Şedinţa publică din data de 14 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă la data de 20 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să constatate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, precum şi cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023;
- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi la art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 830 din 27 septembrie 2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut, în esenţă, că motivele cererii de chemare în judecată se circumscriu unei veritabile cereri de obligare a pârâţilor de a repara prejudiciul afirmat ca fiind cauzat reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar în aceste condiţii, întrucât calitatea de pârât o au autorităţi publice centrale, competenţa de judecată aparţine curţii de apel.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 60 din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Caraş-Severin, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că raportul juridic dedus judecăţii vizează dreptul la pensie al reclamantului, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că ar fi fost afectat, şi nu un raport juridic de drept fiscal, actualizarea şi majorarea cuantumului pensiei neavând o natură fiscală ori asimilată acesteia. Diminuarea cuantumului pensiei sau plafonarea acestuia are semnificaţia unei vătămări a dreptului la pensie stabilit, calculat şi plătit în temeiul unui raport juridic de prestaţii sociale, iar reclamantul critică tocmai afectarea dreptului lui la pensie, adică afectarea conţinutului raportului juridic de prestaţii sociale.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, revin în competenţa de primă instanţă a tribunalelor, în complete specializate a judeca în materie de asigurări sociale, şi a curţilor de apel pentru soluţionarea căii de atac a apelului litigiile care au ca obiect stabilirea şi plata drepturilor de pensii militare de stat, inclusiv revizuirea unei decizii prin care a fost stabilit un cuantum al acestei pensii.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.