Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe aflate în conflict
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,
- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea pârâtei la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 29.02.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 prin care s-a majorat cu 10%, începând cu 01.10.2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcţie şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut.
- obligarea pârâtei la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care se adaugă majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent.
Totodată, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 315 din 25 mai 2023, Tribunalul Mehedinţi – secţia de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale (funcţionale) şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe.
A reţinut instanţa, în esenţă, că cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime prin adoptare O.U.G. nr. 59/2017, iar nu recalcularea pensiei de serviciu. Împrejurarea că, în ipoteza admiterii acţiunii, este influenţat cuantumul pensiei de serviciu este lipsită de relevanţă, din moment ce nu recalcularea în sine se solicită, ci înlăturarea consecinţelor unei ordonanţe de urgenţă neconstituţională în opinia reclamantului.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.06.2023.
Prin sentinţa nr. 849 din 2 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa, în esenţă, că atâta timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisa procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevede sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situaţiile în care drepturile sau interesele legitime ale unei persoane vătămate ca urmare a unei dispoziţii neconstituţionale dintr-o ordonanţă a Guvernului, situaţie în care soluţionarea acţiunii revine instanţei de contencios administrativ care, după verificarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei, va trimite excepţia către Curtea Constituţională, va suspenda judecata şi, în raport cu modul de soluţionare a excepţiei, soluţia instanţei poate fi diferită, întrucât existenţa unei dispoziţii neconstituţionale este chiar premisa acestui tip de acţiune.
În ceea ce priveşte competenţa materială a instanţelor, pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne este o autoritate centrală. De asemenea, reclamantul a solicitat a se constata că este vătămat printr-o ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, competenţa revenind curţii de apel.
3. Hotărârea ultimei instanţe sesizate, care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă
Caza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.10.2023, sub nr. x/2023.
Prin sentinţa nr. 573 din 17 noiembrie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A reţinut instanţa că reclamantul nu şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi nici nu a invocat în cererea de chemare în judecată aspecte care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, ci a invocat doar dispoziţiile legale care privesc actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie.
Astfel, obiectul litigiului îl reprezintă actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie şi achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, cerere întemeiată pe Legea nr. 223/2015.
Faptul că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a art. VIII din O.U.G. nr. 59/2017 nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, excepţia de neconstituţionalitate putând fi invocată în orice litigiu în faţa instanţelor judecătoreşti.
A mai apreciat instanţa că, în cauză, raportul juridic de acordare a drepturilor de pensie se derulează doar între reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne care a calculat drepturile de pensie al acestuia şi care are evidenţa plăţii drepturilor de pensii.
Curtea, reţinând art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare şi cu petitele solicitate de reclamant, că, deşi nu au fost invocate expres dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcţia acţiunii este aceeaşi cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă." iar, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. În ceea ce priveşte Guvernul României, emitentul ordonanţei de urgenţă contestate, Înalta Curte reţine că problema stabilirii competenţei materiale a instanţei de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.
Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.
În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Craiova, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.