Şedinţa publică din data de 8 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.02.2023 pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime şi să se dispună actualizarea pensiei şi restituirea sumelor rezultate prin indexarea şi actualizarea pensiei, potrivit art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015, înainte de a fi modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 272 de la data de 18 mai 2023, Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, tribunalul a reţinut că se află în competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile întemeiate pe raporturi de drept administrativ în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ constă aşadar în anularea unui act administrativ unilateral, nesoluţionarea în termen sau refuzul nejustificat de soluţionarea a unei cereri ori refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al persoanei vătămate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în competenţa instanţelor de contencios administrativ se află şi litigiile în care persoana vătămată în drepturile ori interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe solicită acordarea de despăgubiri pentru aceste prejudicii, anularea actelor administrative emise în baza ordonanţei, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative. O atare acţiune trebuie să fie însoţită de excepţia de neconstituţionale a ordonanţei ori dispoziţiilor din ordonanţă, sesizarea Curţii Constituţionale neputând constitui în sine obiectul cererii. În acelaşi timp, persoana vătămată se poate adresa instanţelor de contencios administrativ şi în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea putând fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Rezultă, aşadar, că de esenţa acţiunii judiciare de contencios administrativ este existenţa unui raport de drept administrativ în cadrul căruia participă o autoritate publică, care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public legitim, pe de o parte, şi, pe de altă parte, o persoană fizică ori juridică, titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de autoritatea publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Or, aplicând aceste principii la speţă tribunalul a constatat că, deşi aparent raportul juridic dedus judecăţii se derulează în limitele de mai sus, fiind implicate în speţă o autoritate publică, ce acţionează în regim de putere publică, şi o persoană fizică, ce invocă vătămarea unui drept prin dispoziţiile unei ordonanţe, cu toate acestea, raportul nu este unul de drept administrativ ci de asigurări sociale, în privinţa căruia legiuitorul a instituit dispoziţii şi jurisdicţie speciale.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secţia a I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 511 de la data de 25 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia a I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere că reclamantul a solicitat să se constatare vătămarea intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, Guvernul Românei, instanţa competentă fiind Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal raportat la disp. art. 9 corelat cu art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004. Având în vedere faptul că acest capăt de cerere principal atrage competenţa unei instanţe şi nu poate fi disjuns de capătul de cerere accesoriu, care are ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate – litigiu de muncă, va opera prorogarea de competenţă iar Curtea de Apel – secţia de contencios administrativ, este instanţa care va soluţiona cauza.
Or, în considerarea şi a faptului că reclamantul domiciliază în Focşani, jud. Vrancea, Tribunalul a constatat că instanţa competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.3 Hotărârea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 311 de la data de 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, având ca obiect având ca obiect acţiune în constatare, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Vrancea şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa soluţia amintită, a reţinut că nu există o lege organică specială care să prevadă altfel decât art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care trebuie stabilit dacă, în acţiunile ce fac obiectul discuţiei, se aplică criteriul valoric sau criteriul rangului autorităţii.
Obiectul principal al litigiului îl constituie restituirea sumelor reţinute din pensie reprezentând indexările şi actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, sume reţinute contrar Constituţiei, în opinia reclamantului, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a acţiunii se stabileşte în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în funcţie de criteriul valoric.
Curtea a mai reţinut că, potrivit alin. (3) teza I al articolului 10 din Legea 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus citate şi de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării cauzei în fond.
Prezentul litigiu nu poate fi calificat un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv, art. 65 din Legea nr. 223/2015 - prin decizie de revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul a solicitat să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime şi să se dispună actualizarea pensiei şi restituirea sumelor rezultate prin indexarea şi actualizarea pensiei, conform prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, înainte de a fi modificate ilegal prin actul normativ neconstituţional O.U.G. nr. 59/2017.
Cu privire la dispoziţiile art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 a invocat excepţia de neconstituţionalitate, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ(autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.