Şedinţa publică din data de 14 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 07 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu, cu pârâţii Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General, a solicitat anularea Ordinului nr. 442/14.02.2022, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligarea la emiterea unui nou ordin, prin care reclamanta să fie încadrată în funcţia de specialist în cadrul parchetelor, începând cu data detaşării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi anume 10 februarie 2014, iar drepturile salariale să includă salariul de bază corect calculat, inclusiv prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu 01 august 2016 şi în continuare, precum şi acordarea integrală si corectă a sporurilor conform cap. VIII din Legea nr. 284/2010, respectiv conform Legii nr. 153/2017, calculul sporurilor cuvenite urmând a fi raportat la salariul de bază astfel calculate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 06 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea şi trimiterea la dosarul nr. x/2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1198 din 16 mai 2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 7 din Secţiunea 1 a Capitolului VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 60 din 19 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a învestit instanţa cu cenzurarea legalităţii vreunei hotărârii date în soluţionarea contestaţiei pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale conform prevederilor din Legea nr. 153/2017 spre a fi atrasă în cauză competenţa instanţei prevăzută de art. 7 alin. (2) din Cap. VIII al Anexei V – Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În consecinţă, a apreciat că prezentul litigiu este de competenţa Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 536 Cod administrativ (corespondentul art. 109 din legea nr. 188/1999), precum şi a domiciliului reclamantei.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamanta a apreciat ca fiind nelegal Ordinul nr. 442/14.02.2022, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aceasta a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 442/14.02.2022, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţie respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Răspunsul nr. x/2022.
Potrivit art. 7 din Secţiunea 1 a Capitolului VIII din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:
"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) din Secţiunea 1 a Capitolului VIII: "Dispoziţiile prezentului capitol reglementează salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale: (…) e) specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, precum şi specialiştilor în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiţiei, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Inspecţiei Judiciare, al Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea."
În consecinţă, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acţiunii, legiuitorul prevăzând competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.