Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 din data de 15.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Nicolae Bălcescu, a solicitat anularea adresei pârâtului nr. x/08.10.2021 prin care a fost respinsă cererea nr. x/02.09.2021; obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum total de 633.911,11 RON, reprezentând majorări de întârziere cuvenite societăţii reclamante pentru suma totală de 2.173.037 RON, plătită de societate bugetului local anterior desfiinţării deciziei de impunere nr. x/24.09.2018 şi a deciziei referitoare la obligaţii accesorii de plată nr. x/24.09.2018, dar în baza acestora, calculate de la data plăţii (15.10.2018 - pentru suma achitată în cuantum de 2.156.899 RON, 16.10.2018 - pentru suma achitată în cuantum de 16.138 RON) şi până la data restituirii efective a sumei plătite nedatorat; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1049 din 21 noiembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată, aşa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de actul emis de pârâtă în calitatea sa de autoritate publică, fiind pe deplin aplicabilă teza I a art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
Prin urmare, din analiza normelor legale reţinute, instanţa a constat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea actului administrativ aparţine exclusiv instanţei de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Giurgiu.
Prin sentinţa civilă nr. 18/CAF din 01 februarie 2024, Tribunalul Giurgiu – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Nicolae Bălcescu, în favoarea Tribunalului Constanţa.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În esenţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu fac distincţie în ceea ce priveşte natura sediului persoanei juridice de drept privat şi atât timp cât în circumscripţia teritorială a instanţei iniţial sesizate funcţionează multiple sedii sociale ale societăţii reclamante, unul dintre ele fiind situat chiar în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, atunci Tribunalul Constanţa a fost în mod legal învestit să soluţioneze cauza.
Totodată, a mai reţinut instanţa că nu se poate face abstracţie de faptul că litigiul derivă din obligaţiile de plată pe care societatea reclamantă le-ar fi executat de bună-voie şi despre care pretinde că nu le-ar fi datorat, obligaţii izvorând din desfăşurarea de activităţi chiar la sediul situat în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa şi nu în municipiul Giurgiu.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces."
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport de sediul persoanei juridice de drept privat care formulează acţiunea în contencios administrativ şi prevederile legale incidente în materie.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o acţiune prin care reclamanta a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. x/08.10.2021 emisă de către U.A.T. comuna Nicolae Bălcescu, jud. Constanţa, precum şi acoperirea prejudiciului în cuantum de 633.911,11 RON, reprezentând majorări de întârziere calculate la suma de 2.173.037 RON, plătite de către societate bugetului local anterior desfiinţării deciziei de impunere nr. x/24.09.2018 şi a deciziei referitoare la obligaţiile accesorii de plată nr. x/24.09.2018.
Înalta Curte reţine, aşadar, că litigiul derivă din obligaţiile de plată pe care societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. le-ar fi executat de bună-voie şi despre care pretinde că nu le-ar fi datorat, obligaţii născute din desfăşurarea de activităţi la sediul situat în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, acţiunea plasându-se în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Conform art. 227 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., "(1) Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. 2) În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. Dispoziţiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător".
Din actele dosarului, respectiv adresa nr. x/31.01.2014 emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, prin care sunt furnizate informaţii detaliate cu privire la societatea reclamantă, reiese că aceasta îşi are sediul social în judeţul Giurgiu şi deţine mai multe sedii, toate situate în judeţul Constanţa.
Or, câtă vreme prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 nu disting cu privire la sediul persoanei juridice de drept privat care are calitatea de reclamantă într-un litigiu administrativ, iar obligaţiile de plată au izvorât din desfăşurarea de activităţi la sediul situat în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Constanţa.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna Nicolae Bălcescu în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.