Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 24.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989 a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea încheierii nr. 10 din 01.07.2019 emisă de Curtea de Conturi, admiterea contestaţiei nr. 1970 din 10.06.2019 formulată împotriva Deciziei nr. 2 din 15.05.2019, respectiv anularea pct. 1 şi pct. 2 reţinute de Curtea de Conturi prin decizia menţionată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1666 din 7 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989 în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, astfel cum a fost modificată, precum şi cererea de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantului, formulată de intervenientul A..
A anulat încheierea nr. 10 din 1 iulie 2019 emisă de Curtea de Conturi a României Departamentul VIII şi a obligat pârâta Curtea de Conturi a României la soluţionarea pe fond a contestaţiei nr. 1970/10.06.2019 formulate de reclamant, înregistrată la autoritatea publică pârâtă cu nr. x/18.06.2019.
A suspendat obligaţia executării punctelor 1 şi 2 din Decizia nr. 2/15.05.2019 emisă de către Curtea de Conturi a României Departamentul VIII, până la soluţionarea definitivă a cauzei, şi a respins în rest, ca neîntemeiate, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, precum şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenient în sprijinul reclamantului.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1666 din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României.
În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor pct. 183 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi – RODAS, arătând că Decizia nr. 2/15.05.2019 emisă de Direcţia I din cadrul Departamentului VIII al Curţii de Conturi a fost transmisă cu adresă de înaintare către conducătorul instituţiei, directorul general al intimatului-reclamant, care are calitatea de ordonator de credite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 556/2004 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 – IRRD.
Potrivit disp. art. 5 din Legea nr. 556/2004, directorul general este ordonator de credite şi totodată organ executiv de conducere, numit de Colegiul Naţional, din rândul membrilor acestuia.
Potrivit disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari, după caz.
Potrivit disp. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.
Comunicarea Deciziei nr. 2/2019, în condiţiile prevăzute de pct. 183 din RODAS s-a realizat pentru ca organul ierarhic superior/organul de conducere colectivă, să urmărească în cadrul atribuţiilor ce îi revin, modul de aducere la îndeplinire a măsurile dispuse prin decizie.
Acest scop al comunicării deciziei este cu totul diferit de cel prevăzut de art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi pct. 204 din RODAS, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia şi termenul de depunere a contestaţiei administrative.
În consecinţă, susţine recurentul-pârât, transmiterea Deciziei nr. 2/2019 către directorul general, ca ordonator de credite şi ca organ executiv care, în virtutea acestor două calităţi are obligaţia luării măsurilor pentru executarea legii, a fost legală, iar momentul de la care se calculează termenul de 15 zile pentru depunerea contestaţiei este data primirii deciziei de către conducătorul instituţiei, confirmată cu semnătură de primire pe documentul de transmitere, conform prevederilor pct. 206 din RODAS.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Decizia nr. 2/2019 a fost comunicată cu adresa nr. x/15.05.2019, număr de înregistrare menţionat şi pe recipisa poştală, iar termenul de contestare a început să curgă de la data ce indică confirmarea de primire şi nu de la data la care Colegiul Naţional al IRDD a luat cunoştinţă de adresă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi a solicitat ca pe baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei de fond atacate.
A formulat întâmpinare şi intimatul-intervenient A., solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre în conformitate cu prevederile legale şi regulamentare în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 2/15.05.2019.
Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant prin intermediul căruia a combătut apărările acestuia, solicitând înlăturarea lor conform motivării expuse, precum şi admiterea recursului conform argumentelor arătate.
La termenul de dezbateri din 22 februarie 2024, intimatul-reclamant, prin avocat, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate, excepţie soluţionată de Înalta Curte în sensul respingerii pentru considerentele expuse în încheierea pronunţată la data menţionată.
La data de 05.03.2024, în termenul de amânare a pronunţării, intimatul-intervenient a depus note scrise prin intermediul cărora a reiterat argumentele formulate în sprijinul solicitării de respingere a recursului şi de menţinere a sentinţei atacate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs şi a apărărilor formulate prin întâmpinările şi răspunsurile la întâmpinare depuse în cauză, raportat la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 556/2004, Colegiul Naţional al IRRD se constituie ca organ deliberativ de conducere al Institutului.
Potrivit disp. art. 5 alin. (2) din Legea nr. 556/2004, Colegiul naţional numeşte ca organ executiv un director general, ce are ca atribuţii cele prevăzute la art. 5 alin. (4), respectiv: organizează şi conduce întreaga activitate a Institutului; este ordonator de credite, în condiţiile legii; asigură gestionarea fondurilor băneşti şi a patrimoniului Institutului, potrivit legii; aprobă bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară; numeşte şi destituie, potrivit legii, personalul Institutului.
Din cuprinsul art. 9 al Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului depus la dosarul instanţei de fond, filele x, reies atribuţiile Colegiului Naţional, respectiv: alege preşedintele Institutului; numeşte şi demite Directorul General, Directorul General-adjunct; desemnează membrii Consiliului Ştiinţific; aprobă structura organizatorică, atribuţiile personalului şi ROF; aprobă programul anual al IRRD şi modul în care este distribuit bugetul; îl împuterniceşte pe Preşedinte să reprezinte interesele IRRD în relaţiile cu terţii; în caz de încetare a mandatului unui membru al Colegiului, propune Preşedintelui României un înlocuitor din acelaşi judeţ; adoptă hotărâri.
Potrivit disp. 9 din Regulament, directorul general este organ executiv şi are următoarele atribuţii: organizează şi conduce întreaga activitate a Institutului, este ordonator principal de credite, în condiţiile legii; asigură gestionarea fondurilor şi patrimoniului; aprobă bilanţul contabil şi costul de execuţie bugetară; numeşte şi destituie, potrivit legii, personalul contractual; în exercitarea atribuţiilor sale emite decizii.
Din cuprinsul dispoziţiilor legale sus-menţionate, Înalta Curte reţine că Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, intimatul-pârât din prezenta cauză, este condus de un organ deliberativ – Colegiul Naţional şi de un organ executiv – Directorul general, ordonator de credite.
Potrivit pct. 204 din Regulamentul privind desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi – RODAS, împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum şi a termenului stabilit pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entităţii verificate poate depune/transmite contestaţie la structura Curţii de Conturi care a emis decizia.
Conducătorul entităţii verificate, în cauza de faţă este Directorul General, potrivit disp. art. 5 alin. (4) din Legea nr. 556/2004 şi art. 9 din RODAS, întrucât acesta este ordonator principal de credite, organizează şi conduce întreaga activitate a Institutului.
Necesitatea aprobării de către Colegiul Naţional a deciziei directorului general de a contesta măsurile stabilite de Curtea de Conturi nu se desprinde din cuprinsul prevederilor legale menţionate mai sus.
Faptul că deciziile emise de Curtea de Conturi se aduc la cunoştinţa organului ierarhic superior în subordinea căruia se află entitatea verificată sau a organului de conducere colectivă ce poate avea ca atribuţii aprobarea, coordonarea, controlarea activităţii entităţii verificate, nu are semnificaţia existenţei unui alt termen de contestare a deciziilor, în afara celui prevăzut de art. 204 din RODAS.
În speţă, Colegiul Naţional asigură coordonarea şi controlarea organului executiv de conducere, în acest sens fiind disp. art. 9 din Regulamentul Institutului, conform cărora, secretarul general al Colegiului asigură funcţia de monitorizare şi control a organului deliberativ de conducere, în relaţia cu organul executiv şi face legătura dintre Preşedintele şi membrii Colegiului Naţional şi Directorul General al IRRD.
Prin urmare, termenul de 15 zile de contestare a Deciziei nr. 2/2019 a început să curgă de la data de 18.05.2019, când destinatarul adresei nr. x/15.05.2019 a confirmat primirea acesteia, act ce conţinea Decizia nr. 2/2019, potrivit înscrisurilor de la dosarul de recurs şi a expirat la 04.06.2019, ţinându-se seama de zilele libere.
Contestaţia a fost formulată astfel tardiv în data de 10.06.2019, calculul termenului neputând să fie legat de data primirii adresei de înştiinţare a Colegiului Naţional sau de la data când s-a întrunit în şedinţă organul colectiv, cum în mod greşit a susţinut instanţa de fond.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să fie admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi, constatându-se întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să se dispună casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, se va respinge în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, precum şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenientul A., în favoarea reclamantului, ca neîntemeiată.
Se vor menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 1666 din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenientul A. în sprijinul reclamantului, ca neîntemeiate.
Menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.