Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.01.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă prin eliberarea din funcţie, măsură dispusă în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022).
2. Hotărârea primei instanţe. Decizia de casare
Prin sentinţa nr. 39 din 4 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. şi excepţia inadmisibilităţii cererii; a respins, ca lipsită de interes, cererea principală privitoare la desecretizare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă; a respins cererile de anulare a Ordinului nr. 0522/1998 MAI şi de acordare a daunelor ca inadmisibile, pentru autoritate de lucru judecat, şi a respins cererea privind legalitatea nepunerii în executare a sentinţei pronunţate în contradictoriu cu M.A.I. în Dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamantul A., precum şi recurs incident pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.
Prin Decizia nr. 3371/08.06.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 39 din 4 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Totodată, a fost respins recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.08.2022, sub nr. x/2020*.
3. Încheierea din 10 martie 2023 şi sentinţa de fond pronunţată în al doilea ciclu procesual
Prin încheierea din 10 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele: emiterea unei adrese către Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu solicitarea de a desemna un avocat din oficiu care deţine certificat ORNISS, pentru reclamantul A., pe lângă apărătorul ales; stabilirea onorariului pentru avocatul din oficiu în sumă de 600 RON. Totodată, s-a pus în vedere părţilor să studieze cauza Corneschi împotriva României pentru termenul de judecată următor stabilit la data de 5 mai 2023.
Prin sentinţa nr. 50 din 5 mai 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă.
4. Recursul exercitat în cauză în al doilea ciclu procesual
Împotriva încheierii din 10.03.2023 şi sentinţei nr. 50 din 5 mai 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a exercitat recurs reclamantul A..
În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susţinut că din cuprinsul dispoziţiilor art. 7, art. 8, art. 12, art. 13, art. 14 din C. proc. civ., art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Statutul profesiei de avocat se naşte dreptul său de a studia, prin avocat, chiar în lipsa unui certificat ORNISS, documentele aflate la dosarul cauzei, depuse de către pârâţi la compartimentul de documente clasificate al instanţei.
Prin încheierea din data de 10.03.2023, instanţa de fond a respins această solicitare şi a emis o adresă către UNBR pentru a fi desemnat un avocat din oficiu care să deţină autorizaţia necesară, însă s-a revenit asupra acestei decizii, soluţie dată cu încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care solicită casarea soluţiei primei instanţe.
Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant arată că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 282/2002, actele aflate în nivelul de secretizare strict secret vizează informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale, iar actele aflate în nivelul de secretizare secret vizează informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale.
Or, arată recurentul-reclamant, prima instanţă nu a argumentat motivul pentru care acte întocmite într-o procedură finalizată cu eliberarea sa fin funcţie în anul 1997, conţin informaţii de natură să producă daune sau daune grave aduse securităţii naţionale, şi anume, stării de legalitate, echilibru, stabilitate socială, economică şi politică, necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădit a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie (art. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României).
Documentele, în opinia recurentului-reclamant, nu întrunesc condiţiile legale pentru a fi clarificate în continuare şi se impune declasificarea acestora, în vederea pregătirii şi formulării apărării pentru valorificarea drepturilor sale, prin comunicare şi nu "luare la cunoştinţă".
5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinări prin intermediul cărora au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, însoţite de înscrisuri, precum şi o completare a cererilor de recurs şi de probe formulate în dosar, în susţinerea motivelor de recurs invocate.
Excepţia nulităţii recursului a fost soluţionată în sensul respingerii la termenul de dezbateri din 22 februarie 2024, pentru argumentele consemnate în încheierea pronunţată la data menţionată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în recurs şi a apărărilor formulate prin întâmpinările şi concluziile scrise depuse la dosar, raportat la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat şi îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analiza motivelor de casare
Cu privire la asistarea recurentului-reclamant de către un avocat ce deţine certificat ORNISS, Înalta Curte constată că este fondată critica adusă soluţiei primei instanţe prin care s-a revenit asupra dispoziţiei de a se desemna un avocat din oficiu ce deţine un astfel de certificat, instanţele având obligaţia să se asigure că dreptul la un proces echitabil este respectat şi să ia măsuri pentru ca eficacitatea apărării părţii în cauză să nu poată fi pusă în discuţie (a se vedea Hotărârea CEDO în cauza Corneschi împotriva României din 11.01.2022).
Pe fondul cererii, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii formulate de recurentul-reclamant îl reprezintă obligarea Ministerului Afacerilor Interne la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă, prin eliberarea din funcţie, măsură dispusă prin Ordinul nr. I/05022 din 31.03.1998.
Instanţa de fond, în considerentele sentinţei pronunţate la 05.05.2023, după ce face o amplă analiză a situaţiei de fapt din care rezultă că documentele în cauză sunt clasificate, conchide că reclamantul în lipsa autorizaţiei ORNISS nu le poate studia, motiv pentru care, în primul ciclu procesual, acesta a beneficiat de un apărător ales ce deţinea o atare autorizaţie.
Din cuprinsul motivării sentinţei atacate, astfel cum s-a arătat mai sus, rezultă că judecătorul fondului nu a cercetat şi nu s-a pronunţat cu privire la obiectul acţiunii, prin urmare Înalta Curte constată că sunt întrunite motivele de casare invocate prin cererea de recurs, acţiunea introductivă fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 182/2002, H.G. nr. 585/2002.
Potrivit disp. art. 20 din H.G. nr. 585/2002, informaţiile se declasifică dacă: termenul de clasificare a expirat; dezvăluirea informaţiilor nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare; a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege.
Instanţa de fond nu a efectuat o analiză a acestor dispoziţii legale, ci s-a preocupat de accesul la informaţii clasificate al reclamantului şi de dispoziţiile legale incidente în această situaţie, ignorând normele de drept material ce privesc declasificarea documentelor, pronunţând astfel o hotărâre criticabilă din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
De altfel, prin Decizia de casare nr. 3371/08.06.2022, instanţa de recurs a reţinut aceleaşi motive ce au condus la casarea cu trimitere spre rejudecare în primul ciclu procesual, arătând că: "În prezenta cauză petitul principal al acţiunii se referă la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii recurentului reclamant în rezervă, prin eliberare din funcţie, în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022), cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate: Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ. Se constată că prima instanţă, deşi face o amplă analiză a multiplelor acţiuni litigioase purtate de recurentul reclamant A., nu face nici o analiză din perspectiva dispoziţiilor privind protecţia informaţiilor clasificate, în condiţiile în care exista un petit principal privind declasificarea documentelor care au stat la baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022) întemeiat expres pe dispoziţiile Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. În acest context, Înalta Curte reţine temeinicia criticilor recurentului din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, constatând că prima instanţă nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecăţii. Aşa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie".
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se admită recursul declarat, să se dispună casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în raport de considerentele prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 martie 2023 şi a sentinţei nr. 50 din 5 mai 2023 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârile recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.