Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa să dispună următoarele:
- să constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;
- să oblige pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data acordării dreptului de pensie, respectiv 10.06.2014, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017 prin care s-a majorat cu 10% începând cu data de 1 octombrie 2017 cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25% începând cu 01.01.2018 cuantumul brut al salariilor de funcţie şi celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut;
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor în cadrul termenului general de prescripţie, la care se adaugă majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior potrivit Legii nr. 223/2015 modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data acordării drepturilor de pensie şi până în prezent.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 238 din 25 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II – a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că obiectul cauzei priveşte constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor prin emiterea O.U.G. nr. 59/2017, nefiind incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei muncii, reţinând natura raporturilor juridice deduse judecăţii, astfel că este vorba de un litigiu de contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care secţia corespunzătoare din cadrul Tribunalului Mehedinţi este competentă să soluţioneze prezenta cauză, reclamanţii având domiciliul pe raza de competenţă a acestei instanţe, iar pretenţiile solicitate nu depăşesc pragul valoric de 3.000.000 RON.
Prin sentinţa nr. 822 din data de 25 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a retinut că reclamanţii solicită despăgubiri în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004. Faţă de aceste dispoziţii imperative, având în vedere şi calitatea pârâtului de autoritate a administraţiei publice centrale, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că litigiile se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 15.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut că reclamanţii nu au invocat drept cauză a acţiunii dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aceştia neînţelegând să solicite despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanţe ale guvernului, conform art. 9 alin. (1) şi (4) din acest act normativ. În atare condiţii, a considerat că devin aplicabile dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care prevăd că litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.
Astfel, a reţinut că pretenţia derivă din raportul de asiguraţi sociali, în calitate de militari în rezervă - pensionari, nefiind îndeplinită în cauză condiţia emiterii actului (chiar şi asimilat) de autoritatea publică în regim de putere publică. Faptul că reclamanţii s-au adresat pârâtei cu solicitarea de acordare a acestei majorări nu schimbă obiectul cauzei sale care este reprezentat de pretenţia concretă dedusă judecăţii, respectiv pensia militară de stat majorată, şi nu un act administrativ asimilat, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamanţii urmăresc să obţină repararea pagubei care consideră că le-a fost provocată prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce au solicitat reclamanţii prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului lor la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituţionalitate au invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamanţilor are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017, care se produc direct asupra dreptului acestora la pensie şi sunt apreciate de către reclamanţi vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamanţilor intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În speţă, socotindu-se vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime, reclamanţii a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, în concluzie, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
Pe cale de consecinţă, raportat la scopul urmărit de reclamanţi prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.