Şedinţa publică din data de 14 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 475 din 25 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B. – în calitate de conducător al S.N.S.P.A. şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, împotriva sentinţei civile nr. 4782/27.07.2021, ca nefondat.
Recurentul - reclamant a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 ianuarie 2022.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin decizia civilă nr. 389 din data de 13 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 ianuarie 2022 şi a respins, în rest, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 475/25.02.2022 în contradictoriu cu intimaţii B. – în calitate de conducător al S.N.S.P.A. şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 389 din data de 13 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat memorii de recurs contestatorul A..
4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În cuprinsul memoriului de recurs prin care recurentul a criticat soluţia din cuprinsul deciziei civile nr. 389 din data de 13 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal referitoare la contestaţia în anulare, recurentul - contestator a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 şi art. 432 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., menţionând că va depune un memoriu separat în acest sens.
5. Soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 şi art. 432 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ.
Prin încheierea din 01 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de recurentul-contestator A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 şi art. 432 din C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.
6. Recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Împotriva încheierii din 01 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-contestator A., solicitând admiterea recursului.
7. Apărările formulate în cauză
Intimata Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea încheierii recurate ca temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii recurate fiind astfel imposibil de realizat.
Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.
Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul invocă aspecte de ordin general privind excepţia autorităţii de lucru judecat şi faptul că aceasta este adeseori ridicată netemeinic, nelegal şi abuziv, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. şi care să vizeze greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate, ci doar alegaţii cu referire la modul în care excepţia autorităţii de lucru judecat este invocată abuziv în practică. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept aplicabile cauzei, respectiv dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept, respectiv îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare prevăzute de legea română, în special cea privind existenţa unei legături între obiectul excepţiei invocate prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale supusă analizei şi soluţionarea cauzei în recurs, care reprezintă principalul considerent pentru care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată şi la dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, inclusiv prin raportare la considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 201/2023, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va constata nul recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 01 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.