Şedinţa publică din data de 8 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, să se constate vătămarea drepturilor acestuia prin neactualizarea pensiei în raport de majorarea soldei de grad/sau solda de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special în procente stabilite la art. 29,30 şi 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, consecinţă a modificării art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 57/2017 la data de 15.09.2015, prin măsura reglementată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 183 de la data de 20 aprilie 2023, Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribalului Vrancea, secţia I civilă a, complet specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, tribunalul a reţinut că, indiferent dacă se contestă decizia dată de comisiile speciale constituite la nivelul caselor de pensii sau dacă se solicită analizarea cauzei direct la instanţa de judecată, competenţa de soluţionare este determinată de obiectul cererii, or, dacă acesta vizează drepturi privitoare la pensie sau asigurări sociale, revine secţiei specializate de litigii de muncă şi asigurări sociale. În aceste condiţii, prin raportare la dispoziţiile art. 266 coroborat cu art. 269 Legea 53/2003-Codul Muncii a apreciat că revine secţiei I Civile a Tribunalului Vrancea competenţa de soluţionare a cauzei fiind secţie specializată în litigii de muncă şi asigurări sociale, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a înaintat cauza în favoarea acestei instanţe competente.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secţia a I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 474 de la data de 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia a I civilă, complet specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect " acţiune în constatare" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială De Pensii A Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie a avut în vedere că reclamantul a solicitat să se constatare vătămarea intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, Guvernul Românei, instanţa competentă fiind Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal raportat la disp. art. 9 corelat cu art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004. Având în vedere faptul că acest capăt de cerere principal atrage competenţa unei instanţe şi nu poate fi disjuns de capătul de cerere accesoriu, care are ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate – litigiu de muncă, va opera prorogarea de competenţă iar Curtea de Apel – secţia de contencios administrativ, este instanţa care va soluţiona cauza.
Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în Focşani, jud. Vrancea, Tribunalul constă că instanţa competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.3 Hotărârea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 327 de la data de 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială De Pensii A Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa soluţia amintită, a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea şi neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispoziţiilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ.
Astfel, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce derivă din pensie, potrivit legislaţiei în vigoare funcţionează instanţe/secţii de specialitate, competenţa instanţelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea acţiunii în contradictoriu şi cu Guvernul României.
Pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ ar trebui ca raportul să fie unul de drept administrativ şi nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speţa de faţă, în privinţa căreia legiuitorul a instituit o jurisdicţie specială.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere contrar, s-ar ajunge la o situaţie de blocaj a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal prin lărgirea artificială a competenţei acestora ca urmare a invocării art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi introducerea în cauză a Guvernului României, în toate speţele în care au produs efecte Ordonanţe de Guvern apreciate de reclamanţi ca fiind neconstituţionale.
De altfel, părţile au posibilitatea invocării neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale şi în litigiile de asigurări sociale, fără să facă trimitere la art. 9 din Legea nr. 554/2004 care priveşte doar rapoartele de drept administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul a solicitat să se constate vătămarea drepturilor sale prin neactualizarea pensiei în raport de majorarea soldei de grad sau solda de funcţie a militarilor, poliţiştilor sau funcţionarilor publici cu statut special în procentele stabilite la art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015 precum şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, consecinţă a modificării art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 57/2017; obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile de asigurări sociale – pensie neîncasate; obligarea la actualizarea pensiei militare de serviciu prin raportare la majorările soldelor de funcţie stipulate de lege.
Cu privire la dispoziţiile art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, a invocat excepţia de neconstituţionalitate, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ(autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.