate de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare.
Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.
Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia din părţile cauzei, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu poate ignora obligaţia de motivare a hotărârii, prin preluarea integrală a argumentelor părţii căreia i-a dat câştig de cauză.
Pentru motivele expuse, în raport de soluţia de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază a fi inutilă analizarea celorlalte susţineri din cererea de recurs, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond, care, cu ocazia rejudecării, va examina argumentele prezentate de ambele părţi
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curtea, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei nr. 2241 din 29 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.