Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 25.05.2023, reclamanţii Comuna Cristeşti, judeţul Iaşi, şi Consiliul Local al Comunei Cristeşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., să se constate prescripţia dreptului material la acţiune privind executarea contractului de servicii de cercetare, dezvoltare şi implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreţinere resurse logice de tehnologia informaţiei, cod achiziţie publică CPV 50312510 nr. 1489/10.04.2008, în conformitate cu art. 53 alin. (8) din Legea nr. 101/2016.
Prin sentinţa civilă nr. 526 din 7 septembrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Cluj – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa dispoziţiile art. 286 din O.G. nr. 34/2006 aşa cum erau în vigoare la data de 10.04.2008, data încheierii contractului, conform cărora competenţa de soluţionare a litigiilor prevăzute de acest act normativ revine instanţei de contencios administrativ în condiţiile generale ale Legii nr. 554/2004, fie că este vorba despre acţiunile întemeiate pe art. 225 din O.U.G. nr. 34/2006, fie că este vorba de oricare alte acţiuni introduse după încheierea contractelor de achiziţie pubilcă.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
În aceste condiţii, a apreciat instanţa că, în cauză, competenţa aparţine Tribunalului Cluj, instanţă în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâta S.C. A. S.R.L..
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 26.09.2023.
Prin sentinţa civilă nr. 2570 din 14 noiembrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că acţiunea principală decurge din contractul pentru servicii de cercetare, dezvoltare şi implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreţinere resurse logice de tehnologia informaţiei, cod achiziţie CPV 50312510 nr. 1489/10.04.2008, astfel că relevantă este natura contractului, aceea de achiziţie publică.
Astfel, raportat la natura şi obiectul contractului, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care prevăd că procesele şi cererile privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice.
Fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente, Tribunalul Iaşi, ca instanţă în cricumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, Comuna Cristeşti, este competentă a soluţiona litigiul, reclamanţii optând pentru sesizarea acestei instanţe.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Cluj, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, faţă de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Avându-se în vedere data formulării acţiunii, 25.05.2023, legea incidentă soluţionării cauzei este Legea nr. 101/2016, şi nu O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, conform art. 69 din Legea nr. 101/2016,
"Art. 69. - (1) Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor cererilor plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.
(3) Contestaţiile depuse, în condiţiile legii, la poştă, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse soluţionării conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, chiar dacă sunt înregistrate la Consiliu/instanţa de judecată după această dată.
(4) Termenele procedurale aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă."
Prin urmare, sub aspectul instanţei competente a soluţiona litigiul izvorât din executarea contractului de achiziţie publică, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 101/2016, respectiv art. 53 alin. (1), conform cărora:
"Art. 53 - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."
Deci, legea a instituit o competenţă teritorială alternativă astfel că reclamanţii Comuna Cristeşti, judeţul Iaşi, şi Consiliul Local al Comunei Cristeşti (care au şi calitate de autoritate contractantă) aveau alegerea între două instanţe deopotrivă competente.
Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte caracter exclusiv.
Or, reclamanţii au înţeles să se adreseze instanţei de la sediul lor, aflat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Iaşi, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, contra dreptului de opţiune al reclamanţilor.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Bârlad.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Comuna Cristeşti şi Consiliul Local al Comunei Cristeşti şi pe pârâta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.